Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut exact doi ani de când Curtea de Apel București a pronunțat, pe fond, hotărârea prin care omul de afaceri Puiu Popoviciu a fost condamnat la închisoare în dosarul în care s-a judecat unul dintre cele mai importante jafuri imobiliare de după Revoluție. De asemenea, au trecut aproape 11 luni de când, la Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința de condamnare la închisoare cu executare a rămas definitivă. Cu toate acestea, nici până în acest moment, prejudiciul cauzat în acest dosar și care a condus la condamnările respective nu a fost stabilit. Latura civilă a fost disjunsă, de către judecătorul Curții de Apel București Corneliu Bogdan Ioan Tudoran, fiind înregistrat un dosar separat care, până în prezent, nu a fost soluționat. Mai mult, deși nu se cunoaște prejudiciul creat, deși nu există nici cel mai mic indiciu oficial pentru ce pagubă inculpații se află, unii dintre ei, în spatele gratiilor, iar alții așteaptă să vadă dacă vor fi extrădați sau nu în România, Înalta Curte de Casație și Justiție a mai soluționat două etape ale acestei povești. Respectiv, au fost respinse definitiv atât contestația în anulare formulată de Puiu Popoviciu, cât și recursul în casație formulat de tot lotul de inculpați din acest dosar. Latura civilă, pe fond, încă se judecă, din 2016.
Mâine, completul penal al Curții de Apel București, condus de judecătorul Corneliu Bogdan Ioan Tudoran, urmează să ia în discuție cel de-al 38-lea termen de judecată în dosarul care vizează latura civilă, disjunsă din dosarul penal în care omul de afaceri Puiu Popoviciu, împreună cu fostul rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, Alecu Ioan Nicolae, și alții au fost condamnaţi la pedepse grele cu închisoarea. Soluția pe fond în acest dosar a fost pronunțată de un complet condus de același judecător în 23 iunie 2016.
ÎCCJ a reușit să mai dea două sentințe legate de cauză
Mai mult, sentința definitivă în acest proces a fost pronunțată de către Secția Penală a ÎCCJ în data de 2 august 2008, trecând, astfel, alte 11 luni de la decizia finală, fără ca latura civilă să fie soluționată. În timp ce instanța de fond încă deliberează, cu “viteza melcului”, asupra prejudiciului produs de inculpații condamnați în dosarul terenurilor din Băneasa, în penal, Înalta Curte de Casație și Justiție a reușit performanța să soluționeze, definitiv, și căile extraordinare de atac ale inculpaților din dosar.
Astfel, nemulțumit de condamnarea la șapte ani de închisoare, dispusă de Secţia Penală de la instanţa supremă, prin Hotărârea definitivă nr. 266/2017, omul de afaceri Gabriel Aurel Popoviciu a formulat, în data de 30 august 2017, o contestație în anulare a acestei decizii. Înalta Curte s-a pronunțat rapid, în nici trei luni, respingând, la data de 17 noiembrie 2017, contestația în anulare, ca neîntemeiată.
Citește pe Antena3.ro
Pe de altă parte, toți inculpații condamnați definitiv, în vara anului trecut, precum și părțile responsabile civilmente, au formulat, de asemenea, la Înalta Curte de Casație și Justiție, un recurs în casație împotriva aceleiași Hotărâri nr. 266/2017. Recursul în casație a fost înregistrat în 27 februarie 2018, iar la 30 martie, completul de judecată a admis, în principiu, calea de atac extraordinară și, trei luni mai târziu, respectiv pe data de 8 iunie 2018, Înalta Curte a respins ca nefondate recursurile în casație declarate de inculpați, decizia fiind una definitivă.
Curtea de Apel lucrează mai greu
În acest timp, la Curtea de Apel București, lucrurile merg mult mai lent. În iunie 2016, judecătorii s-au pronunțat doar asupra laturii penale, dispunând condamnări cu închisoarea. Latura civilă, prin care să se stabilească paguba produsă și modul în care aceasta urmează să fie recuperată, a fost disjunsă, prin încheierea prin care a fost comunicată decizia de condamnare. Ce s-a întâmplat cu acest dosar, din 2016 până în prezent, este de-a dreptul halucinant.
Astfel, latura civilă a constituit un nou dosar pus pe rolul Curții de Apel București în data de 23 iunie 2016. Judecata a început în 21 iulie, cu amânare din lipsă de procedură. La 26 septembrie 2016, instanţa a acordat un alt termen de judecată pentru că s-a formulat o primă cerere de recuzare a judecătorului Corneliu Bogdan Ioan Tudoran. Completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare a respins, în 27 septembrie, ca inadmisibilă excepția inadmisibilității cererii de recuzare formulate de reprezentantul DNA, însă a respins și cererea de recuzare, ca inadmisibilă.
La 24 octombrie 2016, s-a amânat din nou procesul, pentru pronunțarea asupra unor excepții, iar la 18 noiembrie 2016, instanța a admis cererile formulate de fostul șef al DGIPI, Cornel Șerban, și de fostul ofițer DGA Petru Pitcovici, cu privire la scoaterea din această cauză. Tot atunci, s-a admis cererea cu privire la eliberarea unei copii de pe notele de ședință din luna septembrie, însă s-a respins eliberarea unor copii audio ale acestor ședințe.
