Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era o seara de joi, 15 decembrie 2005. Ioana, mama Andreei Simon, pusese la fiert niste cartofi, sa faca piure. Ar fi avut nevoie de o cutie cu smantana. Si-anunta ca pleaca pana la magazinul de peste drum, insa Andreea se ofera sa mearga ea. Avea 9 ani, era descurcareata si nu se temea seara pe strada. Facea karate de un an si jumatate, taekwondo, si de trei ori pe saptamana venea singura, pe intuneric, de la antrenamente. Vineri, a doua zi, ar fi avut examen pentru centura alba cu banda galbena.
In seara aia, Andreea s-a oferit sa mearga la magazin si pentru ca voia sa se mai uite la raftul cu bibelouri. Venea Craciunul si cauta un cadou pentru parinti. Asa ca a insistat sa se duca. A lasat pe-un colt de masa batonul de ciocolata din care manca, si-a scos elasticul din par, si-a pus niste bocanci si geaca fara gluga pe ea si a plecat asa, in pantaloni de trening, cu capul descoperit si fara manusi. Afara era ger, - 15 grade, dar magazinul era aproape, si-ntr-un sfert de ora ar fi fost inapoi. Era 18:55 cand a iesit din casa. Cu 25 de minute mai devreme, Tiberiu Burcuta isi terminase orele de condus. Sta marturie declaratia instructorului auto, care spune ca l-a lasat in dreptul magazinului "Napsugar'. Cel spre care venea Andreea, sa cumpere smantana. Fetita nu s-a mai intors niciodata acasa. La ora 19:01, camerele de supraveghere din interiorul "Napsugar' o surprind intrand in magazin. Merge printre rafturi si pune in cos exact ce-i ceruse mama sa ia: patru sticle de apa minerala, o duzina de chibrituri, o cutie cu smantana si un caiet. Pe bonul de casa e trecuta ora 19:05. Andreea primeste restul de la un milion de lei si iese afara, unde se intalneste cu doi colegi de scoala, frati. Sta cu ei cateva minute, apoi se grabeste inspre casa. Iar pe drum dispare, intr-o fractiune de secunda. In jurul orei 19:15, Ioana, vazand ca Andreea nu apare, pleaca dupa ea spre magazin. Vanzatoarea ii confirma ca a fost acolo. Mama crede ca fetita a venit spre acasa pe un alt drum si se intoarce, sperand ca ea sa fi ajuns intre timp. N-o gaseste acasa, asa ca vine din nou la magazin La orele 20:00, sotul Ioanei sesizeaza disparitia Andreei la Politia din Miercurea Ciuc. Incep, imediat, cautarile.
Ce-ar fi putut sa se intample cu fata intr-un interval de doar cateva minute? Ioana avea sa afle mai tarziu, dupa noua luni de la disparitia fiicei sale. Prima care i-a atras atentia a fost Lucia, prietena pe care o cuplase cu Burcuta Tiberiu, fostul ei iubit. "Eu cred ca stie mai multe despre Andreea. Mi-a zis ca-n seara aia s-a intalnit cu ea', i-ar fi povestit Lucia prin septembrie 2006. Ioana s-a dus la el si l-a luat la intrebari. "A zis ca atunci si-a adus aminte ca in seara aia a traversat cu ea strada, el i-a zis «nu trece, ca vine o masina», apoi cu el a mers pana acolo (n.r. - in dreptul garajelor de langa blocul Ioanei) si ea s-ar fi urcat intr-o masina'.
Ce l-a determinat pe Burcuta sa faca aceasta marturisire? Ioana n-avea de unde sa stie ca el devenise principalul suspect inca din ianuarie 2006. Stia, in schimb, ca fata ei n-avea motive sa fuga de acasa si ca un strain n-ar fi putut s-o rapeasca, cu forta, de pe strada. Fetita ar fi ripostat. La inceputul lui ianuarie 2006, mama Andreei declara jurnalistilor ca e convinsa ca fata a fost rapita de un cunoscut de-al ei.
Chiar in noaptea in care fata a disparut, pe la orele 4:00, Ioana l-a sunat pe Burcuta, intrebandu-l: "Stii ceva de Andreea? E la tine?'. El i-a spus, isi aminteste Ioana, "stai linistita, nu s-a intamplat nimic'. Politisti, jandarmi si prieteni de familie au cautat in noaptea aceea fetita pe strazi, prin blocuri, subsoluri si canale. Peste 100 de oameni care o strigau pe nume pe Andreea. Burcuta n-a simtit nevoia sa participe la cautari. A intrat in vizorul politiei a doua zi de dimineata, cand a fost verificat listingul apelurilor efectuate de mama in ultimele 24 de ore. In dreptul lui, anchetatorii au trecut atunci - "un prieten'. In aceeasi zi, de 16 decembrie 2005, Burcuta a fost dimineata la serviciu. Teoretic. Practic, el apare si pe agenda instructorului auto, intre orele 9:30 si 11:00. La pranz, declara Burcuta, a plecat cu ocazia spre Bicaz, unde locuiesc parintii lui. A stat pe bancheta din spate si avea un bagaj pe care l-a tinut cu el, intre picioare. In localitatea Tasca, din judetul Neamt, zice ca s-a oprit la un local si a cumparat niste prajituri. Era intr-un Volkswagen Polo alb. "Cu un taxi a plecat', a aflat Ioana. "La 11:00 dimineata. Cu un taxi condus de unu, Misi, care lucreaza la parcul auto de la Politie (n.r. - IJP Harghita). Cu acelasi taxi, pe 23 decembrie (n.r. - 2005) a luat-o si apoi a dus-o pe sor'sa la aeroport, in Bucuresti'.
