x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete "Se fac presiuni să se scoată ambii şoferi ca fiind vinovaţi"

"Se fac presiuni să se scoată ambii şoferi ca fiind vinovaţi"

de Mara Raducanu    |    Violeta Fotache    |    19 Ian 2011   •   21:08
"Se fac presiuni să se scoată ambii şoferi ca fiind vinovaţi"
Sursa foto: Christian Silva/Jurnalul Naţional

Bănuielile administratorului BGS, medicul Edi Sersea, au pornit de la modul în care se desfăşoară ancheta în dosarul supranumit de presă "Am­bu­lanţa morţii", în care patru pacienţi trataţi prin procedeul dializei şi-au găsit sfârşitul după ce bolidul de lux scă­pat de sub control de tânăra An­dreea Enache a lovit maşina BGS.

"După accidentul din 17 decembrie şi cercetarea de la faţa locului, cu mă­su­rători cu tot, am constatat că s-a intrat aşa într-un joc. Supra­vie­ţui­­torii şi rudele pacienţilor care au mu­rit au început să fie «vânaţi» de fir­me­le de avocatură care îi caută să le ia banii de asigurare care ajunge până la 2,5 milioane de euro, cerându-le co­mi­sioane grase din sumele pe care le vor obţine în instanţă. Pe de altă par­te, vă daţi seama că ancheta judici­a­r­ă va stabili vinovatul, adică şi care fir­mă de asigurări va suporta des­pă­gu­birile în baza poliţei RCA. Avem sus­piciuni din cauza felului în care decurge ancheta. Spre exemplu, şo­fe­rul maşinii de transport BGS, Cristian Pîntea, a fost citat la audieri de două ori până s-o cheme cineva şi pe au­toarea accidentului. Ne-au cerut nouă toate datele despre el. Le-am dat, l-am şi pus la dispoziţia Poliţiei. Întâi i-au dat permisul înapoi, la Udrişte, şi i-au zis că este nevinovat. Ba într-o primă fază s-a stabilit ca des­pă­gubirea BGS pentru maşina de trans­port să fie făcută de firma de asi­gu­rări a maşinii conduse de Andreea Enache, a făptuitoarei. Noi n-avem ni­mic cu fetiţa, Andreea, şi chiar ne dăm seama că situaţia ei este cu totul spe­cială acum şi nici n-a vrut să producă accidentul, cine vrea aşa ceva?, dar s-a întâmplat. N-avem treabă cu ea. Pe mine mă deranjează justiţia", ne spune Edi Sersea.

Un alt aspect de nemulţumire este cel legat de supravieţuitoarea Aurelia Stanciu, care este un martor principal. "S-a aflat în maşină cu soţul ei ne­legitim, pacientul Petre Barbu. Or Po­liţia în loc să o cheme să o audieze ce a văzut şi auzit, a chemat-o pe fiica dlui Barbu, care ce să spună? La ce oră a plecat tatăl ei de acasă? Ori da­că a vorbit cu el la telefon? Ea poate fi parte civilă în proces ca rudă, dar nu or avea ce să povestească despre accident. Doamna Aurelia Stanciu, care a venit aici să o ajutăm să-şi scoată cer­tificatul de la IML că nu avea cu ce bani să o facă, mi-a spus că avoca­tul Andreei Enache a luat legătura cu ea. Ne-a povestit că presiunile sunt foarte mari, că a fost contactată de avo­cat să încerce să facă o declaraţie în care, din spusele ei, să se scoată am­bii şoferi ca fiind vinovaţi. Să spu­nă că şi al nostru ar fi avut o viteză foarte mare şi că era orientat pe di­rec­ţia ei. Doamna Stanciu ne-a spus că ea nu face aşa ceva să-l bage pe bă­ia­tul ăsta care este nevinovat într-o si­tu­a­ţie care să-l nenorocească pe toată via­ţa. Dar chiar dacă i-ar spăla creierii să spună altceva, păi măsurătorile fă­cute de poliţie nu contează? Experti­ze­le? Există martori care au relatat că ma­şina BGS era oprită lângă bordură la momentul impactului. Noi, ca şi ceilalţi, suntem victime. O ma­şi­nă care s-a dus nu ne interesează, ci vorbim de impactul uman. Şoferul nostru are sechele psihice care o să-l urmărească toată viaţa. Ne interesează ca şi el să fie judecat corect. De ce să-l scoată cineva vinovat? Din ce au spus oamenii de la locul accidentului acul la vitezometrul maşinii BMW era blocat undeva între 80 şi 90 de kilometri la oră. Şoferul nostru avea circa 35 de kilometri la oră, mult sub viteza legală. Probabil Poliţia o să facă publice datele astea", ne-a declarat administratorul BGS.

