RAFO, calul troian al mafiei ruse în România

O telegramă secretă din şapte noiembrie 2006 face o radiografie a privatizării Rafinăriei RAFO, considerată a fi calul troian al mafiei ruse în România. RAFO este implicată, se arată în telegramă, într-o reţea de corupţie, spălare de bani, fraude şi acuzaţii în care apar entităţi dubioase din România, Rusia, Ucraina şi Bulgaria. Se crede că Mikhail Cernoy şi Iakov Goldovskiy, persoane din crima organizată ruso-israeliană, sunt în spatele tentativei de achiziţionare a RAFO de compania olandeză Calder-A. Guvernul României este subiectul unui lobby intens, inclusiv din partea Guvernului austriac, de a aproba preluarea RAFO de ruşi.

Privatizarea RAFO din 2001 este privită ca una dintre cele mai mari eşe­curi din istoria privatizării postcomuniste din România. În prezent, RAFO a raportat pierderi nete de 448 de milioane de dolari şi datorează 500 de milioane către companii de stat şi private (N.B. OMV/Petrom şi-a vândut datoriile de 44 de mili­oa­ne de dolari către Calder-A, oferind ast­fel acesteia un loc la masa credală).

În octombrie 2001, Guvernul PSD de atunci a privatizat RAFO într-o afa­­cere de notorietate, cu un con­sor­ţiu care îi cuprindea pe controver­sa­tul om de afaceri român Corneliu Ia­cubov şi o firmă din Portugalia: Canyon Sericos. Iacubov, care este în pre­­­zent anchetat pentru crimă orga­ni­­za­tă, evaziune fiscală, deturnare de fonduri şi spălare de bani, a fost co­nec­­tat în trecut de scheme frauduloa­se care implicau bonduri şi fonduri de in­vestiţii. Preluarea RAFO a fost posi­bi­lă prin relaţiile sale apropiate cu li­deri de marcă ai PSD, inclusiv cu fostul preşedinte Ion Iliescu.

În 2004, Iacubov a transferat par­ţi­al calitatea de proprietar al RAFO că­tre VGB Oil, Faber Invest şi Tender SA, ultima deţinută de omul de afa­­ceri Ovidiu Tender, care este în pre­­zent arestat, fiind acuzat de spă­la­re de bani la nivel internaţional. Ia­cu­bov a vândut capitaluri adiţionale ale rafinăriei şi a lăsat-o în datorii ma­­jore, transferând jumătate dintre ac­­ţi­unile RAFO către Balkan Petroleum Ltd, o companie-fantomă din Londra. Deşi este înregistrată în Ma­rea Britanie, adevăratul patronat al Balkan Petroleum şi locaţia reală ră­mân opace. "Pe hârtie, patronatul Balkan Petroleum include VGB In­vest (din câte se pare controlată de omul de afaceri corupt Marian Ian­cu – foto), Central Europe Petroleum şi Acor­nline, o firmă offshore din Channel Islands."

În aprilie 2004, rafinăria a intrat în reorganizare judiciară în urma unei hotărâri judecătoreşti. Atunci, Minis­terul de Finanţe a cerut falimentul, dar o instanţă locală a decis în fa­voa­rea cererii Balkan Petroleum, oferind pro­prietarilor RAFO timp pentru a con­tinua lobby-ul pentru ajutoare de stat şi ştergerea datoriilor. Pe 16 no­iem­brie 2004, Parlamentul României a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care AVAS a fost mandată, ca prin­cipalul executant al contractelor de privatizare, să facă un schimb de da­to­rii contra capital cu arieratele RAFO. După schimb, statul ar fi de­ve­nit acţionar majoritar la RAFO. Schimbarea de guvernare din 2004 a dus la căderea pachetului de salvare.

