În urmă cu 11 ani, sistemul judiciar din România devenea beneficiarul unui program finanțat prin fonduri PHARE, care avea ca obiect dotarea parchetelor, instanțelor, penitenciarelor și Ministerului Justiției cu echipamente IT și programe software necesare arhivării electronice a documentelor. Finanțarea proiectelor, demarate în timpul ministeriatului Monicăi Macovei la Justiție și a Laurei Codruța Kovesi în funcția de procuror general al României, s-au soldat cu o amplă investigație a OLAF. În 2012, când Macovei nu mai era ministru, iar Kovesi își terminase al doilea mandat în fruntea procuraturii generale, DNA a trimis în judecată doi administratori ai unei companii de IT și un salariat, pe care i-a găsit țapi ispășitori pentru întreaga fraudă. Nu că ar fi furat ci pentru că au dovedit, în viziunea procurorilor, neglijență în serviciu, fără vinovăție. În spatele acestor afaceri se află celebrul grup german Siemens, care a fuzionat cu Fujitsu Siemens Computers, reprezentată de și mai celebrul “turnăror” din dosarul “Microsoft”, Claudiu Florică. Vinovații de serviciu au primit, în cele din urmă, închisoare cu suspendare, iar instanța de judecată a respins toate pretențiile de recuperare a prejudiciului ridicate de statul român. Ulterior, sistemele informatice achiziționate, conform DNA, fraudulos, au beneficiat de mentenanță din partea unei alte companii controlate de Claudiu Florică.
Relativ scurtul mandat de ministru al Justiției pe care l-a deținut Monica Macovei (decembrie 2004 – aprilie 2007) a fost caracterizat de o serie de mișcări “revoluționare” la nivelul sistemului judiciar. Pe lângă scandalurile legate de arhiva SIPA, modificarea legilor justiției, în acea perioadă s-au implementat câteva proiecte, finanțate cu bani europeni, pentru informatizarea sistemului judiciar. Două dintre aceste proiecte, PHARE RO 2004/016-772.01.04.03 și PHARE RO 2005/017-553.01.04.08 vizau proiectul referitor la continuarea procesului de informatizare a instanțelor și parchetelor, livrarea de echipamente IT pentru sistemul judiciar, respectiv pentru sistemul de arhivare electronică.
Ambele proiecte au fost licitate de Ministerul Finanțelor Publice, prin Oficiul de Plăți și Contractare PHARE (actualul Minister al Fondurilor Europene). Primul contract a fost anunțat în 28 iulie 2007, la trei luni de la “ejectarea” Monicăi Macovei din Guvern, iar al doilea a fost scos la licitație în data de 17 iulie 2008 (cu ministru Cătălin Predoiu). Valoarea contractelor atribuite, conform SEAP, a fost de 997.013 euro fără TVA pentru primul, și de 149.968,98 de euro, pentru al doilea.
Primul proiect avea un buget de 10.425.713,28 euro, din care fonduri PHARE 7.048.814,75 de euro), cu perioada de implementare decembrie 2006 – august 2007 și viza achiziția de echipamente IT pentru sistemul judiciar. Ministerul Justiției a anunțat, ulterior, că aceste echipamente au fost livrate și instalate în 562 de locații din România (la judecătorii, tribunael, curți de apel, parchete, birouri teritoriale anticorupție și penitenciare). Al doilea proiect, care vizează sistemul de arhivare electronică, avea un buget de 11.788.968 de euro, din dare 8.844.083,79 euro finanțare PHARE, și viza realizarea unei aplicații software care să permită scanarea documentelor, arhivarea acestora și posibilitatea de interogare. Au fost livrate și instalate, la Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul General, instanțe și parchete, Administrația Națională a Penitenciarelor, CSM, INM și Școala Națională de Grefieri, 542 de dispozitive de stocare externă, 765 de scannere profesionale, 1302 servere, 1302 UPC-uri și 10.900 de discuri UDO.
Rechizitoriu, la sfârșitul mandatelor lui Kovesi la Parchetul General
Ambele licitații au fost atribuite companiei SC Forte Business Service SRL București, iar achizițiile, făcute pentru sistemul judiciar, au avut avizul tuturor instituțiilor vizate, inclusiv Parchetul General. Ei, bine, când Laura Kovesi și-a terminat al doilea mandat la Parchetul General, Direcția Națională Anticorupție anunța că a trimis în judecată directorul general al SC Forte Business Service SRL, Bogdan Radu Constantinescu, pe directorul comercial al companiei, Daniel Cruceanu, dar și pe un salariat pe nume Abur Ștefăniță.
Iată ce scriau procurorii în rechzitoriul înaintat, pe data de 29 august 2012, Tribunalului București: „În perioada 2007-2008, cu prilejul punerii în practică a proiectului «Continuarea procesului de informatizare la nivelul sistemului judiciar », Bogdan Constantinescu și Daniel Cruceanu au prezentat din culpă (fără vinovăție – n.red.) Ministerului Justiției și Oficiului PHARE documente inexacte în legătură cu respectarea regimului de origine europeană pentru echipamentul IT furnizat în cadrul proiectului”.
DNA susținea, astfel, că Ministerul Justiției, în calitate de beneficiar al proiectului, a încasat pe nedrept suma de 8.418,019,32 lei provenită din fonduri PHARE și din bugetul național. Mai mult, Ministerul Finanțelor, prin Oficiul PHARE, s-a constituit parte civilă cu această sumă, dar și cu alți 3.573.633,52 euro, reprezentând beneficiu nerealizat.