Aurelia Stanciu ne-a povestit şi nouă că a fost căutată de avocatul făp­tuitoarei când s-a dus la Poliţie: "El mi-a dat o carte de vizită şi mi-a zis că ne aşteaptă pe hol, când ieşim. L-am contactat eu, că nu l-am mai gă­sit pe hol, şi i-am zis cine sunt. Mi-a zis că domnişoara, familia, vrea să fa­că un împrumut, că nu dispune de bani, şi să ajute familiile celor implicaţi în accident. Sub formă de ajutor de înmormântare. I-am spus că eu nu fac parte din familia domnului Bar­bu. Eu am fost implicată în accident. Astăzi (n.r. – luni) m-a sunat, era la Tribunalul Mare şi mi-a zis să ne în­tâlnim. I-am zis să am ceva treabă şi că nu pot să ne întâlnim". Întrebată dacă i s-a cerut direct să declare ceva pentru acei bani propuşi, femeia evită un răspuns direct, dar ne asigură: "Pe mine nu mă interesează banii, că aşa cum s-a procedat cu noi, aşa poate să mai omoare în trafic şi pe altcineva. A mai zis că oricum acolo când mer­gem trebuie să faceţi o declaraţie la poliţie. Dar eu nu am dat pe nicăieri nici o declaraţie. Eu sunt reprezentată de avocatul de la firma BGS. Indife­rent care va fi situaţia poate şi dacă mi-ar da apartament, că stau pe stra­dă acum, nu pot să declar aşa ceva, că este  vinovat băiatul de la BGS, pentru că nu a fost!".

Comisionul gras pe care se bat avo­caţii ni l-a confirmat şi Angela, fiica victimei Dumitra Crăciunoiu. "Ne-a căutat o casă de avocatură. Tre­buie să mă uit pe cartea de vizită ca să vă spun exact. Am vorbit cu un anu­me domn. Ne-a zis că ne re­prezintă la proces, că ei sunt speciali­zaţi de ani de zile pe asemenea procese. Ne-a spus că vrea să-i dăm 30% din suma pe care ne-o va acorda ins­tanţa ca despăgubiri. A insistat, dar n-am semnat nimic. Mi se pare o bătaie de joc propunerea făcută!", ne spune Angela Crăciunoiu.

Gabriela, fiica de 33 de ani a pa­ci­en­tei Ioana Mihai, ne-a spus că n-a avut încotro. A fost nevoită de rea­litatea crudă să accepte să plătească un comision mare. "Ne-a căutat un domn avocat şi ne-a cerut 30% co­mision. Dar şi noi ne căutaserăm deja apărător. Cred că dacă n-ar exis­ta şi asemenea avocaţi nu ne-ar ajuta ni­meni să ne obţinem dreptatea în ţa­ra asta. Nu vedeţi că nu se face dreptatea cum trebuie?! Că cine vine cu bani mai mari ăla câştigă, iar ce­lă­lalt care nu are e călcat în pi­cioa­re!? Noi nu ne-am plătit avocatul nostru că nu avem bani. Cine ne-a cerut un co­mision mai mic, ne-a cerut şi un avans şi n-am avut. Nu s-a oferit ni­meni să ne ajute, toţi au vrut în avans. Aşa că am preferat să angajăm avocat cu un comision mai mare, care s-a angajat să ne plătească toate cheltu­ielile de judecată. Am fost nevoiţi, mai ales că ieri când am fost la Poliţia Capitalei, unde am dat declaraţie, am făcut plângere, am aflat că trebuie să plătim şi autopsia, o sumă undeva între 4 şi 7 milioane de lei", ne explică Angela.

"Am ieşit pe geam. Eram plin de sânge!"
Supravieţuitorul Cristian Pîntea, şo­fe­rul ambulanţei de transport BGS, po­vesteşte în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional momentele de teroare pe care le-a trăit atunci când bolidul de lux condus de tânăra Andreea Ena­che a frânt firul vieţii a patru pa­cienţi cu dializă.

"Mi s-a zbârlit părul pe mine când am văzut-o la poliţie. Oamenii ăia care au murit aproape îmi deveniseră pri­e­teni. Vă daţi seama, dacă din oc­­tombrie, de când am preluat trans­por­tul lor, îi duceam şi îi aduceam de la dializă, o zi da, o zi nu, că îi ştiam pe fiecare, cu toate problemele lor?! Trăiau de ani de zile datorită efor­­turilor celor care le făceau dia­liză", povesteşte Cristian Pîntea, şo­ferul Ambulanţei BGS "trăsnită" la 17 decembrie 2010 de un bolid de lux – BMW Seria 3, scăpat de sub control de şoferiţa Andreea Enache. Au murit atunci patru pacienţi ce erau transportaţi la casele lor, după ce fuseseră supuşi dializei la Spitalul "Sfântul Pantelimon".