În 2005, Calder-A a intrat într-o înţelegere cu Balkan Petroleum pentru preluarea RAFO şi a tuturor ac­ti­ve­lor şi pasivelor. Totuşi, ca parte a contractului iniţial de privatizare, transferul de proprietate trebuie să fie aprobat de AVAS. Acesta şi Minis­te­rul de Finanţe au obiectat asupra transferului din cauza faptului că fir­ma Calder-A nu a reuşit să furnizeze do­cumentele solicitate, legate de struc­tura patronatului şi solvabilitate. În timp ce AVAS şi-a menţinut punc­tul de vedere că, în lipsa apr­o­bă­rii sale, Balkan Petroleum rămâne ac­ţi­o­narul majoritar la RAFO, ma­nagerii companiei spun că patronul de facto este Calder-A.

Calder-A este deţinută 100% de Vienna Capital Partners din Austria, care la rându-i este deţinută direct sau indirect de fundaţii şi ONG-uri, unele dintre ele pretinzând că sunt nonprofit. Calder-A este manageriată de afaceristul bulgar Todor Batkov, ale cărui conexiuni cu crima organizată sunt foarte cunoscute la Sofia. Managerul actual al RAFO, Marin Anton, a declarat că afaceriştii ruşi, membri ai crimei organizate, Mikhail Cer­noy şi Iakov Goldovskiy sunt în spa­­tele firmei austriece Petrochemi­cal Holding care controlează Calder-A. Cernoy şi Goldovskiy se pare că au pus presiune pe furnizorii RAFO să li­­mi­­teze accesul acesteia la petrol pe du­ra­ta disputei pentru a pune presiune pe piaţa internă de petrol. În ur­ma concedierii lui Răz­van Orăşanu din fruntea AVAS, noul şef, Teodor Atanasiu, a anunţat că pri­o­­ritatea sa pentru lunile rămase din 2006 in­clu­de rezolvarea pa­tro­na­tu­lui RAFO. El nu a detaliat ulterior care îi sunt intenţiile.

Într-o întâlnire de pe 2 noiembrie cu ambasadorul, prim-ministrul Tă­ri­ceanu a indicat că el este pe deplin conş­tient de elemente infame din ju­rul RAFO. Operaţiunea "arată ca o ma­şi­nă de spălat bani", a spus el. To­tuşi, Guvernul României este sub pre­si­­une din mai multe fronturi, pentru a asigura continuarea operaţiunilor şi pentru a proteja locurile de muncă ale celor 3.000 de angajaţi ai RAFO. Conform consilierului pe probleme eco­­nomice al lui Tăriceanu, Atanasiu "cu­­­noaşte ce trebuie să facă" în a ţine la o parte interesele criminale. Totuşi, prim-ministrul i-a cerut ambasadorului asistenţă SUA în a dejuca vân­za­rea, în special orice informaţie pe care noi (n.r. – americanii) o avem des­pre activităţile infracţionale ale lui Cernoy şi Goldovskiy.

Sindicatele de la RAFO, reprezentanţii companiei şi politicienii fac lobby în favoarea ruşilor. Theodor Stolojan, rivalul lui Tăriceanu, a cântărit greu în favoarea Calder-A. Complicata poveste de corupţie a RAFO, frauda şi tran­zac­ţi­i­le netransparente continuă. Între timp, presiunea sindicatelor, campa­niile de presă şi chiar lobby-ul la ni­vel înalt din partea vicecancelarului aus­triac Hubert Gorbach par să îm­pin­gă Guvernul României spre ruşi. Fostul şef al AVAS Orăşanu a iniţiat o abordare agresivă împotriva tenta­ti­vei Calder-A de a prelua rafinăria. Atanasiu şi prim-ministrul pot dori să folosească RAFO ca un instrument în conflictul lor cu preşedintele Băsescu. Făcând public disconfortul nostru cu potenţialii proprietari ai RAFO, Guvernul SUA va oferi lui Tăriceanu suportul necesar pentru a face ceea ce trebuie. Totuşi, aparenta lipsă de in­te­res a preşedintelui Băsescu în cazul RAFO este îngrijorătoare din partea unui om care s-a poziţionat el însuşi ca un campion al an­ti­co­rup­ţiei.

Citiţi toate articolele Wkileaks România - Jurnalul Naţional