Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bănuielile administratorului BGS, medicul Edi Sersea, au pornit de la modul în care se desfăşoară ancheta în dosarul supranumit de presă "Ambulanţa morţii", în care patru pacienţi trataţi prin procedeul dializei şi-au găsit sfârşitul după ce bolidul de lux scăpat de sub control de tânăra Andreea Enache a lovit maşina BGS.
"După accidentul din 17 decembrie şi cercetarea de la faţa locului, cu măsurători cu tot, am constatat că s-a intrat aşa într-un joc. Supravieţuitorii şi rudele pacienţilor care au murit au început să fie «vânaţi» de firmele de avocatură care îi caută să le ia banii de asigurare care ajunge până la 2,5 milioane de euro, cerându-le comisioane grase din sumele pe care le vor obţine în instanţă. Pe de altă parte, vă daţi seama că ancheta judiciară va stabili vinovatul, adică şi care firmă de asigurări va suporta despăgubirile în baza poliţei RCA. Avem suspiciuni din cauza felului în care decurge ancheta. Spre exemplu, şoferul maşinii de transport BGS, Cristian Pîntea, a fost citat la audieri de două ori până s-o cheme cineva şi pe autoarea accidentului. Ne-au cerut nouă toate datele despre el. Le-am dat, l-am şi pus la dispoziţia Poliţiei. Întâi i-au dat permisul înapoi, la Udrişte, şi i-au zis că este nevinovat. Ba într-o primă fază s-a stabilit ca despăgubirea BGS pentru maşina de transport să fie făcută de firma de asigurări a maşinii conduse de Andreea Enache, a făptuitoarei. Noi n-avem nimic cu fetiţa, Andreea, şi chiar ne dăm seama că situaţia ei este cu totul specială acum şi nici n-a vrut să producă accidentul, cine vrea aşa ceva?, dar s-a întâmplat. N-avem treabă cu ea. Pe mine mă deranjează justiţia", ne spune Edi Sersea.
Un alt aspect de nemulţumire este cel legat de supravieţuitoarea Aurelia Stanciu, care este un martor principal. "S-a aflat în maşină cu soţul ei nelegitim, pacientul Petre Barbu. Or Poliţia în loc să o cheme să o audieze ce a văzut şi auzit, a chemat-o pe fiica dlui Barbu, care ce să spună? La ce oră a plecat tatăl ei de acasă? Ori dacă a vorbit cu el la telefon? Ea poate fi parte civilă în proces ca rudă, dar nu or avea ce să povestească despre accident. Doamna Aurelia Stanciu, care a venit aici să o ajutăm să-şi scoată certificatul de la IML că nu avea cu ce bani să o facă, mi-a spus că avocatul Andreei Enache a luat legătura cu ea. Ne-a povestit că presiunile sunt foarte mari, că a fost contactată de avocat să încerce să facă o declaraţie în care, din spusele ei, să se scoată ambii şoferi ca fiind vinovaţi. Să spună că şi al nostru ar fi avut o viteză foarte mare şi că era orientat pe direcţia ei. Doamna Stanciu ne-a spus că ea nu face aşa ceva să-l bage pe băiatul ăsta care este nevinovat într-o situaţie care să-l nenorocească pe toată viaţa. Dar chiar dacă i-ar spăla creierii să spună altceva, păi măsurătorile făcute de poliţie nu contează? Expertizele? Există martori care au relatat că maşina BGS era oprită lângă bordură la momentul impactului. Noi, ca şi ceilalţi, suntem victime. O maşină care s-a dus nu ne interesează, ci vorbim de impactul uman. Şoferul nostru are sechele psihice care o să-l urmărească toată viaţa. Ne interesează ca şi el să fie judecat corect. De ce să-l scoată cineva vinovat? Din ce au spus oamenii de la locul accidentului acul la vitezometrul maşinii BMW era blocat undeva între 80 şi 90 de kilometri la oră. Şoferul nostru avea circa 35 de kilometri la oră, mult sub viteza legală. Probabil Poliţia o să facă publice datele astea", ne-a declarat administratorul BGS.