"Erau oameni buni, din familii ne­vo­iaşe, care voiau să trăiască. Luptau de ani de zile pentru viaţa lor, o fă­ceau chiar dacă era dureros. Şi aveau un fel senin de a ţine piept bolii care îi măcina", deapănă Cristi, amin­tiri despre Petre, Dumitra, Ioana şi Gili, pacienţii-prieteni pe care i-a pier­dut. Când vine vorba despre cea care le-a curmat viaţa se-ntunecă tot: "Şi au murit fiindcă fata asta... pfffffff!... Doamne!... Mi-au spus la Poliţia Capitalei, când m-au che­mat a doua oară pentru audieri, la care a fost şi ea prezentă, că să stau cu­min­te, să nu fac scene, să nu iasă pro­ble­me. A participat la audierea mea. «Să nu trea­că vreun şef să o vadă pe acolo.» Aşa mi-a spus poliţistul de caz şi a bă­gat-o înăuntru, în birou. Stă­tea mută. Tăceau şi ascultau ce spu­neam eu. Poliţistul mă chestiona, eu povesteam, apoi el reformula ca să şi scriu declaraţia. Pe o coală albă, doamnă, nu pe formularul de accident, cum făcusem întâi la Poliţie, în Udriştei, când mi-au dat permisul îna­poi. Da, mi-au zis atunci că sunt ne­vinovat. Poliţistul de la Capitală mi-a spus că înaintea mea a fost şi ea audiată. Mi-au zis că mă audiază ca parte vătămată", ne spune Cristian.

Vizibil marcat de tragicul accident petrecut la intersecţia Bdului Ba­sarabia cu 1 Decembrie, în data de 17 decembrie 2010, din care a scă­pat cu viaţă, tânărul Cristian Pîntea se scutură şi acum din tot trupul, când îşi aminteşte cum arăta maşina plină cu corpurile neînsufleţite ale celor care cu doar câteva secunde înainte de izbitură erau teferi. "Ba chiar fă­ceau şi glume", în ciuda cateterelor care le crestau venele chinuite. Cristian a făcut şi încă mai face şedinţe de psi­hoterapie pentru a depăşi crudul mo­­ment în care s-a văzut neputincios în a-şi salva pasagerii. "De doi ani şi jumătate de când am permisul de conducere, nu ştiu ce-i aia accident. E primul care mi s-a întâmplat şi a fost groaznic!", spune. Şi-m­bă­trâ­neş­te brusc.

"Nu doresc nimănui să trea­că prin aşa ceva!" Şi-şi strânge ochii a uitare. Îi trebuie câteva secunde să se smulgă din coşmarul pe care-l re­tră­ieşte iar şi iar şi iar.

La insistenţele noastre ne po­vesteşte sacadat: "Fă­cu­sem stânga intrând de pe Bulevardul Ba­sarabia pe Bulevardul 1 Decembrie 1918. Atunci am văzut pe banda mea de mers o maşină, la circa 50-100 de metri. Se răsucea pe contra­sens şi pe liniile de tramvai. Am tras de volan şi am frânat. M-am lipit de bordură cât am putut. Dar nu s-a putut evita impactul. A fost vorba, cred, de 1-2 secunde de când am văzut maşina şi până când ne-a izbit. După lovitură am desfăcut centurile de siguranţă, a mea şi a pacientului din faţă. N-am putut deschide portiera. Am ieşit pe geam. Eram plin de sânge.
Împreună cu un martor de la faţa locului am reuşit să scoatem din maşină un pacient. Mă răscolesc şi acum! Îmi vin în minte imaginile!"

"Am văzut disperare totală!"
Până să se afle identitatea pa­ci­en­ţi­lor, zeci de oameni care aveau rude transportate la dializă de maşinile BGS au sunat panicaţi la dispece­rat, ne spune şeful De­par­ta­men­tu­lui Transporturi BGS, Florin Anghelescu. Acesta le-a spus în faţă fa­mi­liilor victimelor despre cruda moar­te: "Am văzut disperare to­ta­lă! I-am spri­jinit moral, i-am ajutat cu înmormântările, fără obligaţie".