Abia la data de 21 noiembrie 2016 s-a luat în discuție modul în care s-a respectat principiul constituirii completului de judecată. Culmea, deși procesul se afla pe rol de trei luni, în 19 decembrie 2016 s-a cerut comunicarea sentinţei penale din 23 iunie 2016, pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință cu privire la conţinutul acesteia.
Cereri de recuzare pe bandă rulantă
Judecata s-a reluat în 16 ianuarie 2017, când s-a amânat pentru lipsa unui inculpat. Amânări au avut loc și la 1 februarie și 1 martie 2017. La 17 martie, instanța a luat în discuție a doua cerere de recuzare a judecătorului Ioan Tudoran, pe care a respins-o, de asemenea, ca inadmisibilă.
La data de 12 aprilie 2017, Curtea de Apel București a amânat din nou cauza, deoarece dosarul penal pentru care trebuia să stabilească prejudiciul se afla la Înalta Curte. În 26 aprilie, instanța de fond a trimis o a doua adresă către ÎCCJ, pentru a se transmite dosarul.
În 24 mai, instanța a rămas în pronunțare cu privire la o cerere de suspendare a cauzei, iar în 31 mai a admis o cerere cu privire la sesizarea CCR legată de excepția de neconstituționalitate asupra unui articol din Codul de Procedură Penală. Tot atunci, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a judecării prezentei cauze.
La 15 iunie 2017, 28 iunie 2017, 3 iulie 2017, 24 iulie 2017, 29 septembrie 2017 şi 11 octombrie 2017 au fost decise amânări succesive. Între timp, decizia de condamnare a rămas definitivă.
În 27 octombrie 2017, dosarul a fost înaintat următorului complet, deoarece împotriva judecătorului de caz a fost formulată o a treia cerere de recuzare. Respinsă, la rândul ei. Procesul s-a reluat în 24 noiembrie, însă cu o amânare.
În data de 6 decembrie 2017, instanţa a admis cererea inculpatului Mihai Bejenaru și a dispus înaintarea la Curtea Constituțională a unor excepții de neconstituționalitate. A respins, însă, ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus, în 2012, pe bunurile inculpaților.
La termenele din 12 decembrie 2017, 8 ianuarie, 12 ianuarie și 26 ianuarie 2018, au fost dispuse noi amânări. Abia în 23 februarie 2018, judecătorii au admis introducerea în cauză a Primăriei Capitalei și a Primăriei Sectorului 1. După alte patru amânări consecutive, a fost respinsă cererea cu interogatoriu și proba cu expertiză tehnică cadastrală, formulată de unul dintre inculpați. Au fost respinse și cererile de expertiză topocadastrală, tehnică în construcții și agricolă formulate de grupul de firme Băneasa.
Și iată cum am ajuns cu acest proces în 18 mai 2018, când cauza a fost din nou amânată pentru 15 iunie. Când s-a amânat din nou pentru mâine, 26 iunie.
Fosta soție a pierdut procesul în care cerea executarea silită
După ce soluția de condamnare la şapte ani închisoare primită de Popoviciu în acest dosar a rămas definitivă, fosta sa soție, Doina Nadia Dincă, a formulat, la 1 februarie 2018, o cerere de încuviințare a executării silite împotriva acesteia. Obiectul procesului îl constituie nerespectarea de către Puiu Popoviciu a unei tranzacții, autentificată sub numărul 1.049, din data de 24 septembrie 2012. La 7 februarie, Judecătoria Sectorului 1 a decis să respingă cererea de încuviințare a executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc Niculescu Dinu Mihai, a titlului constând în Tranzacția autentificată sub numărul 1.049/24.09.2012 de Biroul Notarilor Publici Asociați Fidelis, privind pe creditoarea Doina Nadia Dincă și pe debitorul Gabriel Aurel Popoviciu, în dosarul de executare nr. 3/2018, ca neîntemeiată.
Este neclar ce anume conține tranzacția care face obiectul acestui litigiu dintre cei doi foști soți Popoviciu. Însă este mai mult decât evident faptul că această tranzacție a fost încheiată între părți în aceeași zi și la același notar public care a autentificat și desfacerea căsătoriei. “Jurnalul” a intrat în posesia unui document care privește o cesiune de părți sociale din capitalul social al unei companii controlate de familia Popoviciu şi care atestă că Doina Nadia Dincă este una și aceeași persoană cu Doina Nadia Popoviciu, fosta soție a lui Puiu Popoviciu. Același document mai arată că dovada că este vorba despre aceeași persoană reiese din Certificatul de Divorț, având numărul 8.696 din data de 24 septembrie 2012, emis de Biroul Notarial Fidelis, prin notarul public Magdalena Ivănică.
Doina Nadia Dincă a atacat decizia judecătoriei la Tribunalul București, instanța de apel respingând, de asemenea, definitiv executarea silită a lui Puiu Popoviciu, printr-o încheiere din 8 mai 2018.
Puiu Popoviciu a fugit din țară înainte ca Înalta Curte să-l condamne, anul trecut, la șapte ani de închisoare. El așteaptă atât soluționarea cererii de expulzare, cât și stabilirea prejudiciului din dosar.
Contestația în anulare formulată de Puiu Popoviciu a fost respinsă în noiembrie anul trecut. În 8 iunie 2018, a fost respins și recursul în casație.