Aurelia Stanciu ne-a povestit şi nouă că a fost căutată de avocatul făptuitoarei când s-a dus la Poliţie: "El mi-a dat o carte de vizită şi mi-a zis că ne aşteaptă pe hol, când ieşim. L-am contactat eu, că nu l-am mai găsit pe hol, şi i-am zis cine sunt. Mi-a zis că domnişoara, familia, vrea să facă un împrumut, că nu dispune de bani, şi să ajute familiile celor implicaţi în accident. Sub formă de ajutor de înmormântare. I-am spus că eu nu fac parte din familia domnului Barbu. Eu am fost implicată în accident. Astăzi (n.r. – luni) m-a sunat, era la Tribunalul Mare şi mi-a zis să ne întâlnim. I-am zis să am ceva treabă şi că nu pot să ne întâlnim". Întrebată dacă i s-a cerut direct să declare ceva pentru acei bani propuşi, femeia evită un răspuns direct, dar ne asigură: "Pe mine nu mă interesează banii, că aşa cum s-a procedat cu noi, aşa poate să mai omoare în trafic şi pe altcineva. A mai zis că oricum acolo când mergem trebuie să faceţi o declaraţie la poliţie. Dar eu nu am dat pe nicăieri nici o declaraţie. Eu sunt reprezentată de avocatul de la firma BGS. Indiferent care va fi situaţia poate şi dacă mi-ar da apartament, că stau pe stradă acum, nu pot să declar aşa ceva, că este vinovat băiatul de la BGS, pentru că nu a fost!".
Comisionul gras pe care se bat avocaţii ni l-a confirmat şi Angela, fiica victimei Dumitra Crăciunoiu. "Ne-a căutat o casă de avocatură. Trebuie să mă uit pe cartea de vizită ca să vă spun exact. Am vorbit cu un anume domn. Ne-a zis că ne reprezintă la proces, că ei sunt specializaţi de ani de zile pe asemenea procese. Ne-a spus că vrea să-i dăm 30% din suma pe care ne-o va acorda instanţa ca despăgubiri. A insistat, dar n-am semnat nimic. Mi se pare o bătaie de joc propunerea făcută!", ne spune Angela Crăciunoiu.
Gabriela, fiica de 33 de ani a pacientei Ioana Mihai, ne-a spus că n-a avut încotro. A fost nevoită de realitatea crudă să accepte să plătească un comision mare. "Ne-a căutat un domn avocat şi ne-a cerut 30% comision. Dar şi noi ne căutaserăm deja apărător. Cred că dacă n-ar exista şi asemenea avocaţi nu ne-ar ajuta nimeni să ne obţinem dreptatea în ţara asta. Nu vedeţi că nu se face dreptatea cum trebuie?! Că cine vine cu bani mai mari ăla câştigă, iar celălalt care nu are e călcat în picioare!? Noi nu ne-am plătit avocatul nostru că nu avem bani. Cine ne-a cerut un comision mai mic, ne-a cerut şi un avans şi n-am avut. Nu s-a oferit nimeni să ne ajute, toţi au vrut în avans. Aşa că am preferat să angajăm avocat cu un comision mai mare, care s-a angajat să ne plătească toate cheltuielile de judecată. Am fost nevoiţi, mai ales că ieri când am fost la Poliţia Capitalei, unde am dat declaraţie, am făcut plângere, am aflat că trebuie să plătim şi autopsia, o sumă undeva între 4 şi 7 milioane de lei", ne explică Angela.
"Am ieşit pe geam. Eram plin de sânge!"
Supravieţuitorul Cristian Pîntea, şoferul ambulanţei de transport BGS, povesteşte în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional momentele de teroare pe care le-a trăit atunci când bolidul de lux condus de tânăra Andreea Enache a frânt firul vieţii a patru pacienţi cu dializă.
"Mi s-a zbârlit părul pe mine când am văzut-o la poliţie. Oamenii ăia care au murit aproape îmi deveniseră prieteni. Vă daţi seama, dacă din octombrie, de când am preluat transportul lor, îi duceam şi îi aduceam de la dializă, o zi da, o zi nu, că îi ştiam pe fiecare, cu toate problemele lor?! Trăiau de ani de zile datorită eforturilor celor care le făceau dializă", povesteşte Cristian Pîntea, şoferul Ambulanţei BGS "trăsnită" la 17 decembrie 2010 de un bolid de lux – BMW Seria 3, scăpat de sub control de şoferiţa Andreea Enache. Au murit atunci patru pacienţi ce erau transportaţi la casele lor, după ce fuseseră supuşi dializei la Spitalul "Sfântul Pantelimon".
