Incapacitatea de a strânge mai mulţi bani la bugetul de stat a fost motivaţia oficială care a pus capăt domniei de patru ani a lui Sorin Blejnar în fruntea Fiscului.
După ce a împrumutat 20 de miliarde de euro de la FMI, România a trebuit să facă raportări drastice asupra gradului de colectare bugetară. Cum doar 87% din contribuabili îşi plătesc voluntar taxele şi impozitele, iar statul este forţat în continuare să se împrumute de la bănci pentru a acoperi deficitul bugetar, în cele din urmă Banca Mondială şi FMI au cerut restructurarea ANAF drept condiţie pentru acordarea unui nou împrumut preventiv în valoare de un miliard de euro.
Sorin Blejnar s-a trezit pus în situaţia de a restructura din temelii ANAF. Un plan a prins contur: numărul de administraţii financiare se va reduce la una în fiecare judeţ, direcţiile regionale de finanţe publice, Vama şi Gardă Financiară vor fuziona într-o unică structură. Până să ajungă însă la aceste decizii, Blejnar face o evaluare telefonică a angajaţilor Fiscului împreună cu Adrian Cucu, fostul şef al Gărzii Financiare, la acel moment preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
5 august 2010, ora 09:12:22, Sorin Blejnar îl contactează pe Adrian Cucu, preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Adi: Aşa, te aud.
S.B.: Mâine aştept memoaru’ ăla.
Adi: Îhi!
S.B.: Memoaru’ se pare că va zice cam aşa, după ultimele discuţii, că eu am stat cu ei acolo.
Adi: Da.
S.B.: Consolidarea instituţională a Gărzii Financiare prin atribuirea de noi competenţe.
Adi: Da.
S.B.: De investigarea criminalităţii.
Adi: Îhi!
S.B.: Da? Alo!
Adi: Da, te aud.
S.B.: Accizele să rămână la vamă!
Adi: Să rămână la vamă?
S.B.: Da pentru că nu-i ceva prioritar acum să le schimbe ăstea, întărirea analizei de risc etc., etc., etc. şi partea de organizare, să facem opt regiuni, ANAF şi cu maximum 30 de unităţi fiscale dup-aia în ţară, sub astea opt regiuni. Bun, poţi să faci opt regiuni, şi cu patru poţi, eu m-am tot gândit, faci opt regiuni pe cele opt regiuni de dezvoltare.
Adi: Da.
S.B.: Nu faci 30 de administraţii, ci 40 la fiecare judeţ faci câte una!
Adi: Cel puţin, da, cel puţin una pe judeţ, da.
S.B.: Şi la restu’, în oraşele semnificative, care la o distanţă... faci nişte puncte de lucru.
Adi: Cu cinci oameni.
S.B.: Nişte puncte de lucru ale administraţiei.
Adi: Da, bine, în fond nu le mai zice administraţii, le zic...
S.B.: Le zici puncte de lucru şi ele nu mai sunt administraţii, da.
Adi: Da, şi acum câţi oameni ori avea, vei vedea tu, da.
S.B.: Cam asta, cam asta e discuţia.
Adi: Păi noi şi acuma putem spune că avem 42 de administraţii fiscale, că avem ca entităţi juridice, capersoane juridică sunt 42, nu sunt 3000.
SB: Am înţeles.
Adi: Decât puncte de lucru, ştii.
SB: Am înţeles.
Adi: Asta ar fi ochestie. Da. Bă, acuma ar mai fi o treabă, mă gândeam eu aşa, nu ştiu cu ce ocazie, tu ai putea să întăreşti Garda şi să desfiinţezi vama. Adică să laşi vama, numai vamă!
SB: Sunt mult mai bine organizaţi!
Adi: Ştiu mă, ştiu!
SB: ...pe sentimente şi sentimentalisme...
Adi: Da, nu, nu, nu de sentimente şi sentimentalisme, sunt organizaţi! Dincoace nu au servicii suport.
