Fetiţa dispărută în Retezat a fost căutată de cine nu trebuie

Daliana, fetiţa de 14 ani pe care zeci de oameni o caută acum prin Munţii Retezat, e un copil nefericit. Împinsă de sărăcie, mama ei a lăsat-o în grija statului şi, până să fie internată într-o casă de copii, fetiţa a umblat, cu bocceluţa în spate, pe la mai mulţi asistenţi maternali. E destinul unui copil care nu poate înţelege rostul cuvintelor “mamă” şi “acasă”. Şi habar n-am fi avut că Daliana există, dacă ea nu ar fi dispărut din tabără. Şi dacă, în căutarea acestui “copil al statului”, reprezentanţii autorităţilor n-ar fi făcut, pe traseu, greşeli ce pot pune în pericol o viaţă.

De ce a dispărut Daliana

Era prima tabără în care mergea Daliana Rădoi. Fetiţa terminase clasa a VII-a cu rezultate satisfăcătoare şi cu media 10 la purtare. Nu le făcuse niciodată probleme celor de la Centrul de Plasament din Lupeni şi cel mai probabil, de aceea ea şi fusese recompensată cu această tabără, de la Poiana Pelegii (Masivul Retezat).

Erau acolo 24 de copii (dintre care 6 de la Centrul de Plasament), supravegheaţi de 10 adulţi. Printre ei, şi preotul Cristian Olariu, care le-a povestit jurnaliştilor de la “Ziarul Hunedoreanului” împrejurările în care a dispărut Daliana. Copiii şi însoţitorii lor se întorceau dintr-o drumeţie. Era în jurul orelor 16:00. “În faţa grupului mergeau doi adulţi, la mijloc erau alţi trei adulţi, iar eu şi restul adulţilor eram în spate. Ajunşi la locul de campare, fata s-a grăbit spre cort şi noi am crezut că are necesităţi fiziologice. Era prima oară cu noi în tabără şi era puţin retrasă şi tăcută, dar noi am încercat tot timpul să o integrăm. Vorbeam cu ea şi o chemam în grup şi părea în regulă. Fata este sănătoasă şi raţională. Şi-a luat ghiozdanul cu haine şi a plecat”, a spus preotul Cristian Olariu.

Se pare că Daliana era supărată pentru că alte fete din grup ar fi râs de ea, spunându-i că miroase urât. Fetiţa crescută printre străini nu era foarte sociabilă, iar atunci când a dispărut, în primele ştiri difuzate la tv, s-a spus despre ea, eronat, că “e autistă”.

Salvamontiştii n-au anunţat imediat dispariţia

Când şi-a dat seama că fata lipseşte, preotul s-a urcat imediat în maşină şi a mers să o caute. Apoi, a anunţat dispariţia la punctul de salvare montană, cantonat pe perioada de vară în Poiana Pelegii. Nu după 24 de ore, aşa cum se spune, ci în aceeaşi zi.

Şeful Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean, a declarat jurnaliştilor de la “Ziarul Hunedoreanului” că s-a plecat imediat în căutarea fetei. “Echipa Salvamont de la Poiana Pelegii a luat legătura, prin staţii de emisie recepţie, cu punctele Salvamont cantonate la Lacul Bucura, Cabana Buta şi punctul de permanenţă Zănoaga, pentru a informa salvatorii montani despre faptul că adolescenta a părăsit tabăra. Lacul Bucura, Lacul Zănoaga şi Cabana Buta erau trei direcţii, pe trasee montane, cu zone de campare, înspre care fata s-ar fi putut deplasa. Preotul Olariu afirmă că el a plecat cu maşina în căutarea fetei, pe traseul Valea Lăpuşnicului – Valea Gura Zlata – Haţeg. Căutările au continuat până în jurul orei 22:00, când preotul s-a întors. Acesta a comunicat salvamontiştilor, care se întorceau fără rezultate din căutare, că există posibilitatea ca fata să fi plecat din tabără cu intenţia de a ajunge înapoi la Centrul de Plasament din Lupeni unde locuia, nefiind prima dată când ar fi făcut acest lucru. În cursul serii de 20 august, după ora 22:00, salvamontiştii de la Baza Râuşor au fost solicitaţi să apeleze telefonic Centrul de Plasament din Lupeni, pentru a afla dacă adolescenta a ajuns la Centru. La aceste apeluri nu a răspuns nimeni. Abia în dimineaţa următoare a zilei de 21 august, s-a reuşit să se ia legătura prin telefon cu Centrul de Plasament din Lupeni, reprezentanţii acestuia afirmând că adolescenta nu s-a întors la Centru. La prima oră a zilei de 21 august au fost reluate căutările de către salvamontişti. Concomitent aceştia au apelat serviciul de urgenţă 112, pentru a cere suplimentarea forţelor de căutare”, a declarat Bodean.