"Erau oameni buni, din familii nevoiaşe, care voiau să trăiască. Luptau de ani de zile pentru viaţa lor, o făceau chiar dacă era dureros. Şi aveau un fel senin de a ţine piept bolii care îi măcina", deapănă Cristi, amintiri despre Petre, Dumitra, Ioana şi Gili, pacienţii-prieteni pe care i-a pierdut. Când vine vorba despre cea care le-a curmat viaţa se-ntunecă tot: "Şi au murit fiindcă fata asta... pfffffff!... Doamne!... Mi-au spus la Poliţia Capitalei, când m-au chemat a doua oară pentru audieri, la care a fost şi ea prezentă, că să stau cuminte, să nu fac scene, să nu iasă probleme. A participat la audierea mea. «Să nu treacă vreun şef să o vadă pe acolo.» Aşa mi-a spus poliţistul de caz şi a băgat-o înăuntru, în birou. Stătea mută. Tăceau şi ascultau ce spuneam eu. Poliţistul mă chestiona, eu povesteam, apoi el reformula ca să şi scriu declaraţia. Pe o coală albă, doamnă, nu pe formularul de accident, cum făcusem întâi la Poliţie, în Udriştei, când mi-au dat permisul înapoi. Da, mi-au zis atunci că sunt nevinovat. Poliţistul de la Capitală mi-a spus că înaintea mea a fost şi ea audiată. Mi-au zis că mă audiază ca parte vătămată", ne spune Cristian.
Vizibil marcat de tragicul accident petrecut la intersecţia Bdului Basarabia cu 1 Decembrie, în data de 17 decembrie 2010, din care a scăpat cu viaţă, tânărul Cristian Pîntea se scutură şi acum din tot trupul, când îşi aminteşte cum arăta maşina plină cu corpurile neînsufleţite ale celor care cu doar câteva secunde înainte de izbitură erau teferi. "Ba chiar făceau şi glume", în ciuda cateterelor care le crestau venele chinuite. Cristian a făcut şi încă mai face şedinţe de psihoterapie pentru a depăşi crudul moment în care s-a văzut neputincios în a-şi salva pasagerii. "De doi ani şi jumătate de când am permisul de conducere, nu ştiu ce-i aia accident. E primul care mi s-a întâmplat şi a fost groaznic!", spune. Şi-mbătrâneşte brusc.
"Nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva!" Şi-şi strânge ochii a uitare. Îi trebuie câteva secunde să se smulgă din coşmarul pe care-l retrăieşte iar şi iar şi iar.
La insistenţele noastre ne povesteşte sacadat: "Făcusem stânga intrând de pe Bulevardul Basarabia pe Bulevardul 1 Decembrie 1918. Atunci am văzut pe banda mea de mers o maşină, la circa 50-100 de metri. Se răsucea pe contrasens şi pe liniile de tramvai. Am tras de volan şi am frânat. M-am lipit de bordură cât am putut. Dar nu s-a putut evita impactul. A fost vorba, cred, de 1-2 secunde de când am văzut maşina şi până când ne-a izbit. După lovitură am desfăcut centurile de siguranţă, a mea şi a pacientului din faţă. N-am putut deschide portiera. Am ieşit pe geam. Eram plin de sânge.
Împreună cu un martor de la faţa locului am reuşit să scoatem din maşină un pacient. Mă răscolesc şi acum! Îmi vin în minte imaginile!"
"Am văzut disperare totală!"
Până să se afle identitatea pacienţilor, zeci de oameni care aveau rude transportate la dializă de maşinile BGS au sunat panicaţi la dispecerat, ne spune şeful Departamentului Transporturi BGS, Florin Anghelescu. Acesta le-a spus în faţă familiilor victimelor despre cruda moarte: "Am văzut disperare totală! I-am sprijinit moral, i-am ajutat cu înmormântările, fără obligaţie".
"Am înnebunit cu toţii!"
