Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România este, fără doar şi poate, ţara în care totul se raportează la “înfăptuirea” justiţiei şi la birocraţie. Conform unor documente ale Ministerului Justiţiei, numai în perioada mai 2016 – aprilie 2017, instanţele judecătoreşti vor emite nu mai puţin de 13.800.000 de acte procedurale ce trebuie să fie expediate, prin poştă, către justiţiabili. Instituţia condusă de tehnocrata Raluca Prună a intenţionat, începând cu luna februarie a acestui an, să găsească o companie de profil care să se ocupe cu distribuţia citaţiilor, înştiinţărilor sau comunicărilor instanţelor, fiind dispusă să plătească, pentru opt luni de zile, aproape 8,3 milioane de euro. În aprilie, licitaţia anunţată a fost anulată, pentru singurul motiv că nimeni nu s-a arătat interesat să presteze aceste servicii.
La trei luni de la învestirea ministrului tehnocrat la Justiţie, instituţia s-a arătat preocupată de deficitul privind expedierea către cetăţeni, firme private sau instituţii publice a corespondenţei redactate de instanţele de judecată. Aşa că, în februarie, Ministerul Justiţiei şi-a făcut publică intenţia de a achiziţiona servicii poştale, impunând, aşa cum se va vedea în continuare, criterii aproape “militarizate” operatorilor poştali interesaţi să deservească sistemul cu acest tip de servicii.
Nu s-a prezentat nimeni la licitaţie
În ciuda faptului că Ministerul Justiţiei s-a arătat dispus să plătească între 20.240.000 şi 30.360.000 de lei fără TVA pentru aceste servicii, niciun agent economic ce îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu nu s-a arătat interesat. Serviciile cerute de autoritatea contractantă se referă la prezentare, prelucrare şi expediere a actelor de procedură emise de toate instanţele de judecată din România. Conform estimărilor făcute în luna februarie de instituţia condusă de Raluca Prună, instanţele judecătoreşti din România derulează un volum lunar de expediere a actelor de procedură de aproximativ 1.150.000 de bucăţi. Livrările ar fi trebuit să înceapă, în baza acestui contract, de la data de 1 mai 2016 şi, până la 31 decembrie, ar fi condus la un volum estimat de 9.200.000 de acte procedurale ale instanţelor ce urmau să ajungă la justiţiabili.
Suma de 30.360.000 de lei fără TVA, adică 36.432.000 de lei cu tot cu TVA ar fi trebuit să ajungă unui număr total de 13.800.000 de acte procedurale, până la sfârşitul primelor patru luni ale anului 2017.
Metoda aleasă de Ministerul Justiţiei pentru contractarea acestor servicii a fost aceea a licitaţiei deschise, iar termenul limită pentru depunerea cererilor de documente sau pentru accesul la documentele clarificatoare a expirat în data de 4 aprilie 2016. Licitaţia propriu-zisă, care ar fi trebuit să aibă loc în data de 6 aprilie 2016, a fost anulată cu o zi înainte, întrucât comisia de licitaţie a constatat că… nu există niciun agent economic înscris care să depună o ofertă de preţ. Nici măcar societatea statului, Compania Naţională Poşta Română, nu s-a arătat interesată de acest contract. În prezent, procedura a fost trecută la capitolul “în aşteptare”, în sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice (SEAP).
Citaţiile trebuie să ajungă, obligatoriu, la cei vizaţi de judecător
Potrivit caietului de sarcini, prezumptivul prestator care ar fi fost desemnat să deservească aceste servicii trebuie să facă dovada că este autorizat să efecteze servicii poştale şi de curierat, prin deţinerea unui certificat tip, şi, în mod obligatoriu, să aibă capacitatea de acoperire naţională, adică de a prelua actele de procedură pentru instanţele judecătoreşti şi a le expedia la orice adresă, de pe întregul teritoriu al României.
De asemenea, Ministerul Justiţiei cere ca ridicarea acestei corespondenţe să se facă be baza unui borderou, iar expedierea documentelor să respecte întocmai termenul de şapte zile pentru localităţile din alte judeţe decât cel în care îşi desfăşoară activitatea instanţa emitentă, de cinci zile pentru localităţile din acelaşi judeţ şi de trei zile pentru adresele din aceeaşi localitate.
Este vorba despre documente cu caracter special, constând în acte de procedură, atât penală, cât şi civilă (citaţii, procese-verbale, înştiinţări, dovezi de primire), a căror greutate nu trebuie să depăşească greutatea de 2.000 de grame fiecare.