Jandarmii au intrat pe firul poliţiei

În cazul dispariţiei unui copil, primele 24 de ore sunt esenţiale pentru găsirea lui în viaţă. Atunci când e vorba de o rătăcire în spaţiu deschis, intervenţia rapidă restrânge aria de căutare şi, în acelaşi timp, permite folosirea eficientă a câinilor de urmă. Prin lege, de organizarea căutărilor minorilor dispăruţi, indiferent de împrejurările dispariţiei lor, se ocupă doar Poliţia Română, care are atribuţii şi competenţe în acest domeniu. Conform art. 33 din “Manualul de bune practici privind modul de acţiune al poliţiei în cazurile copiilor dispăruţi” (anexă la Dispoziţia Inspectorului General al IGPR nr. 44 din 22.05.2007), Centrul de monitorizare al operaţiunilor, aflat sub conducerea inspectorului şef de poliţie, care asigură coordonarea tuturor activităţilor, “solicită sprijinul pompierilor, unităţilor militare, echipelor de descarcerare, a unităţilor specializate în scotocire (aviaţie, scafandri) sau al voluntarilor”. Niciodată invers! În cazul Dalianei, salvamontiştii au organizat singuri operaţiunile de căutare, anunţând dispariţia fetiţei la 112 abia a doua zi, când au considerat că e nevoie de “suplimentarea forţelor de căutare”...
Era joi, 21 august. Inspectorul şef al IPJ Hunedoara se afla în concediu. La fel, şi purtătorul de cuvânt al inspectoratului. Cei rămaşi prin instituţie nu au considerat că e necesar să anunţe evenimentul mai departe, superiorilor din IGPR. Iar, în căutarea fetiţei dispărute, atribuţiunile poliţiei au fost preluate, în mod bizar, de cei de la jandarmerie. În aceeaşi zi, în presa locală a apărut următorul anunţ: “În data de 21 august a.c., în jurul orelor 11:15, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean “Decebal” Hunedoara a fost sesizat prin apel telefonic la S.N.U.A.U. “112” de către un lucrător al structurii Salvamont Hunedoara, cu privire la dispariţia unei minore în zona barajului Gura Apelor. În jurul orei 11:45 echipe mixte de salvare-căutare, formate din 8 jandarmi şi 5 salvamontişti au plecat în căutarea tinerei”, a informat Lucian Stoichiţoiu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara.

În realitate, la 112 se anunţă doar evenimentul, nu se comandă, ca la pizza, unitatea de intervenţie. Şi e greu de crezut că dispecerul care a răspuns apelului celor de la Salvamont nu ştia că de operaţiunile de căutare a minorilor dispăruţi se ocupă poliţia, nu jandarmeria...

Prefectul coordonează operaţiunile

Joi, 22 august a.c, pe fir intră autorităţile locale. Înşişi prefectul judeţului Hunedoara şi prefectul oraşului Lupeni participă la căutări. “E vorba de un copil aflat în grija statului. E vorba de o viaţă”, ne explică directorul cancelariei prefectului. Impresionat. Cu condiţia să nu fie încălcate dispoziţii legale aflate în vigoare.