"Noi am aflat despre accident de la televizor. O nepoată de-a mea, fiica uneia dintre surorile mele, că noi suntem patru la părinţi, a văzut ştirea cu ambulanţa BGS lovită. Şi i-a spus mamei sale care este asistent maternal şi era însoţitoarea mamei. Dar în acea zi nu era acolo, cu ea, fiindcă mama se putea deplasa. Era vineri şi mama noastră, Dumitra, se afla la dializă. Sora mea a venit la mine, că stăm în aceeaşi curte. Tremura din toate încheieturile când a venit şi mi-a spus disperată. Am intrat cu toţii în panică. Ce să facem?! Sună şoferul, că-l ştiam, că băiatul venea şi o lua pe mama de acasă, o aducea. Am sunat şi am auzit: «Momentan abonatul nu poate fi contactat». Sună la spital. N-am aflat nimic la început", ne povesteşte Angela, fiica Dumitrei Crăciunoiu, pacienta de 72 de ani care a murit în accidentul rutier din 17 decembrie 2010. Apoi ne-au sunat cei de la Spitalul "Pantelimon" şi ne-au spus. Am înnebunit cu toţii. E greu să afli aşa de moartea unui părinte. Mama mea era o femeie veselă şi, deşi făcea de cinci ani dializă, iubea viaţa. Ne-am dus în acea vineri la IML. Nu ne-au dat voie nici măcar s-o vedem. Ne-au spus că s-a terminat programul. Abia luni am văzut-o pe mama. Avea capul spart, gâtul rupt, mâinile rupte. Era cusută la ochi, la tâmplă. I-am dat basmaua jos din cap şi am văzut că pur si simplu nu mai avea păr pe cap! Doamne! N-a fost uşor!". Femeia de doar 39 de ani, mezina familiei Crăciunoiu, vrea ca vinovatul să nu scape uşor. "În primul rând cred că şoferiţa este vinovată! Nu ştiu dacă e normal ca să se întâmple ce am auzit, că după noua lege, dacă cel ce produce accidentul îşi recunoaşte vina, capătă doar un an şi jumătate de închisoare, indiferent de numărul persoanelor decedate. Eu nu sunt de acord. Vreau să facă închisoare multă. Pentru că acei oameni s-au chinuit să supravieţuiască, să lupte cu boala, iar ea să le ia pur şi simplu viaţa într-o secundă?!", spune Angela.
Fata a frânat şi a pierdut controlul maşinii
Apărătorii tinerei Andreea Enache au respins ca total nefondate atât suspiciunile ridicate de reprezentanţii BGS, cât şi de supravieţuitoarea Aurelia Stanciu. "Se încearcă transformarea ei dintr-o studentă la 20 de ani, care circulând normal cu maşina logodnicului ei pe şosea a frânat şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, într-un călău nemilos. Întâlnirea cu dra Enache la acest moment nu v-ar fi foarte utilă pentru că nu se află în cea mai bună stare emoţională. Există o depresie absolut normală, pentru o persoană care mergând normal cu maşina în Bucureşti, pune o frână şi se creează toată tragedia asta. Nu s-a mers cu viteză, iar expertiza tehnică va stabili cu cât mergea fiecare", ne-a declarat avocatul Mihai Olariu. Acesta a pus şi el sub semnul îndoielii anumite chestiuni: "Şi noi avem mai multe suspiciuni, dar nu arunc pe piaţă acum afirmaţii de genul celor de la BGS, care sunt total nefondate". "Mi se pare nu suspect, ci «interesant» faptul că toate părţile vătămate sunt reprezentate de acelaşi avocat din Galaţi. De ce pacienţii din ambulanţa BGS nu aveau centurile de siguranţă puse? Faceţi dvs. speculaţii cu privire la intenţiile acestei societăţi, în al cărei obiect de activitate nu se află şi într-ajutorarea persoanelor cu dificultăţi. Cert e că vizavi de demersul nostru de într-ajutoare a familiilor celor decedaţi, a căror declaraţie nu are nici o relevanţă în dosarul penal, când am discutat cu doamna Stanciu a rezultat că nu vrea să se întâlnească şi că a fost contactată de cei de la BGS. E foarte interesantă strategia celor de la BGS. Cert este că s-a început urmărirea penală «in rem», pentru faptă, iar în urma cercetărilor se va dovedi care e gradul de implicare a fiecăruia dintre învinuiţi", ne spune avocatul Mihai Olariu.
