Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O moarte prin autoinfometare, cea a Monicai Cismas de numai 12 ani, dezvaluie drama familiilor sarace si a parintilor care trebuie sa plece la munca in strainatate sau sa fure pentru a-si creste copiii. A trebuit sa moara un copil pentru a se dovedi ca in Romania asistenta sociala, protectia copilului, medicii si politia sunt nepasatoare si depasite de astfel de situatii. In plus, in cazul Monicai, exista un conflict serios intre mama si bunica acesteia. In spatele conflictului, sta un adevar socant: in timp ce Monica a fost abandonata in spitale, sora acesteia, Alexandra, a fost adoptata de catre o familie din Germania, contrar legii adoptiilor din Romania.
In timp ce politia cauta vinovati, iar institutiile de protectie a copilului se spala pe maini, Jurnalul National a descoperit ca sora micutei Monica Cismas, Alexandra, acum in varsta de 10 ani, a fost adoptata ilegal de catre niste persoane din Germania, fara stirea mamei, insa cu complicitatea bunicii si cu stiinta celor de la Directia pentru Protectia Copilului Timis. Cristina Cismas, mama fetelor, o acuza pe bunica lor ca ar fi vandut-o pe cea de-a doua fetita, cu stiinta celor de la Directia Pentru Protectia Copilului Timis.
Pe 23 septembrie, Monica Cismas, o fetita de numai 12 ani, a murit dupa ce a cazut intr-o depresie acuta. Fata a refuzat sa mai manance inca din vara anului trecut. Starea de sanatate s-a deteriorat atat de mult incat a ajuns sa fie dusa la scoala in carucior pentru persoanele cu handicap. De abia atunci asistentul social al primariei din Teremia Mare, judetul Timis, la sesizarea invatatoarei, a luat primele masuri. Monica a fost internata la Spitalul "Louis Turcanu" din Timisoara, in octombrie 2010. La Timisoara, la spital, Monica a petrecut sase luni. Intre timp nici macar bunica, care teoretic o avea in ingrijire, nu a mai vrut sa stie de ea. Abandonata in spital, copila a fost transferata la Spitalul Judetean din Arad, pentru ca mama ei, Cristina Negrea, avea domiciliul in comuna aradeana Fantanele. Medicii de la spitalul din Timisoara, in special seful ATI, doctorul Adrian Craciun, au continuat sa se intereseze de starea fetitei si sa trimita medicamente celor din Arad, conform spuselor mamei. Toata lumea o acuza pe Cristina Negrea ca este o mama denaturata, care si-a abandonat fiica. Aceasta insa sustine ca si-a vizitat copilul de cate ori a putut. Mai mult, a muncit trei luni si in Italia, in incercarea de a face niste bani pentru a-si ajuta fata si ca sa incerce sa o duca la tratament in strainatate. In realitate, fetita a avut personal medical, asistenti sociali si voluntari in jurul ei tot timpul. De aceea este inexplicabil cum a ajuns sa cantarea numai 10 kilograme. Monica Cismas a fost mentinuta in viata cu ajutorul perfuziilor, a tubului gastric, pe unde era hranita, si a plamanului artificial. In ultimele luni fetita a fost luata in grija de serviciul de asistenta sociala al Spitalului din Arad. Vineri, organismul fetitei, care suferea deja de un refuz patologic de a se mai hrani si de a vorbi, a cedat definitiv.
O bunica fara scrupule
Eva Lupas, asistentul social al primariei din Teremia Mare, de unde a inceput drama fetei, sustine ca autoritatile din comuna si-au facut datoria. Din pacate, in ceasul al treispezecelea. "Eu cu mama fetei nu am avut contact. Cu bunica am avut treaba, caci ei i-a ramas in ingrijire. Scoala a sesizat ca copilul are probleme de sanatate si este dus in scaun cu rotile. Am obligat bunica sa o duca la spital, caci financiar statea nicicum. A ajuns copilul la spital, bunica s-a dus, poate, o data sau de doua ori, dar pe urma nu a mai vizitat-o. Avem declaratia ei ca nu isi asuma raspunderea asupra ingrijirii copilului. I s-a facut fetei plasamentul in regim de urgenta in absenta mamei. Domiciliul mamei din buletin era de Arad, asa ca au preluat aradenii cazul, pentru ca nimeni nu vrea copii care nu ii apartin. scoala nu are psiholog. Avem un invatator care a terminat si psihologia, dar nu lucreaza ca si consilier psihologic la scoala. Am mai apelat in cateva situatii, putine, dar depinde de bunavointa doamnei, care nu e obligata. In acest caz a fost invatatoare a copilului. Fetita a facut clasele intai si a doua la Fantanele, in Arad, si pe urma a fost mutata la Teremia. Scoala nu are oricum acces pentru scaune de handicapat. Doar primaria are."