Dosarul miroase a “făcătură”
Dosarul a ajuns în instanță, iar soluția pe fond a fost pronunțată de Tribunalul București în mai puțin de un an de la finalizarea rechizitoriului. În data de 3 iulie 2013, directorii SC Forte Business Service SRL au fost condamnați la câte 6 luni închisoare cu suspendare, pe un termen de încercare de doi ani și jumătate. În ceea ce-l privește pe salariatul “neglijent”, acesta a fost găsit țap ispășitor, primind o condamnare cu executare de zece ani de închisoare. În mod ciudat, instanța de judecată a decis să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de Ministerul Finanțelor Publice referitoare la prejudiciu și au ridicat sechestrele asigurătorii instituite de DNA pe bunurile celor doi directori ai firmei în cauză.
Parchetul a făcut apel împotriva acestei hotărâri judecătorești. La fel a procedat și Ministerul Finanțelor. La data de 12 noiembrie 2014, în plin scandal “Microsoft” și arestări importante operate de DNA, Curtea de Apel București decidea să respingă apelurile. Mai mult, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei de care era acuzat salariatul Costin Abur Ștefăniță, reducându-i astfel acestuia pedeapsa de la zece ani închisoare cu executare, la trei ani închisoare cu suspendare, pe un termen de încercare pe o durată de trei ani. Directorii SC Forte Business Service au primit încuviințarea ca executarea celor șase lui cu suspendare să fie amânată, iar în cazul tuturor inculpaților, găsiți țapi ispășitori ai acestei afaceri, judecătorii au stabilit că nu se mai impun și pedepse accesorii. Decizia este definitivă.
Forte Business = Siemens = Claudiu Florică
Pornită de la OLAF, această investigație s-a soldat, practic, cu niciun rezultat. Iar echipamentele achiziționate prin fraudă au rămas în posesia sistemului judiciar. Cei trei inculpați trimiși în judecată și condamnați, în maniera descrisă mai sus, nu reprezintă, în fapt, niciun fel de miză în acest context.
Asta, deoarece, studiind istoricul companiei implicate, aflăm lucruri de-a dreptul spectaculoase, care leagă afacerea dotării cu echipamente IT a sistemului judiciar de marea afacere “Microsoft”. SC Forte Business Services SRL a fost înființată, în anul 1991, sub denumirea de SC Forte Company SRL. În anul 2005, societatea a fost preluată de grupul german Siemens, prin intermediul Siemens Business Services (SBS) Austria. Procesul de preluare a avut loc la jumătatea anului 2005, în plin mandat al Monicăi Macovei a Justiție. În 2008, în plin proces de implementare a celor două proiecte cu finanțare PHARE, acționarii SC Forte Business Service SRL erau Siemens Aktiengesellchaft Osterreich Gmbh și KDAG Beteiligungen Gmbh. Acestea mai dețineau, în România, filiala Siemens, pe nume Siemes SRL. În 18 martie 2009, Siemens SRL și SC Forte Business Service SRL au fuzionat.
De remarcat este că în data de 1 aprilie 2006, Grupul Siemens a vândut divizia Product Related Services (PRS) a Siemens Business Services către Fujitsu Siemens Computers BV. Afacerile din România ale Fujitsu Siemens Computers au fost controlate de celebrul Claudiu Florică, implicat în livrarea infracțională de licențe Microsoft către instituțiile statului Român, precum și în traseul șpăgilor primite de Dorin Cocoș, Nicolae Dumitru “Niro”, Gheorghe Ștefan și Gabriel Sandu.
Interesant este faptul că, astăzi, la 11 ani de la această “afacere”, SC Forte Business Service SRL se numește SC S.B.S. (Siemens Business Services) Security Hunters SRL, care are doi asociați persoane fizice – Alexandru Sitaru și Dana Tudor.
Mentenanța, asigurată de creierul afacerii “Microsoft”
Avem, așadar, niste echipamente IT livrate sitemului judiciar printr-o fraudă. Aceste echipamente sunt utilizate și în zilele noastre. Iar de mentenanța sistemului informatic se ocupă, culmea!, chiar Claudiu Florică. Compania Synotech Global Services România, controlată de creierul operațiunii “Microsoft” se ocupă, de ani de zile, de serverele Ministerului Justiției. Iar, în 11 aprilie 2016, SC Synotech Services România SRL a mai primit un contract în valoare de 1,2 milioane de lei fără TVA. Obiectul achiziției a fost acela al livrării de noi echipamente IT care au intrat în dotarea Ministerului Justiţiei .
Contractul oferit de Ministerul Justiţiei are şi un al doilea beneficiar, Net Brinel SA Cluj-Napoca, societate patronată de Marcel Borodi, care va primi 3.965.000 lei. Şi Borodi este un partener de tradiţie al Justiţiei. Firma sa, Net Brinel SRL, a luat în 2011 un contract pentru îmbunătăţirea portalului de judecată al ministerului, în valoare de un milion de euro, iar în 2015 primea 20.000 de euro pentru sistemul de înregistrare a şedinţelor de judecată din Judecătoria Lehliu Gară.
Achiziția, pe fonduri PHARE, de echpamente IT și pentru arhivarea electronică a dosarelor sistemului judiciar, operațiune frauduloasă. Afacerea, pornită în 2007, finanizată în Justiție în 2012
“Vinovații de serviciu” au fost găsiți doi directori și un angajat al companiei care a livrat echipamentele. Eu au fost acuzați de neglijență că nu au citit proveniența ne-europeană a acestor dotări