"Am înnebunit cu toţii!"
"Noi am aflat despre accident de la televizor. O nepoată de-a mea, fiica uneia dintre surorile mele, că noi suntem patru la părinţi, a văzut ştirea cu ambulanţa BGS lovită. Şi i-a spus mamei sale care este asistent maternal şi era însoţitoarea mamei. Dar în acea zi nu era acolo, cu ea, fiindcă mama se putea deplasa. Era vineri şi mama noastră, Dumitra, se afla la dializă. Sora mea a venit la mine, că stăm în aceeaşi curte. Tremura din toate încheieturile când a venit şi mi-a spus disperată. Am intrat cu toţii în panică. Ce să facem?! Sună şofe­rul, că-l ştiam, că băiatul venea şi o lua pe mama de acasă, o aducea. Am su­nat şi am auzit: «Momentan abona­tul nu poa­te fi contactat». Sună la spi­tal. N-am aflat nimic la început", ne po­ves­teşte Angela, fiica Dumitrei Cră­­ciu­noiu, pacienta de 72 de ani care a murit în accidentul rutier din 17 decembrie 2010. Apoi ne-au sunat cei de la Spitalul "Pantelimon" şi ne-au spus. Am înnebunit cu toţii. E greu să afli aşa de moartea unui pă­rinte. Mama mea era o femeie veselă şi, deşi făcea de cinci ani dializă, iubea via­ţa. Ne-am dus în acea vineri la IML. Nu ne-au dat vo­ie nici măcar s-o ve­dem. Ne-au spus că s-a terminat pro­gramul. Abia luni am văzut-o pe ma­­ma. Avea ca­pul spart, gâtul rupt, mâi­nile rupte. Era cusută la ochi, la tâm­plă. I-am dat basmaua jos din cap şi am văzut că pur si simplu nu mai avea păr pe cap! Doamne! N-a fost uşor!". Femeia de doar 39 de ani, mezina fa­miliei Crăciunoiu, vrea ca vinova­tul să nu scape uşor. "În primul rând cred că şoferiţa este vinovată!  Nu ştiu dacă e normal ca să se întâmple ce am auzit, că după noua lege, dacă cel ce produce accidentul îşi recu­noaş­te vina, capătă doar un an şi ju­mă­­tate de închisoare, indiferent de nu­­mă­rul persoanelor decedate. Eu nu ­sunt de acord. Vreau să facă în­chi­soa­re multă. Pentru că acei oameni s-au chinuit să su­pra­vie­ţu­iască, să lup­te cu boala, iar ea să le ia pur şi sim­plu viaţa într-o secundă?!", spune Angela.

Fata a frânat şi a pierdut controlul maşinii
Apărătorii tinerei Andreea Enache au respins ca total nefondate atât suspiciunile ridicate de reprezentanţii BGS, cât şi de su­pra­vie­ţu­i­toa­rea Aurelia Stanciu. "Se încearcă transformarea ei dintr-o studentă la 20 de ani, care circulând normal cu maşina logodnicului ei pe şosea a frânat şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, într-un călău nemilos. În­tâlnirea cu dra Enache la acest moment nu v-ar fi foarte utilă pentru că nu se află în cea mai bună sta­re emoţională. Există o depresie absolut normală, pentru o persoa­nă care mergând normal cu maşina în Bucureşti, pune o frână şi se cre­ează toată tragedia asta. Nu s-a mers cu viteză, iar expertiza teh­ni­că va stabili cu cât mergea fiecare", ne-a declarat avocatul Mihai Olariu. Acesta a pus şi el sub semnul în­do­ie­lii anumite chestiuni: "Şi noi avem mai multe suspiciuni, dar nu arunc pe piaţă acum afirmaţii de genul celor de la BGS, care sunt total ne­fondate". "Mi se pare nu suspect, ci «interesant» faptul că toate părţile vătămate sunt re­pre­zen­tate de ace­laşi avocat din Galaţi. De ce pa­ci­en­ţii din ambulanţa BGS nu aveau cen­turile de siguranţă puse? Faceţi dvs. speculaţii cu privire la intenţiile acestei societăţi, în al cărei obiect de activitate nu se află şi într-ajuto­rarea per­soa­nelor cu dificultăţi. Cert e că vizavi de demersul nostru de într-ajutoare a familiilor celor decedaţi, a căror declaraţie nu are nici o relevanţă în dosarul penal, când am dis­cutat cu doamna Stanciu a rezultat că nu vrea să se întâl­neas­că şi că a fost contactată de cei de la BGS. E foarte interesantă strategia celor de la BGS. Cert este că s-a început urmărirea penală «in rem», pentru faptă, iar în urma cercetărilor se va dovedi care e gradul de implicare a fiecăruia dintre învinuiţi", ne spune avocatul Mihai Olariu.