Conform Manualului, anexă la Dispoziţia Inspectorului General al IGPR nr. 44 din 22.05.2007, doar Centrul de monitorizare condus de inspectorul şef (sau de înlocuitorul acestuia la comanda IJP) asigură coordonarea tuturor activităţilor care vor fi desfăşurate la locul dispariţiei unui minor. În cazul Dalianei, “vineri, 22 august a.c., începând cu ora 06:00 s-a întrunit Comandamentul Operaţional sub coordonarea Instituţiei Prefectului Judeţului Hunedoara în localitatea Râu de Mori” se precizează într-un comunicat emis Inspectoratul de Jandarmi Judeţean “Decebal” Hunedoara. “Au fost reluate căutările tinerei dispărute în data de 20.08.2014 în zona Barajului Gura Apelor. Au fost constituite 14 echipaje mixte de salvare - căutare, formate din 61 de efective ale următoarelor instituţii: Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara, Serviciul Public Judeţean Salvamont Hunedoara, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Hunedoara, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara (au în dotare şi 2 bărci cu care vor extinde căutările şi pe suprafaţa lacul Gura Apei), Direcţia Silvică Hunedoara. Echipajele sunt însoţite şi de câini de salvare.” Cu alte cuvinte, toate “efectivele” enumerate mai sus se subordonau prefectului. Inclusiv poliţiştii, cărora le fusese repartizată ca zonă de căutare potecile şi împrejurimile pensiunilor.

Mai mult, în aceeaşi zi, de la Inspectoratul General de Aviaţie (I.G.Av.) a fost solicitat un elicopter care să survoleze zona. L-a cerut prefectul, deşi elicopterele aparţinând I.G.Av pot executa misiuni de căutare - salvare doar în urma solicitării iniţiate de către structura în a cărei zonă de competenţă s-a produs evenimentul. În acest caz, competenţa revenea, prin lege, IPJ Hunedora, nicidecum prefecturii. Însă, cererea a fost aprobată de Raed Arafat, deşi, cel mai probabil, orele de zbor şi combustibilul necesar au fost trecute în contul poliţiei. În zona muntoasă şi împădurită, survolul elicopterului s-a dovedit ineficient, dar a produs imagini pentru mass-media...

În căutarea unui miracol

Sâmbătă, 23 august. A patra zi de căutări zadarnice. Povestea începe să semene cu accidentul aviatic din Munţii Apuseni, iar lipsa rezultatelor taie din elanul entuaziaştilor. Abia acum vine rândul poliţiei să demonstreze ce (mai) poate. IPJ Hunedoara preia partea de comunicare a căutărilor, iar cei de la IGPR încearcă să găsească soluţii miraculoase pentru găsirea fetei. Au trecut, de la dispariţia ei, 70 de ore. Dacă Daliana a făcut imprudenţa să se deplaseze în tot acest timp, ea poate fi oriunde, prin munţi...

Duminică, 24 august, la faţa locului sunt trimise drone, ce pot scana mai de aproape zonele împădurite. IGPR a transmis un mesaj prin care cere ajutorul tuturor partenerilor din sistemul Alertă Răpire Copil. “Acesta nu este un mesaj privind declanşarea mecanismului ALERTÃ RÃPIRE COPIL!, ci o solicitare de sprijin din partea POLIŢIEI ROMÂNE pentru găsirea unui copil dispărut în Munţii Retezat din judeţul Hunedoara. (...) Având în vedere cele de mai sus, vă adresăm rugămintea de a intensifica difuzarea mesajului de sprijin prin toate canalele sau mijloacele de care dispuneţi şi în funcţie de spaţiul de emisie/transmisie/publicitate alocat programelor sau emisiunilor dvs.” Poliţia speră că fetiţa a fost găsită de vreun localnic din zonă, care încă nu a aflat că ea e căutată.

Daliana e dispărută de cinci zile. E o adolescentă care, toată copilăria ei, a fost în grija statului. Şi acum, viaţa ei, aflată într-o cumpănă, tot în grija statului e. Din nefericire, pentru Daliana, dar şi pentru noi, sunt mulţi aceia care, în momente cruciale, se joacă de-a “eu sunt statul”...

Aţi văzut-o?



Daliana are 1,50 – 1,55 m înălţime, ochii verzi, părul şaten, tuns scurt şi ondulat.

La data dispariţiei, era îmbrăcată cu un hanorac de culoare maro, cu imprimeu de culoare portocalie, colanţi negri, pantofi sport albi. Pe cap purta un fes negru, iar asupra ei avea un rucsac, roşu şi negru, cu obiecte îmbrăcăminte. Nu are la ea documente de identitate sau bani.

Ca semn particular, prezintă o aluniţă pe obrazul drept.