Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Padurea este poate ultima resursa naturala a Romaniei care poate fi culeasa fara mare efort. Nu trebuie sa sapi dupa ea, sa forezi, sa investesti, sa inovezi, sa perfectionezi, sa gandesti. Trebuie mai intaI sa pui mana pe padure, apoi sa pui pe ea toporul sau drujba. Doar sa ai grija sa-ti aranjezi ploile cu padurarul, cu inspectorul, sa te pui bine cu politaiul, sa-tI asiguri acte daca te prinde careva pe sosea cu bustenii. Zeci de mii de romani taie copacii ilegal, sporind cu nu se stie cat cantitatea oricum semnificativa de 17 milioane metri cubi exploatatI legal, de stat sI in regim privat. Pentru multI, exploatarea ilegala este insasI conditia subzistentei, unica economie locala. Beneficiile lor sunt totusI modeste. Plusvaloarea creste insa semnificativ la capatul celalalt al drumului, la exportatori sau la marii prelucratori. Care cer tot mai mult lemn, preseaza pe toate caile, mituiesc, fac lobby ca sa schimbe legi in favoarea lor, totul ca sa-sI indestuleze nevoia irepresibila de resurse.
Nevoia altora de lemn sI indolenta noastra: iata cauza pentru care tara noastra are o suprafata impadurita de doar 27,3% (la sfarsitul anului 2010) fata de media europeana - 36%.
Vapoare sI garnituri de tren pline cu busteni sI cherestea pleaca din Bucovina sI Maramures cu destinatia Dubai, Amsterdam sau Osaka. In urma lor ramane aceeasI saracie, sporita de alunecari de teren sI dezechilibre ecologice. Industria lemnului e una la fel de respectabila ca oricare alta. Insa, construita pe temelia capitalismului salbatic, ca sa nu zicem de-a dreptul colonialist, produce efecte nocive. Companiile specializate iau la rand tarile cu potential (Brazilia, Indonezia, Argentina, nu in ultimul rand Romania), exploateaza legislatia permisiva sI coruptibilitatea factorilor de decizie, barbieresc tot ce apuca si-sI vad apoi de drum. Noi vedem doar gura acestei uriase palnii: hoardele de hoti din Bilbor, Borsa, Bistrita, gaterele ilegale de pe valea Lesului, Ariesului sau a Trotusului, transporturi fara acte depistate de politie, vreun sef de ocol corupt. De gatul palniei nu se ocupa insa nimeni, desI acolo se strange toata prada, destinata prelucrarii sau exportului. Cand te uitI dupa furnici, itI scapa musuroiul.
Altii s-au confruntat cu aceasta problema, au patimit, s-au invatat minte sI i-au pus stavila. Germania, Austria, Rusia, tarile nordice si-au adaptat legislatia astfel incat ratiunile economice sa se supuna interesului national. Statele Unite (care si-au vazut decimate padurile de sequoia din California, batrane de 4000 de ani) au adoptat masuri drastice pentru protejarea fondului forestier propriu. Intre altele, au stabilit norme care prevad verificarea provenientei marfii odat ajunsa la destinatie sI raportarea provenientei indoielnice prin asa numita 'due-dilligence'. Uniunea Europeana este in curs de a adopta aceste masuri, care vor deveni obligatorii si in Romania.
Pentru ca zonele de exploatare sunt din ce in ce mai strict controlate, in lumea intreaga, vanatorii de resurse preseaza la randu-le puternic. China si-a devorat padurile in ritmul propriei cresteri economice sI acum, confruntata cu criza apei sI cu toate efectele secundare ale defrisarilor masive, isI cauta cu disperare resursele in lumea larga. Vanatorii de resurse chinezi au ajuns sI in Romania, pe urmele procesatorilor de lemn austrieci, sositI primii. Ei le iau locul exportatorilor arabi, caci produsele semifinite sunt mai rentabile decat bustenii. Investesc, dau de lucru oamenilor, fac opere de binefacere, industrie respectabila, capital strain, tehnologie moderna, ecologica. Sunt curtatI de parlamentari (de regula, fosti sefi de ocoale silvice, trimisI in Legislativ de grupurile de interese in favoarea caroar trebuie sa legiuiasca). Sunt curtatI sI de notabilitatile locale, pentru ca ei stiu cum merg lucrurile in Romania sI fac orice ca sa ajunga la resurse.
Alaturi de investitorii acestia neasemuit de lacomi sI de generosI in acelasI timp, baronii retrocedarilor sunt marii daunatori ai padurii. Fata de anul 2005, in 2009 statul avea déjà cu 40% mai putina padure. Asa reiese cel putin din raportul Oficiului European de Statistica Eurostat 'Forestry in the EU and the world', din iunie 2011. In 2010, au trecut in proprietate privata inca 57.501 de hectare.
Citește pe Antena3.ro
Cine ce are cu proprietatea privata, mai ales ca Regia Nationala a Padurilor are probleme serioase cu gestiune bunului statului, fiind in centrul numeroaselor scandaluriA N-ar fi nimic daca marii proprietari privatI n-ar fi pus mana pe zeci de mii de hectare pe caI imorale si/sau ilegale, dupa cum urmeaza:
- pe alte amplasamente decat cele detinute de fostii proprietar;
- in baza unor documente anterioare nationalizarii;
- in conditiile in care au fost inlocuite terenurile agricole confiscate abuziv cu terenuri din fondul forestier;
- fara documente care sa ateste proprietatea
In ce-I priveste pe micii proprietari, detinatori de suprafete de la jumatate de hectar la doua hectare, acestia nu-sI pot administra parcelele sI nici nu le pot pazi. SI foarte multI dintre ei n-au o cultura a proprietatii, stiu doar ca au primit ceva de pe urma caruia trebuie sa-sI duca zilele.
Va vom arata, asadar, in serialul pe care vi-l propunem, legaturile dintre marii afaceristi ai lemnului, marii beneficiar ai retrocedarilor, responsabilii de gestionarea fondului forestier, edili, demnitari sI functionari, judecatori sI mici patroni, adica adevaratii daunatori ai padurilor. O poveste despre cozile de topor.