Norma CSA: Despăgubirile acordate pentru vătămări corporale şi decese de asigurătorul RCA pot fi de 2,5 milioane de euro
Mirela Antohi, directorul de Co­mu­­nicare al Comisie de Suprave­ghere a Asigurărilor, a precizat pentru Jurnalul Naţional care sunt limitele de răspundere ale asigu­ră­torului RCA. "Pentru vă­tă­mări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi ace­laşi accident, indiferent de nu­mărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se sta­bi­leşte la 2,5 milioane de euro, pentru anul 2010, echivalentul în lei al cursului de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, co­mu­nicat de Banca Na­ţi­o­nală a României. Pentru anul 2011, aceas­tă limită a crescut la 3,5 mili­oane de euro, iar pentru 2012 s-a stabilit la 5 milioane de euro. Această creştere graduală a fost făcută pentru a îndeplini di­rec­tiva europeană privind poliţa RCA", ne-a declarat Mirela Antohi. Sursa citată a precizat că pe poliţa RCA vândută asigurătorul îşi poa­te asuma răspundere maximă ega­lă cu valorile menţionate mai sus ori chiar şi mai mare, dar mai mică în nici un caz nu este posibil. "La mo­mentul avizării unei dau­ne, firma de asigurare este obliga­tă să constituie rezerva tehnică de daună, care trebuie să aibă în contrapartidă nişte active. Şi acestea pot fi depozite, valori mobiliare, pot fi terenuri şi construcţii. Re­zer­vele anuale tehnice, conform rapoartelor, erau acoperite peste 100 la sută", ne-a mai precizat directorul de comunicare al CSA.
Normele CSA prevăd ca "în cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident".

"Trebuie înnăsprite legile!"
Ioana Mihai avea 55 de ani. Femeia supravieţuia graţie dializei de 13 ani şi o lună. Îngrijirile medicale şi iubirea manifestată de cei doi copii ai săi, Gabriela (33 de ani) şi Adrian (31 de ani), au adus-o de la stadiul de boală la pat, aşa cum debutase în anul 1997, la cel de pacient care mer­ge pe propriile picioare. Voia să tră­ias­că, mai ales că fusese bucurată de Du­mnezeu şi cu doi nepoţei superbi: David, un băieţel de doi ani şi opt luni, şi Noemi Rebeca, născută doar cu o lună şi jumătate înainte de cum­plitul accident. "Am aflat de la televizor despre accident. Când au întrerupt ştirile şi au fost date detalii, pri­vind strada (pe lângă noi) şi că a fost implicată Ambulanţa BGS am înţeles că e vorba de mama. A fost cumplit, dar m-a păzit Dumnezeu să nu păţesc şi eu ceva, pentru că am sperat până seara târziu că e printre răniţi, că nu a murit", povesteşte Gabriela, fiica vic­timei.

Începe să plângă rememo­rând ultima întâlnire cu mama ei: "Ultima zi când am văzut-o era joi, cu o zi înainte de dializă. Era bu­cu­roasă că a ieşit din casă, fiindcă în ziua de dia­liză nu putea să iasă afară, că îi era rău. Nu e chiar aşa uşor să-ţi treacă tot sângele prin aparat şi apoi să ţi-l bage din nou în corp. În acea joi a urcat patru etaje pâ­nă la fratele meu, că blocul nu are lift. A ajutat-o pe cumnata mea la băiţa fetiţei. Şi era tare entuziasmată şi-mi spunea: «Gă­biţă, uite ce pute­re mi-a dat Dumne­zeu!». Noi sun­tem creştini după Evanghelie, nu sun­tem or­to­docşi, sun­tem neoprotestanţi. Mama mer­gea în fiecare zi la bi­serică, cu o prie­tenă, cu maşina. Evoluase mult din 17 noiembrie 1997. Atunci am stat internată cu ea două săptămâni. Am luptat foarte mult s-o punem pe picioare pentru că nu putea să iasă din casă. Şi încet, în­cet, a ieşit, întâi până în faţa blocului, apoi până la colţ şi tot aşa. După 13 ani ajunsese să ia autobuzul să vină la mine cu mân­care, la copilaşul meu, că a avut grijă de el. Prinse­se putere, medicul ei i-a spus că după cum i-au ieşit analizele mai trăieşte cel puţin 25 de ani. N-a fost să fie! I-a curmat viaţa un accident."

×
Subiecte în articol: accident rutier