SB: Bine, şi ei au nişte servicii suport, care-s prăbuşite pentru că marele domn Stanbelu n-a reuşit să le facă ROFU lor de când a apărut HG 110, pentru că el a venit undeva în a doua parte a anului, el trebuia să le facă ROFU celor de la Vamă. Deci noi când le-am scos hotărârile alea în februarie, în martie sau când.
(...)
Adi: Marea diferenţă este că la ăştia stau nişte funcţionari în birou, atâta.
SB: Atât! La juridicul lor, am uitat când ne-a cerut premierul hotărârea aia cu vama cu Clujul, cu nu mai ştiu ce.
Adi: Da.
SB: Juridicul lor mi-a făcut proiectul. L-a luat Ioana, i-a zâmbit şi-a trebuit să-l refacă. A zâmbit olaie, că n-a zâmbit! A trebuit să-l refacă, pentru că la ei, ei nu fac distincţia între proprietatea publică a statului şi a privatului. A făcut o hotărâre cum aş face eu cam ce vreau, da' nu reguli de transfer şi nu mai ştiu ce sau având temeiurile, pentru că aşa au gândit ei..., da? Resursele umane tocmai ţi-am spus, că nu, Stanbelu, e băiat bun aşa, da cu dacă are pe Condoiu şi pe Fetelească sub el, că în rest, hai să fim serioşi!.
Adi: Da
SB: Ştie, e intuitiv, numai cu munca mai uşurel! D-aia trebuie să meargă secretar general! IT-ul or, păi IT-ul lor nu poţi să-l compari, deci pe ei poţi să-i compari aa cumva, ba nu, Gruia-i la ei, e perfect! Deci ei sunt nişte povestitori acolo, ei au o structură de ... oameni
Adi: A fost Costin mă, să ştii, acolo a fost un tip Costin, Adrian Costin, ăla a fost IT-istul lor!
SB: Am înţeles. Da femeia asta care-i la IT, o întrebi un lucru, ea îţi răspunde cu integrale, baze, nu ştie, Mutescu probabil că ştie pe tehnicile alea pe cât ştie nu ştiu mai cine, ştie în schimb adjunctul ăla, Bota, toată lumea zicea, Boţea pe economic, păi el îmi dă stimulente cum vrea el, cu investiţiile, cu aia, n-au nici o treabă, deci eu sunt după cum
Adi: Da, la ei
SB: Deci e cum vor! Nu cum zice legea! Deci nu sunt nici ei, atâta că sunt nişte oameni care stau pe acolo vorba ta!
Adi: Da, scrie pe birou financiar şi sunt trei acolo, care ştiu că sunt la financiar, nu vor în control.
SB: Nu ştiu, om vedea cum va fi cu ei. Din păcate la Gradă nu-i ai nici pe ăştia! La Gardă, inclusiv Cristina Popa a venit să fie comisăriţă!
Adi: Hai de capu' meu! Bă cum se cheamă, inclusiv la Gardă un Şişu, un Dinescu.
SB: Dan Şişu, Dinescu...
Adi: Sunt mult peste nivelul omologilor lor.
SB: Aşa este, da' într-o potenţială..
Adi: ...cum o cheamă, de fier, cum cheamă, care dădea CFP-ul.
SB: Da ştiu care, e bună aia.
Adi: Că sunt, sunt vreo câţiva care sunt chiar pe locuri, care ţin instituţia de fapt şi de drept din punctul ăsta de vedere. Da, e nasol ce să mai. Bă, acum, eu zic, ...e acelaşi lucru peste tot, ce să mai! Am unul, doi care ştiu, şi restu'!
SB: Toate astea derivă din slaba pregătire din şcoală până la urmă.
Adi: Tot ce vin din urmă, vin pericol! Şcolile astea care sunt tot aşa făcute, eu ţi-am lăsat ţie secretare şi ce-am avut pe aicea, registratură i aşa, ce mai aveam eu pe atunci, toţi sunt analişti financiari acuma, că unii se mişcă, unii chiar se mişcă, alţii au rămas ce au fost atunci, da' sunt analişti financiari!
SB: Păi Ionel şi cu Bălan ce sunt?
Adi: Conducători auto!
SB: Sunt comisari, stai liniştit!
