Cum motivează instanţa condamnarea lui Cioacă

Judecătorul apreciază că “inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârşirea celor două infracţiuni”

La 2 iulie a.c., Tribunalul Argeş l-a condamnat pe Cristian Cioacă la 22 de ani de închisoare pentru comiterea infracţiunilor de omor calificat şi profanare de morminte. Instanţa a dispus, de asemenea, ca lui Cioacă să-i fie interzisă exercitarea unor drepturi, pe o perioadă de 5 ani. Printre acestea se numără şi drepturile părinteşti, dar şi cel de a fi tutore sau curator pentru copilul lui şi al Elodiei Ghinescu. Cum motivează instanţa această decizie de condamnare?

Crima şi profanarea

Din actele şi lucrările dosarului (acte de cercetare a dispariţiei victimei, procese verbale de cercetare la faţa locului, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi de experiză ADN, traseologică, criminalistică şi biocriminalistică, acte de căutare a cadavrului, listing convorbiri telefonice, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile şi cazierul inclupatului, declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţii de martori), tribunalul constată următoarele:

În noaptea de 29/30 august 2007 “(...) în jurul orei 2:20, inculpatul a ajuns în domiciliul conjugal, iar pe fondul escaladării conflicului cu victima, inculpatul a lovit-o în mod repetat în dormitorul matrimonial, agresiunea producându-se în spaţiul dintre pat şi perete comun al dormitorului cu baia aferentă acestuia. Martorii C.O.T şi C.S., proprietari ai apartamentului (...) din acelaşi imobil, au auzit o bufnitură puternică în apartamentul aparţinând inculpatului şi victimei. Urmare a agresiunilor exercitate de inculpat asupra victimei, aceasta a decedat, iar în timpul desfăşurării acestor evenimente, minorul C.P.M. (n.r. – copilul Elodiei şi al lui Cristian Cioacă) se afla în domiciliul părinţilor.

Inculpatul a transportat cadavrul în cada băii principale, unde l-a depesat pentru a facilita ascunderea acestuia şi, folosind o geantă de voiaj de dimensiuni mari, pe care victima o cumpărase în timpul vacanţei în Dubai, şi perdeaua de la duşul din baia aferentă dormitorului, în scopul de a împiedica eventualele scurgeri de sânge, a transportat fragmentele de cadavru în portbagajul autoturismului, iar ulterior a ascuns cadavrul victimei într-un loc necunoscut.

Din domiciliul comun au dispărut mai multe obiecte, dintre care un cuţit cu lungimea de 25-30 cm, două prosoape, geanta de voiaj şi perdeaua de duş, care nu au mai fost găsite.

În dimineaţa zilei de joi, 30 august 2007, la ora 8:48, inculpatul a apelat-o pe telefon pe martora T.E. (n.r. – bona copilului), cerându-i să se grăbească pentru a face bagajul minorului, pentru a fi dus de inculpat la bunicii paterni din Mun. Piteşti. Din depoziţia martorei, rezultă că întotdeauna aceasta era anunţată din timp despre deplasările minorului la bunici, iar aceste deplasări se făceau doar la sfârşit de săptămână, vinerea sau sâmbătă, împreună cu victima Ghinescu Elodia Marilena.”

Ascunderea urmelor

“În zilele următoare, inculpatul a adunat în saci din polietilenă toate obiectele vizibil sau potenţial purtătoare de urme de sânge, produse cu ocazia agresiunii, a depesării şi transportării cadavrului în vederea ascunderii acestuia, şi a aruncat aceste obiecte într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Braşov pe direcţia Râşnov, unde au fost găsite în 08.10.2007.

Deoarece operaţiunile de spălare a urmelor de sânge de pe suprafaţa peretelui comun dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă nu erau satisfăcătoare, din perspectiva cercetării la faţa locului care avea să se desfăşoare în perioada următoare în apartament, inculpatul a acoperit zonele cu cea mai mare concentrare a urmelor de sânge cu un strat suplimentar de glet şi unul de vopsea lavabilă şi a instalat o nouă perdea de duş în baia aferentă dormitorului.

Inculpatul a prezentat persoanelor cu care intra în contact dovezile găsite de martorul B.M. pe calculatorul familiei, referitoare la vacanţa pe care victima a petrecut-o cu martorul I.C. în Dubai. De asemenea, inculpatul a contactat pe martorul S.G., pentru lucrări de lăcătuşerie şi a invitat pe martora M.M. – D. să se deplaseze împreună cu soţul său în apartamentul inculpatului şi victimei, pentru a vedea corespondenţa amoroasă a victimei. Scopul acestui demers era asigurarea unui curent de opinie nevaforabil victimei, care ar fi justificat ipoteza unei plecări voluntare de domiciliu şi deturnarea atenţiei de la varianta uciderii acesteia de către propriul soţ.