Norma CSA: Despăgubirile acordate pentru vătămări corporale şi decese de asigurătorul RCA pot fi de 2,5 milioane de euro
Mirela Antohi, directorul de Comunicare al Comisie de Supraveghere a Asigurărilor, a precizat pentru Jurnalul Naţional care sunt limitele de răspundere ale asigurătorului RCA. "Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte la 2,5 milioane de euro, pentru anul 2010, echivalentul în lei al cursului de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru anul 2011, această limită a crescut la 3,5 milioane de euro, iar pentru 2012 s-a stabilit la 5 milioane de euro. Această creştere graduală a fost făcută pentru a îndeplini directiva europeană privind poliţa RCA", ne-a declarat Mirela Antohi. Sursa citată a precizat că pe poliţa RCA vândută asigurătorul îşi poate asuma răspundere maximă egală cu valorile menţionate mai sus ori chiar şi mai mare, dar mai mică în nici un caz nu este posibil. "La momentul avizării unei daune, firma de asigurare este obligată să constituie rezerva tehnică de daună, care trebuie să aibă în contrapartidă nişte active. Şi acestea pot fi depozite, valori mobiliare, pot fi terenuri şi construcţii. Rezervele anuale tehnice, conform rapoartelor, erau acoperite peste 100 la sută", ne-a mai precizat directorul de comunicare al CSA.
Normele CSA prevăd ca "în cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident".
"Trebuie înnăsprite legile!"
Ioana Mihai avea 55 de ani. Femeia supravieţuia graţie dializei de 13 ani şi o lună. Îngrijirile medicale şi iubirea manifestată de cei doi copii ai săi, Gabriela (33 de ani) şi Adrian (31 de ani), au adus-o de la stadiul de boală la pat, aşa cum debutase în anul 1997, la cel de pacient care merge pe propriile picioare. Voia să trăiască, mai ales că fusese bucurată de Dumnezeu şi cu doi nepoţei superbi: David, un băieţel de doi ani şi opt luni, şi Noemi Rebeca, născută doar cu o lună şi jumătate înainte de cumplitul accident. "Am aflat de la televizor despre accident. Când au întrerupt ştirile şi au fost date detalii, privind strada (pe lângă noi) şi că a fost implicată Ambulanţa BGS am înţeles că e vorba de mama. A fost cumplit, dar m-a păzit Dumnezeu să nu păţesc şi eu ceva, pentru că am sperat până seara târziu că e printre răniţi, că nu a murit", povesteşte Gabriela, fiica victimei.
Începe să plângă rememorând ultima întâlnire cu mama ei: "Ultima zi când am văzut-o era joi, cu o zi înainte de dializă. Era bucuroasă că a ieşit din casă, fiindcă în ziua de dializă nu putea să iasă afară, că îi era rău. Nu e chiar aşa uşor să-ţi treacă tot sângele prin aparat şi apoi să ţi-l bage din nou în corp. În acea joi a urcat patru etaje până la fratele meu, că blocul nu are lift. A ajutat-o pe cumnata mea la băiţa fetiţei. Şi era tare entuziasmată şi-mi spunea: «Găbiţă, uite ce putere mi-a dat Dumnezeu!». Noi suntem creştini după Evanghelie, nu suntem ortodocşi, suntem neoprotestanţi. Mama mergea în fiecare zi la biserică, cu o prietenă, cu maşina. Evoluase mult din 17 noiembrie 1997. Atunci am stat internată cu ea două săptămâni. Am luptat foarte mult s-o punem pe picioare pentru că nu putea să iasă din casă. Şi încet, încet, a ieşit, întâi până în faţa blocului, apoi până la colţ şi tot aşa. După 13 ani ajunsese să ia autobuzul să vină la mine cu mâncare, la copilaşul meu, că a avut grijă de el. Prinsese putere, medicul ei i-a spus că după cum i-au ieşit analizele mai trăieşte cel puţin 25 de ani. N-a fost să fie! I-a curmat viaţa un accident."
Citește pe Antena3.ro