Ajuns la Bicaz, pe 17 decembrie 2005 Burcuta a taiat porcul. A doua zi dimineata s-a intors in Miercurea Ciuc. Procurorul Dan Petru, care s-a ocupat de acest dosar pana in iunie 2009, isi aduce aminte ca "atunci, imediat dupa disparitie, conducerea Politiei (n.r. - IJP Harghita) a facut o sedinta in care s-a prelucrat cazul si le-a cerut tuturor ofiterilor sa faca investigatii si, cine are ceva date, sa le spuna. El a tacut din gura. Dupa aia s-a aflat ca el a avut un concubinaj cu mama fetei si ca, dupa ce femeia s-a maritat cu un ofiter de armata, el mai tinea legatura cu ea, se mai sunau. Si l-am intrebat: «de ce n-ai spus ca ai avut relatii, ca o cunosti pe fetita, ca ai umblat in familie, ca va mai intalneati?». A dat o explicatie care n-are nici un sens: «Nu am vrut sa stie conducerea Politiei ca eu am relatii cu parinti ai caror copii sunt disparuti»'.
In perioada 22 decembrie 2005 – 6 ianuarie 2006, Burcuta si-a luat concediu de odihna. Pe 23 decembrie se intoarce la Bicaz, unde ramane pana pe 26 decembrie, cand revine la Miercurea Ciuc. Serviciul si-l reincepe pe 9 ianuarie 2006. Ar fi avut timp berechet sa stearga toate urmele si sa se pregateasca psihic pentru ceea ce anticipa ca urmeaza. Prin cercetari (declaratii de martori, declaratia instructorului auto) politistii stabilisera deja ca la ora critica el se aflase in zona din care disparuse fetita. In baza unui telefon anonim primit la 112 in ziua de 23 decembrie 2005, in care se spunea "nu cautati fata, ca va muri! Nu cautati, Simona va muri!', un ofiter de la politia judiciara Harghita intocmeste un proces verbal de incepere a urmaririi penale "in rem' pentru lipsire de libertate in mod ilegal. Pe 3 ianuarie 2006 s-a deschis dosarul penal si pe fir a intrat procurorul criminalist. Existau toate conditiile ca ancheta sa avanseze rapid.
In aceeasi perioada, la Iasi, se finaliza ancheta despre disparitia Larisei Chelaru. Fetita de 8 ani disparuse de acasa pe 18 octombrie 2005 si fusese gasita moarta, pe 29 decembrie 2005, in containerul de langa bloc. Criminalul, vecinul de vizavi, a declarat ca a ademenit fetita la el, a supus-o perversiunilor sexuale si a ucis-o in ziua disparitiei. Apoi, a ascuns cadavrul intr-un covor facut sul, in boxa din subsolul blocului. Cu alte cuvinte, politistii care s-au ocupat de caz au trecut zilnic, de cateva ori, pe langa el. Ministrul de interne de atunci, Vasile Blaga, a dispus o ancheta interna si, in urma controlului, a decapitat IJP Iasi. La inceputul lui ianuarie 2006 au fost destituiti din functii seful IJP Iasi, adjunctul acestuia, seful de la Investigatii Criminale din IJP Iasi. Alti cinci ofiteri si subofiteri au fost sanctionati disciplinar.
O vreme, s-a facut o paralela intre cazul fetitei de la Iasi si cazul Simon Andreea. Ambele s-au intamplat imediat dupa schimbarea procedurilor de cautare a copiilor disparuti. Din 3 noiembrie 2005, politistii, care asteptau 48 de ore pana sa inceapa cautarea unui minor disparut, erau obligati de noul ordin intern sa actioneze imediat. Erau insa si pregatiti pentru asta? Cazul de la Iasi a demonstrat ca nu. Ancheta interna a demonstrat ca lipseau acte de la dosar, unele procese verbale de perchezitie fusesera falsificate prin modificarea datei, nimeni nu mai stia daca si cand perchezitionase subsolul. Cazul de la Iasi a fost o palma pe obrazul Politiei Romane. Cazul de la Harghita se-anunta a fi un scuipat pe acelasi obraz: principalul suspect era un politist. Venea mult prea devreme si era o premiera. Pe atunci, Cioaca si Elodia inca mai traiau in armonie.
Inca din ianuarie 2006, s-a decis palmarea cazului. Ancheta a mers inainte, cu turatie mica, si doar cativa ofiteri de la judiciar au inteles sa-si faca meseria pana la capat. Adica, pana unde au putut. Pentru restul, colegi cu suspectul, Burcuta era fisura din imaginea IPJ Harghita. Mica pata neagra de pe oglinda Politiei Romane. Si-au facut cu totii gramada pe el, sa-l protejeze. Sa se protejeze!
Cititi maine: Cum si-au cercetat politistii colegul suspectat ca a ucis-o pe Simon Andreea
Mai multe amanunte despre acest caz: simonandreea.wordpress.com
Citește pe Antena3.ro