Medicii nu pot tine locul psihologului
Medicii din Timisoara s-au luptat pentru a mentine fata in viata. Nu acelasi interes l-au avut si cei de la Directia pentru Protectia Copilului Timis, dar cel mai grav, psihologii care ar fi putut deveni salvatorii fetitei, daca reuseau sa o scoata din depresie si din starea de negare. Reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului Timis sustin ca in luna octombrie 2010 cazul a fost sesizat DGASPC Timis de catre reprezentantii Spitalului "Louis Turcanu", sectia NeuroPsihiatrie Infatila, deoarece fetita a fost parasita in spital de catre bunica materna care o internase pentru evaluare si tratament. S-a instituit masura plasamentului in regim de urgenta, iar ulterior, plasamentul intr-un centru specializat din Timisoara. Copilul a fost ingrijit in centru aproximativ 3 saptamani, timp in care starea de sanatate nu s-a imbunatatit, iar copilul a fost reinternat la Spitalul "Louis Turcanu", sectia de terapie intensiva. DGASPC a informat telefonic mama copilului, care era plecata la munca in strainatate. Mama a ajuns in cel mai scurt timp acasa si a ramas sa ingrijeasca copilul pe toata perioada internarii. In cele aproximativ trei luni de spitalizare functiile vitale ale fetei au fost mentinute cu ajutorul aparatelor.
Reprezentantii institutiei spun ca s-au ocupat si de partea psihologica, dar si de incadrarea fetei ca personaa cu handicap. "... Specialistii DGASPC Timis au realizat evaluarea complexa a cazului, copilul si mama au fost inclusi intr-un program de consiliere psihologica, au fost sprijiniti din punct de vedere material cu materiale sanitare si medicamente si s-au realizat demersurile necesare pentru incadrarea in grad de handicap, ulterior, mama devenind asistent personal al copilului. La solicitarea scrisa a mamei, instanta de judecata a aprobat reintegrarea familiala a fetitei, iar in luna martie 2011 copilul a fost transferat la spitalul din Arad, impreuna cu mama sa. In momentul in care starea de sanatate a copilului s-a agravat si a survenit decesul, fetita era reintegrata in familie, practic in grija mamei, care avea domiciliul in judetul Arad, deci DGASPC Timis nu are nici o responsabilitate vizavi de ceea ce s-a intamplat", se arata intr-o informare a DGASPC Timis. Mama fetitei spune insa: "Trebuia sa ma rog de psiholog sa vina la fata, venea si statea doua sau trei secunde, o intreba cum se simte, iar Monica nu voia sa vorbeasca cu ea. Asta a fost asistenta psihologica. Nu am fost asistent personal al copilului, cat timp a fost la centru in Timisoara mi s-a zis sa fac actele pentru ajutorul de handicap cand deja era foarte bolnava. Insa nu am apucat sa le depun. Dupa ce am avut proces cu Directia Copilului, am primit fata inapoi, dar nu am primit niciodata vreun document oficial cum ca eu as fi asistent personal pentru ea. Nu am semnat asa ceva. In Arad, am reinceput sa fac actele, am dat o groaza de bani pe documente si pe deplasari. Doctorita din Arad mi-a zis ca degeaba fac actele, ca pana vin banii Monica moare oricum. Am facut alte acte, dar am renuntat sa le mai depun. Nu am primit nici un ban pentru copil. Nu am semnat nimic cum ca as fi asistent personal al copilului nici la Arad si nici la Timisoara. Am doua copii de certificat de handicap al copilului. Atat. Am vrut sa duc copilul in Ungaria la consultatie. Salvarea costa 600 de euro. Insa mi-au zis ca nu imi garanteaza ca ne aduc si inapoi. Medicii din Ungaria au zis ca in stadiul asta ei nu mai pot face nimic si nu am mai dus-o".
"Asistentii sociali au venit, medicii au ingrijit-o, dar afectiunea mamei a fost principalul factor care a afectat-o pe fetita. Psihologul a incercat tot felul de terapii, insa fetita a fost inchisa in ea, avea momente in care comunica si momente in care refuza pe oricine", a declarat Florina Margea, voluntar la centrul de plasament, care s-a ocupat de fetita un timp. Cristina Negrea, mama fetitei, sustine insa altceva. Blamata ca si-a abandonat copilul si ar fi fugit in Spania, atat ea cat si rudele sotului din judetul Arad au ajutat-o pe fata cat au putut. "Familia nu a abandonat-o pe Monica. Sa ma acuze pe mine ca de trei luni nu am fost. Or eu, si am atatia martori, sunt aici dinainte de Craciunul din 2010. De atunci am stat aici, am fost si la fata. Cand am aflat vestea ca a murit eram in piersicaria de aici din sat, unde lucrez. Dar familia barbatului din Fantanele, judetul Arad, a fost saptamanal, in fiecare duminica la ea. Iar despre mine au zis ca sunt fugita in Spania. Ii duceau pampers si alte lucruri pe care barbatul meu i le trimitea din Italia. Familia se ocupa si de mormantare. Mama (bunica fetei – n.r.) tot timpul mi-a cerut bani pentru fata si i-am trimis sau dat cat am avut. Insa la Monica bunica-sa i-a spus ca eu am parasit-o si ca nu o mai iubesc si am lasat-o sa fie dusa in centrul de plasament sa moara. Fata a refuzat sa mai vorbeasca cu mine la telefon. Dupa ce nu si-a mai putut folosi mainile, sunam degeaba, caci nimeni din spital nu lua telefonul fetei sa raspunda la el. Asa a fost si in noaptea cand a avut hemoragie pe nas si pe gura. Am sunat de mai multe ori, dar nu a raspuns nimeni. Fata nu putea, caci nu isi mai misca mainile. Telefonul a ramas in sertarul de la spital", a declarat mama Monicai. In schimb bunica, cea care a avut-o in grija pe fata, si-a gasit o scuza pentru a nu-si mai vizita nepoata. "Eu nu am fost sa o mai vad pentru ca sunt prea bolnava si nu ma pot deplasa", a spus bunica fetei, Rozalia Cismas.
