x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete “Nu poţi să spui etnobotanică la o chimicală pe care-o trage unu’ pe nas”

“Nu poţi să spui etnobotanică la o chimicală pe care-o trage unu’ pe nas”

de Irina Munteanu    |    21 Noi 2010   •   18:26
“Nu poţi să spui etnobotanică la o chimicală pe care-o trage unu’ pe nas”
Sursa foto: Karina Knapek/Jurnalul Naţional

138619-kkk-3094.jpgAlin Rotaru are 24 ani. La 13 ani era pasionat de grafică pe calculator şi design web. La 18 ani s-a apucat de afaceri. Are vreo 40 de magazine în toată ţara, care vând “etnobotanice”. Spune că va investi 10.000 de dolari pentru a-şi face reclamă pe Google, cu AddWords.

 

• Jurnalul Naţional: Cum v-a venit ideea unui astfel de magazin?

Alin Rotaru: Ideea era destul de veche. În Anglia se vindeau din 1998 şi am zis să încercăm şi pe piaţa din România. Am deschis primul un magazin, în Galaţi, în iunie 2008. Magazinul online îl aveam dinainte. Acum are zilnic 400 de vizitatori şi aduce 2.500-3.000 lei.

 

• Ce aţi făcut cu pliculeţele care conţineau substanţe devenite interzise în februarie 2010?

Am predat substanţele care urmau să fie interzise dinainte la poliţie, nu am rămas cu stocuri.

 

• Cât câştigaţi pe zi?

Noi suntem francizorii. La Arad, un magazin vinde de 5.000 lei pe zi, la Târgu-Mureş – 600-700 lei. În Bucureşti nu mai avem magazine, erau foarte multe şi am renunţat la ideea asta. În schimb, peste 50% din magazine folosesc marca noastră, ceea ce e furt intelectual. O să-mi spăl puţin imaginea, să-i dau în judecată pe cei care folosesc acest nume.

 

• Cât aţi câştigat anul trecut?

Anul trecut n-a fost un an cine ştie ce. Cred că au fost undeva la 500.000 euro vânzări.

 

• De ce scrieţi pe ambalaje că nu este pentru consum uman?

Era simplu să trecem pe ambalaj “este pentru consum uman”, că nu ne interzicea nimeni. Unii fac în casă canabinolul, nu ştiu cât să pună, dacă e concentraţia prea mare, ajunge lumea la spital. Şi în momentul ăla, dacă scriam “pentru consum uman”, putea să-mi vină protecţia consumatorului. Eu în 2008 aveam pe plic “pot fi folosite la aromoterapie sau să le fumezi...”, până într-un punct când m-am gândit să nu mai spun pentru fumat, că apare chestia asta cu OPC-ul. Spui “Interzis consumului uman” şi te speli pe mână de orice problemă.

 

• Dau dependenţă?

Vă spun eu că nu dau dependenţă. Am fumat doi ani continuu, nu o ţigară, ci câte trei, şi nu am ajuns la dezintoxicare.

 

• Dar de ce v-aţi lăsat atunci?

Practic ce face chestia asta: îţi îngreunează din muncă. Fumând, fumând, fumând, eşti mai moale, nu că nu mai poţi gândi, cum sunt prezentate pe la televizor. Însă nu mai aveam cheful ăla de muncă. Practic, îţi termină memoria de scurtă durată, dar la o săptămână după ce ai consumat eşti ca nou. Acum dezvoltăm mai multe servicii şi trebuie să am creierul curat. Nu dau dependenţă. Am zis că de mâine nu mai fumez şi n-am mai fumat. Miroase scârbos, nu înţeleg cum ai putea să devii dependent. Eu văd când le trimit la ambalare. Cel puţin astea care se trag pe nas miros dezgustător. Unii spun că miros a floricele. Nu mi se pare ok nici să consumi zilnic, dar acum, dacă atât de duce capul, atâta faci.

 

 

 

• Când o să aveţi copil, o să-l lăsaţi să consume?

E complicat acum. N-o să-l las să consume la 13 ani. La 18, ştie el ce face. Contează şi cât consumi şi ce consumi.

 

• Vă temeţi de momentul când vor fi cât mai multe substanţe din astea interzise?

N-o să se întâmple asta niciodată, să se interzică de tot. În China e un laborator care produce numai pentru noi câteva substanţe, pe care e cam complicat să le interzică. De fapt, e cam complicat să-şi dea seama despre ce e vorba. Foarte simplu, de la formula de bază faci alta.

 

• Sunt consilii locale care au interzis astfel de magazine.

Sunt zece moduri de a păcăli primăria.

 

• Ne spuneţi şi nouă unul?

Vă spun şi două, că am zece. De exemplu, spun că deschid un pet shop sau o florărie şi nimeni n-o să-ţi spună că nu-ţi dă aviz de funcţionare. Sau, dacă mă interzice, pot să fac contestaţie la decizia primăriei şi, cât mă judec, doi ani, stau cu magazinul deschis. Bine, mai depinde şi ce partid e prin zonă, te mai verifică şi finanţele pân’ te ia dracu’.

 

• De ce le spuneţi etnobotanice?

E impropriu spus. Am inventat prostia asta în 2008 şi-acum toţi ăştia de le televizor spun “etnobotanice”. Nu sunt etnobotanice. Nu poţi să spui produs etnobotanic la o chimicală pe care-o trage unu’ pe nas. Sunt plante care nu se mai folosesc deloc. Se foloseau înainte prin triburi, la incantaţii. Sunt unele care se folosesc ca şi ceai. Şi menta e o plantă etnobotanică.

 

• De ce aţi ales să faceţi afacerea asta şi nu o fabrică de pâine, de exemplu?

Prostituţia şi drogurile sunt de când lumea şi vor merge. M-am gândit la un bussiness de nişă. Nu mai făcea nimeni asta. Dacă investeam câteva sute de mii la vremea respectivă, acum businessul ăsta nu era aşa haotic în România.

 

• Ce şcoală aţi făcut? Facultate?

Profesională, apoi seral, la profil de filologie. După aia, am avut alte chestii pe cap şi n-am mai apucat să dau nici bacalaureatul. Nu că nu mi-ar plăcea şcoala, dar sunt multe lucruri pe care le-am învăţat pentru că mi-am dorit să le învăţ. Am citit multe cărţi de programare. Prefer să mă dezvolt aşa. Mai ales la cum se fac facultăţile acum... Sper să nu muncesc la altul niciodată.

×
Subiecte în articol: ancheta coşmarul magazinelor de vise