Privatizarea RAFO din 2001 este privită ca una dintre cele mai mari eşecuri din istoria privatizării postcomuniste din România. În prezent, RAFO a raportat pierderi nete de 448 de milioane de dolari şi datorează 500 de milioane către companii de stat şi private (N.B. OMV/Petrom şi-a vândut datoriile de 44 de milioane de dolari către Calder-A, oferind astfel acesteia un loc la masa credală).
În octombrie 2001, Guvernul PSD de atunci a privatizat RAFO într-o afacere de notorietate, cu un consorţiu care îi cuprindea pe controversatul om de afaceri român Corneliu Iacubov şi o firmă din Portugalia: Canyon Sericos. Iacubov, care este în prezent anchetat pentru crimă organizată, evaziune fiscală, deturnare de fonduri şi spălare de bani, a fost conectat în trecut de scheme frauduloase care implicau bonduri şi fonduri de investiţii. Preluarea RAFO a fost posibilă prin relaţiile sale apropiate cu lideri de marcă ai PSD, inclusiv cu fostul preşedinte Ion Iliescu.
În 2004, Iacubov a transferat parţial calitatea de proprietar al RAFO către VGB Oil, Faber Invest şi Tender SA, ultima deţinută de omul de afaceri Ovidiu Tender, care este în prezent arestat, fiind acuzat de spălare de bani la nivel internaţional. Iacubov a vândut capitaluri adiţionale ale rafinăriei şi a lăsat-o în datorii majore, transferând jumătate dintre acţiunile RAFO către Balkan Petroleum Ltd, o companie-fantomă din Londra. Deşi este înregistrată în Marea Britanie, adevăratul patronat al Balkan Petroleum şi locaţia reală rămân opace. "Pe hârtie, patronatul Balkan Petroleum include VGB Invest (din câte se pare controlată de omul de afaceri corupt Marian Iancu – foto), Central Europe Petroleum şi Acornline, o firmă offshore din Channel Islands."
În aprilie 2004, rafinăria a intrat în reorganizare judiciară în urma unei hotărâri judecătoreşti. Atunci, Ministerul de Finanţe a cerut falimentul, dar o instanţă locală a decis în favoarea cererii Balkan Petroleum, oferind proprietarilor RAFO timp pentru a continua lobby-ul pentru ajutoare de stat şi ştergerea datoriilor. Pe 16 noiembrie 2004, Parlamentul României a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care AVAS a fost mandată, ca principalul executant al contractelor de privatizare, să facă un schimb de datorii contra capital cu arieratele RAFO. După schimb, statul ar fi devenit acţionar majoritar la RAFO. Schimbarea de guvernare din 2004 a dus la căderea pachetului de salvare.
În 2005, Calder-A a intrat într-o înţelegere cu Balkan Petroleum pentru preluarea RAFO şi a tuturor activelor şi pasivelor. Totuşi, ca parte a contractului iniţial de privatizare, transferul de proprietate trebuie să fie aprobat de AVAS. Acesta şi Ministerul de Finanţe au obiectat asupra transferului din cauza faptului că firma Calder-A nu a reuşit să furnizeze documentele solicitate, legate de structura patronatului şi solvabilitate. În timp ce AVAS şi-a menţinut punctul de vedere că, în lipsa aprobării sale, Balkan Petroleum rămâne acţionarul majoritar la RAFO, managerii companiei spun că patronul de facto este Calder-A.
Calder-A este deţinută 100% de Vienna Capital Partners din Austria, care la rându-i este deţinută direct sau indirect de fundaţii şi ONG-uri, unele dintre ele pretinzând că sunt nonprofit. Calder-A este manageriată de afaceristul bulgar Todor Batkov, ale cărui conexiuni cu crima organizată sunt foarte cunoscute la Sofia. Managerul actual al RAFO, Marin Anton, a declarat că afaceriştii ruşi, membri ai crimei organizate, Mikhail Cernoy şi Iakov Goldovskiy sunt în spatele firmei austriece Petrochemical Holding care controlează Calder-A. Cernoy şi Goldovskiy se pare că au pus presiune pe furnizorii RAFO să limiteze accesul acesteia la petrol pe durata disputei pentru a pune presiune pe piaţa internă de petrol. În urma concedierii lui Răzvan Orăşanu din fruntea AVAS, noul şef, Teodor Atanasiu, a anunţat că prioritatea sa pentru lunile rămase din 2006 include rezolvarea patronatului RAFO. El nu a detaliat ulterior care îi sunt intenţiile.
Într-o întâlnire de pe 2 noiembrie cu ambasadorul, prim-ministrul Tăriceanu a indicat că el este pe deplin conştient de elemente infame din jurul RAFO. Operaţiunea "arată ca o maşină de spălat bani", a spus el. Totuşi, Guvernul României este sub presiune din mai multe fronturi, pentru a asigura continuarea operaţiunilor şi pentru a proteja locurile de muncă ale celor 3.000 de angajaţi ai RAFO. Conform consilierului pe probleme economice al lui Tăriceanu, Atanasiu "cunoaşte ce trebuie să facă" în a ţine la o parte interesele criminale. Totuşi, prim-ministrul i-a cerut ambasadorului asistenţă SUA în a dejuca vânzarea, în special orice informaţie pe care noi (n.r. – americanii) o avem despre activităţile infracţionale ale lui Cernoy şi Goldovskiy.
Sindicatele de la RAFO, reprezentanţii companiei şi politicienii fac lobby în favoarea ruşilor. Theodor Stolojan, rivalul lui Tăriceanu, a cântărit greu în favoarea Calder-A. Complicata poveste de corupţie a RAFO, frauda şi tranzacţiile netransparente continuă. Între timp, presiunea sindicatelor, campaniile de presă şi chiar lobby-ul la nivel înalt din partea vicecancelarului austriac Hubert Gorbach par să împingă Guvernul României spre ruşi. Fostul şef al AVAS Orăşanu a iniţiat o abordare agresivă împotriva tentativei Calder-A de a prelua rafinăria. Atanasiu şi prim-ministrul pot dori să folosească RAFO ca un instrument în conflictul lor cu preşedintele Băsescu. Făcând public disconfortul nostru cu potenţialii proprietari ai RAFO, Guvernul SUA va oferi lui Tăriceanu suportul necesar pentru a face ceea ce trebuie. Totuşi, aparenta lipsă de interes a preşedintelui Băsescu în cazul RAFO este îngrijorătoare din partea unui om care s-a poziţionat el însuşi ca un campion al anticorupţiei.
Citiţi toate articolele Wkileaks România - Jurnalul Naţional
Citește pe Antena3.ro