Doar morţii şi cei cărora li s-au dărâmat casele scapă, teoretic, doar cu o citare
Iată cum gândeşte o autoritate contractantă când este vorba despre expedierea corespondenţei judiciare. Astfel, în cazul citaţiilor, acestea “pot fi înmânate persoanei citate în orice loc va fi întâlnită de poştaş, dacă aceasta este de acord cu primirea citaţiei şi dacă va semna pentru primirea ei”. Înmânarea citaţiei trebuie făcută personal persoanei vizate, care trebuie să semneze de primire. În cazul în care persoana citată nu este găsită la domiciliu sau la adresa cunoscută, “citaţia va fi înmânată soţului sau soţiei, ori unei persoane din familie sau rude, inclusiv oricărei alte persoane care locuieşte la adresă, cu excepţia minorilor cu vârsta de sub 14 ani sau a unor persoane lipsite de discernământ”.
Actele instanţelor trebuie, însă, să ajungă la destinatar fie că acesta vrea, fie că nu vrea. Dacă destinatarul sau alte persoane găsite la adresa cunoscută de instanţă primesc corespondenţa, dar refuză să semneze dovada de primire, procesul-verbal şi formularele necompletate trebuie să fie returnate de poştaş instanţei judecătoreşti emitente.
Dacă destinatarul refuză să primească actul procedural, acesta va fi depus la cutia poştală. În situaţia în care destinatarul refuză să primească această corespondenţă şi nici nu există cutie poştală, poştaşul este obligat, potrivit prevederilor acestui caiet de sarcini, să lipească înştiinţarea pe uşa locuinţei acestuia, după care va completa un proces-verbal în care va menţiona acest lucru.
Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu şi nu există nicio altă persoană majoră şi cu discernământ care să primească citaţia, documentul va fi înmânat administratorului clădirii sau portarului, iar acest lucru urmează, de asemenea, să fie consemnat în procesul-verbal.
Doar persoanele decedate scapă mai uşor de insistenţa poştaşilor. În cazul acestora, se va face, totuşi, o singură comunicare la ultimul domiciliu cunoscut, pe numele moştenitorilor. În două situaţii, documentele emise de instanţă vor fi returnate expeditorului. Anume, dacă imobilul unde locuieşte destinatarul a fost demolat, sau dacă acesta este decedat şi nu are moştenitori.
N-au angajat poştaşi, dar au cumpărat bilete de avion. De 895.000 de euro
Pentru că Ministerul Justiţiei nu a reuşit să arvunească o societate care să expedieze actele procedurale ale instanţelor, instituţia condusă de Raluca Prună a reuşit, totuşi, să contracteze nişte servicii, ceva mai plăcute. În data de 21 iunie, ministerul a încheiat cu nouă companii de turism un contract-cadru pentru achiziţia de bilete de avion. Pompos, serviciile trecute în caietul de sarcini se numesc “transport aerian, inclusiv rezervarea şi emiterea de bilete pentru destinaţii interne şi internaţionale pentru personalul instituţiei”. Valoarea contractului, atribuit prin licitaţie deschisă, se ridică la 3.939.144 de lei cu tot cu TVA (895.000 de euro) şi este finanţat prin Programul “Justiţie Penală” 2010 al Comisiei Europene, derulat în cadrul Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014, şi de Ministerul Justiţiei din fonduri nerambursabile. Companiile care au primit acest contract sunt Danco Pro Communication SRL, D.A.L. Travel SRL, Compania TAROM, Weco TMC SRL, Marshal Turism SRL, Olimpic Internaţional Turism SRL, Travel Time D&R SRL, Eximtur SRL şi SF Travel SRL.
Zece la sută din sancţiunea anuală pe care o riscă România din partea CEDO
Suma pe care Ministerul Justiţiei este dispus să o plătească pentru livrarea corespondenţei judiciare a instanţelor de judecată, pentru niciun an de zile, este de aproape zece procente din valoarea amenzii pe care România o riscă din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului, din cauza stării jalnice a sistemului penitenciar. 80 de milioane de euro pe an este valoarea sancţiunii şi 8.280.000 de euro este valoarea serviciilor poştale pe care instituţia condusă de Raluca Prună nu a reuşit, însă, să le contracteze.
Licitaţia ar fi trebuit să aibă loc în data de 6 aprilie 2016. Pe 5 aprilie, Ministerul Justiţiei a anluat procedura, întrucât nu a existat niciun agent economic interesat să depună o ofertă de preţ pentru câştigarea acestui contract. Afacerea se află, în acest moment, în aşteptare
Instanţele judecătoreşti din România expediază, potrivit estimărilor Minsterului Justiţiei, aproximativ 1.150.000 de acte procedurale pe lună. În majoritatea cazurilor, acestea sunt citaţii.
