Cum se poate juca ping-pong cu un copil

Povestea noastră începe undeva prin 1999. Doamna Liliana Ismail din Tulcea, măritată formal, soţul de atunci fiind emigrat în SUA, îl cunoaşte pe domnul Apostol Peiciu Paul, executor judecătoresc şi destul de căsătorit. După un timp, pe 23 noiembrie 2001, doamna Ismail a născut un băiat, pe Andrei, şi a susţinut că distinsul Peiciu e tatăl copilului. Copilul a venit pe lume la un spital din Brăila, unde, susţine doamna Ismail, a fost tri­misă în răspândire de Peiciu, să se işte bănuieli prin Tulcea.
Până aici, nu e nimic spectaculos, doamna Ismail a mers în instanţă pentru recunoaşterea paternităţii.

Procesul
A început o circotecă întinsă pe ani buni, ambele părţi utilizând lovituri sub centură şi atacuri în presa locală.  Pârâtul Peiciu trăgea cu invizoace în fosta sa prietenă, clamând că dânsa a avut trebi variate cu mai mulţi cetăţeni ai patriei şi e imposibil ca tocmai el, personaj de onoare, să fi fost cel care a lăsat-o grea. Luptele seculare au durat opt ani şi jumătate. Într-o primă instanţă, după ce s-a făcut doar un test serologic, a câştigat Liliana Ismail. A doua fază a procesului (domnul a făcut apel) a ţinut, zile de veri şi ierni până seară, din 2004 până hăt, pe 16 august 2010. De data asta s-a făcut şi testul ADN. Surpriză, instanţa din Tulcea, prin sen­tin­ţa definitivă numărul 2351, stabi­leş­te că Peiciu nu e tatăl, ba chiar o obli­gă pe doamna Ismail să achite cheltuieli de judecată de 47 de mili­oane de lei vechi.

Între timp...
Doamna Ismail îşi dresese-refăcuse oarecum viaţa şi plecase în Spania, la muncă, fiindcă doi copii (mai avea un fiu anterior) implică nişte cheltuieli. Pe Andrei îl lăsase în grija tatălui dânsei, Zaharia Petcu, care a şi reprezentat-o în ultimele faze ale procesului. După cum ne-a zis, îi trimitea bani, îl suna sau îl vizita de câte ori avea posibilitatea. În ceea ce îl priveşte pe domnul Peiciu, spu­sese că "asta e" şi se consolase cu ideea că o să aibă un copil cu două liniuţe în buletin pe care o să-l crească singură, pe speze proprii. Cum prin­sese ceva cheag la fraţii de limbă latină se hotărâse, în primăvara aceasta să îl ia pe Andrei cu ea.

Telenovela răzgândacului
Apărută luna asta în ţară, Liliana a rămas mască. Şi-a găsit propriul tată, Zaharia Petcu, amic la toartă cu mai ortomanul executor jude­că­to­resc, pe care ea şi-l dorise drept tată al copilului ei.  În plus, aproape a para­lizat când i s-a fluturat sub nas un al doilea certificat de naştere al lui Andrei, în care Peiciu (prin hotărâre judecătorească definitivă, nu avea nici o legătură cu băiatul) figura drept tatăl acestuia. A aflat că Peiciu împreună cu Zaharia descinseseră veseli la Starea Civilă din Brăila, unde executorul se proclamase tatăl co­pi­lu­lui, chestie pe care, conform Codului Familiei, i se eliberase un nou certificat. A stat şi a cugetat ce l-a făcut pe cel cu care dusese un război surd să se răsucească aşa de ta­re, cu 180 de grade. De pe la Radio-şanţ a auzit că nevasta legală a lui Peiciu nu rămânea gravidă, în ciuda a variate demersuri. A tras concluzia că fostul ei amic devenit inamic vrea să aibă urmaşi, dar ar fi laborios să o ia de la capăt, cu altă madamă sedusă, aşa că vrea să ia şi să crească unul gata făcut, de aproa­pe 10 ani. A apucat-o dispe­rarea când Peiciu i-a spus că ar vrea să ia el copilul şi frica, atunci când, în acest sco­p, acelaşi domn i-a arătat un pistol (jucărie sau nu) în acelaşi scop, chestie pentru care a chemat Poliţia. A reuşit să îl ia pe Andrei şi a ajuns şi la Bucureşti, unde ne-a relatat tă­ră­şe­nia. Trăieşte într-un fel de semiconspirativitate, de frica fostului iubit şi a propriului tată. E hotărâtă să ceară în instanţă anularea noului certificat de naştere, având drept probă hotărârea instanţei, cea cu testul ADN. Până atunci, nu poate ajunge la loc în Spania, unde riscă să-şi piardă locul de muncă.

Tărăşenie
Din toată tărăşenia asta am înţeles că oricine poate vâna, să zicem, copilul din flori al fiicei unui mare miliardar sau al unei femei bogate. Trebuie doar să se declare tatăl lui şi apoi să înceapă un şantaj, de exemplu că vrea bani să-l lase să plece în vacanţă la Ibiza. De asemenea, habar n-am cum de nu i-a trecut cuiva prin cap să organizeze o reţea de emigrare ilegală pe bază de paternitate. Dacă oricine se poate declara tatăl unui copil din flori, se pot aduce aşa în ţară africani, chinezi sau kazahi care să declare că s-au împuiat prin corespondenţă în România.

Confuzie periculoasă
Din toată povestea de mai sus, cel mai afectat e puştiul, Andrei. Ajuns la o vârstă la care e relativ conştient, nu ştie dacă are sau nu tată, dacă o să stea cu mama sa în Spania, cu bunicii (despre care Liliana spune că îi mai făceau educaţie "clasic", cu nuiaua) sau cu Peiciu. Toată confuzia în care trăieşte îi poate afecta grav psihicul.