Adi: Da, ştiu, vreau să zic. Şoferi i-am găsit...am avut probleme. Nu e, e foarte greu de făcut treabă cu oameni aşa. Mă trezesc că una are două facultăţi între timp. Da, asta e nu poţi să zici!
SB: Cum i-am spus eu lu' Constantin, …, mă f..în g...să te f...ai terminat liceul în 80, din 80 până-n 97, n-ai reuşit să intri la facaultate. Şi din '97 până-n 2005, ţi-ai făcut două facultăţi, doctorate şi trei masterate în perioada aia.
Adi: Ce-a zis?
SB: Că a fost ocupat şi a muncit în perioada aia
Adi: Aha, da' l-ai văzut la televizor când a zis că a zis una că are costum de 2000 de euro pe el şI la rândul lui, eu am costum obişnuit ca toată lumea de 2 milioane de lei din comerţ.
SB: Aoleu! N-are costum de 2000 de euro pe el.
Adi: Evident că nu, da bă, îţi spun eu o chestie, în fabrică
…..
Are potenţial de a urca, dar nu o propune nimeni
Adi: … Auzi, cum e doamna asta secretar de stat al guvernului? O ştii?
SB: Aşa instituţional, am vorbit de vreo două, trei ori.
Adi: Îhi, trebuie să dau şi eu un sărut- mâna pe acolo, că eu la ea îmi depun şI cererea de concediu şI toate. Ştii? ŞI mi-am notat să
SB: Vrei să-ţi spun cu cine-i prietenă bună?
Adi: A?
SB: Cu aia de la Odis, Dana Teodoru.
Adi: E bine că n-am mai tamponat-o pe Dana Teodoru în ultima perioadă. E bun atunci.
SB: Asta am înţeles, că aşa a rezolvat...
Adi: Aha, e o fi, o fi!
SB: ...Teodoru pe Ioana ţi-am zis.
Adi: Ce-a făcut.
SB: A căutat-o Teodoru pe Ioana.
Adi: A!
SB: Şi i-a spus că ea se oferă să fie secretar general.
Adi: Măi, ea are, cum să zic un potenţial fantastic de-a urca.
SB: Da-ţi mai zic ceva, da' nu i-a propus nimeni!
Adi: Da, ştiu păi tocmai! Da' de unde a auzit ea că totuşi, ea aşa e, îşi doreşte să promoveze.
SB: Eu am vorbit doar cu tine subiectul ăsta şi cu Ioana atât!
Adi: Da, deci nici unul nu i-a zis ei! Ştiu eu ce să zic, nu ştiu.
SB: Bine, Adi, hai!
Adi: Bun, vorbim. Bine”
Certificate de-a moaca, false
31 august 2010, ora 20:48, Sorin Blejnar este sunat de Mircea Hava, primarul din Alba Iulia care îi cere să verifice o serie de certificate false.
SB: Domnu' Primar, salut!
MH: Alo. Ce faci domnule? Ai ajuns acasă?
SB: N-am ajuns încă, da-s în drum spre casă.
MH: Eu încă mai am o întâlnire aci, cu nişte oameni. Auzi, cum faci aici la Alba?
SB: Mâine vin încoace, să dea note explicative.
MH: Şi p-ormă?
SB: Vedem ce asta, în principiu, nu ştiu, să vedem.
MH: Păi ştii.
SB: O să am discuţii.
MH: ... cu o grămadă de chestii.
SB: Păi mâine vine.
MH: Certificate date de-a moaca, false.
SB: Da, da, o să vină mâine, să văd despre ce e vorba.
MH: No bine, bine, bine. Bine, te pup, pa, pa.
SB: Mâine-i convocat. Pa, pa, ceao.
MH: Bine, pa, ceao.
2 septembrie 2010, 12.22
Bărbat: Ordin domn preşedinte!
SB: Auzi, cum se chema ăla de la Bistriţa cu firmele alea multe?
B: Tudor Crsitian
SB: Ihi! Bine.
B; Bine
SB: Ceao.
B: Pa
SB: Da' au activitate?
B: Aşa, minoră! Ei vor s-o facă, ţi-am zis, mică...
SB: Ok, ok, bine, hai, pa, pa