Inculpatul a anunţat oficial dispariţia victimei la data de 05.09.2007”

Instanţa a subliniat faptul că “în mod constant inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor care s-au reţinut în sarcina sa”. De semenea, judecătorul apreciază şi că “inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând săvârşirea celor două infracţiuni. Atitudinea nesinceră a acestuia rezultă inclusiv din proba administrată la urmărirea penală cu testul poligraf, din refuzul inculpatului de a efectua o nouă testare de acest fel şi din comunicarea telefonică făcută martorei M.C., când inculpatul i-a spus acesteia că la cercetarea la faţa locului s-au găsit urme de sânge în locuinţă şi urmează să se găsească astfel de urme şi în autoturism.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă astfel vinovăţia inculpatului în ce priveşte săvârşirea celor două infracţiuni.”

Elodia e moartă

În continuarea motivării, judecătorul susţine că decesul victimei Ghinescu Elodia Marilena este dovedit cu activităţile de căutare în cadrul procedurii dispariţiei, prin care a fost dată atât în urmărire naţională, dar şi prin Interpol. A rezultat că Elodia nu a luat legătura cu părinţii ei şi nici nu s-a mai interesat de copil, deşi din declaraţiile martorilor rezultă că era extrem de ataşată de el. În plus, s-a constat că, deşi ea îşi uitase cartea de identitate la un oficiu potal din Braşov, nu a mai solicitat apoi emiterea vreunui act de identitate, dar şi că nu a mai accesat conturile bancare pe care le avea, după data dispariţiei. “Declaraţiile martorilor D.A. şi G.I. în sensul că ar fi văzut-o pe victimă după dispariţie nu se coroborează cu nicio altă probă, iar în declaraţia dată la instanţă, a doua martoră a susţinut că de fapt ar fi asemănat-o pe persoana cu care a călătorit în avion cu victima”, se precizează în motivare. Judecătorul apreciază că hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită data decesului victimei la data de 30.08.2007 instituie o prezumţie legală a încetării din viaţă a victimei.

“Starea de sănatate fizică şi psihică a victimei exclude ipoteza încetării bruşte din viaţă dintr-o cauză medicală sau din cea a sinuciderii. Această împrejurare este dovedită cu prisosinţă prin coroborarea declaraţiilor persoanelor din anturajul victimei cu declaraţia medicului de familie şi a medicului ginecolog, fiind relevantă declaraţia martorei I.- N.E.R., potrivit căreia victima nu suferea de nicio boală, nu era depresivă sau suicidară. Potrivit susţinerilor martorului N.N., victima se liniştise şi luase decizia să divorţeze de inculpat”.

Instanţa mai subliniază şi declaraţia martorei I.(Z.) R.C., audiată prin comisie rogatorie internaţională la urmărirea penală, potrivit căreia “inculpatul avea obiceiul să o agreseze fizic pe victimă.” 

Judecătorul care l-a condamnat pe Cristian Cioacă a precizat, în motivarea deciziei, că “faptele săvârşite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, iar urmările produse sunt foarte grave, constând în suprimarea vieţii, dezmembrarea şi ascunderea cadavrului.”

Pe lângă anii de închisoare pe care i-a primit, Cioacă a fost obligat de instanţă să plăteacă mamaei Elodii echivalentul a 100.000 de euro - daune morale, 50.000 de euro – fratelui Elodiei, şi 100.000 de euro plus 880 lei, prestaţie periodică lunară, copilului Elodiei. De asemenea, Cioacă va mai trebui să plătească 135.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 125.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare la urmărirea penală.

Valoarea probelor din dosar

“Deoarece în cauză nu a fost descoperit cadavrul victimei iar inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptelor, situaţia de fapt a fost stabilită pe baza proceselor verbale de percheziţie şi cercetare la faţa locului, a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, a proceselor verbale de căutare a cadavrului şi declaraţiilor de martori”, se precizează în motivarea hotărârii de condamnare.

“Conform dispoziţiilor art. 63 alin.1 Cod pr. Penală, constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Potrivit art.63 alin.2 Cod pr.penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Astfel, dispoziţiile legale în materie nu dau o valoare superioară uneia sau alteia dintre probe şi nu stabilesc o ierarhie între probele directe şi probele indirecte; în aceste condiţii, au aceeaşi valoare probatorie atât probele directe cât şi probele indiciale.

În practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, o probă dincolo de orice îndoială rezonabilă poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau prezumţii necontestate, suficient de grave, precise şi concordante.

Actele de cercetare la faţa locului, de prelevare a probelor şi percheziţiile s-au efectuat în prezenţa inculpatului şi a martorilor asistenţi şi s-a asigurat prezenţa inculpatului în toate locaţiile în care s-au făcut acte de cercetare, iar în faza de cercetare judecătorească s-a procedat la audierea nemijlocită a inculpatului, martorilor din acte şi martorilor propuşi de părţi.”

Descarcă sentinta dosar 1252-109-2013 (format PDF)