Saracia, nebagata in seama de autoritati
Saracia familiei si neglijenta autoritatilor au trimis-o pe Monica la ceruri. Mama a incercat sa faca bani pentru a-si tine copilul in viata. Disperarea a impins-o sa plece la munca in strainatate si chiar sa fure fier vechi, in Romania. Ea nu a lipsit din tara decat trei luni. "In Italia am muncit mai intai la ardei. Nu m-au platit decat 500 de euro pe luna si trageam nonstop. Apoi m-a prins o familie care avea sere de rosii. Am mers in Italia o singura data la munca in septembrie 2010 si m-am intos inainte de Craciun. In rest, am lucrat in Aradul Nou si in Fantanele", a mai spus mama fetitei.
Legislatie modificata
Cazul Monicai Cismas a reusit sa provoace reactii si la Bucuresti. Elena Tudor, director general al Directiei Generale Protectia Copilului, din cadrul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS), a declarat ca, dupa moartea Monicai Cismas, institutia va propune modificarea legislatiei din domeniu, astfel incat sa poata fi monitorizati primarii, iar autoritatile locale vinovate sa poata fi sanctionate, de acum incolo. "Vom propune modificarea legislatiei pentru a monitoriza primarii, dar si parintii care isi abandoneaza copiii", a declarat Elena Tudor.
Imediat dupa ce au aflat despre cazul fetitei Monica Cismas, din Teremia Mare, judetul Timis, cei de la Directia Generala pentru Protectia Copilului au cerut lamuriri de la autoritatile locale, care ar fi trebuit sa se ocupe de caz. "Din analiza documentelor puse la dispozitie de Directia Judeteana pentru Protectia Copilului (DGASPC) Arad si in urma discutiilor purtate cu cei de la DGASPC Timis a reiesit ca cele doua institutii detin informatii contradictorii si nu au colaborat", a mai spus Elena Tudor. Directoarea Tudor a mai explicat ca astfel de cazuri regretabile apar fiindca Legea 272/2004 nu contine sanctiuni pentru autoritatile administratiei locale, mai exact serviciile publice de asistenta social, care nu-si indeplinesc atributiile.
Fetita decedata are o sora adoptata ilegal
Intre timp, Jurnalul National a descoperit ca sora micutei Monica Cismas, Alexandra, acum in varsta de 10 ani, a fost adoptata ilegal de catre niste persoane din Germania, fara stirea mamei, insa cu complicitatea bunicii si cu stiinta celor de la Directia pentru Protectia Copilului Timis. "Ambele s-au nascut prematur la 6 luni si aveau 800 de grame. Pe Monica, nascuta in anul 2000, am luat-o pe semnatura acasa. Pe Alexandra, nascuta in 2001, am lasat-o la spital pentru ca atunci am inteles mai bine ce insemana sa fii prematur si distrofic. Mi s-a explicat ca nu imi permiteam si nu aveam unde sa o tratez decat in strainatate. In 2000, dupa ce am nascut-o pe Monica, am vizitat-o timp de trei luni. Apoi a mai fost pe la ea sora mea. Eu am plecat la sotul meu de atunci in Maramures. Mai trebuia sa se implineasca un an pana puteam sa fac transferul de alocatie din Timisoara la Maramures pentru Monica. Cu ocazia asta am zis ca o sa vad si cum e starea lui Alexandra si sa o iau acasa, pentru mi-au zis ca daca ii merge bine si nu se implineste un an pot sa o iau acasa. Cand am mers la Timisoara, mi s-a spus ca a fost infiata, ca un membru din familie a semnat si si-a dat acordul sa fie infiata. Eu nu am semnat si nici nu am aflat cine din familie. Am venit la primarie in Teremia Mare, judetul Timis, unde mi s-a spus ca este infiata de catre doi doctori din Germania. A doua zi m-am dus din nou la protectia copilului in Timisoara si mi-au zis ca nu pot sa imi dea detalii. Nu am facut nici o plangere pentru ca cineva din familie semnase ca fata sa fie infiata. Acum au trecut deja zece, aproape 11 ani. Am umblat mult prin centrul de ingrijire din Timisoara, pentru ca era Monica internata, dar nu am mai gasit pe nimeni cunoscut de acum zece ani care sa imi spuna unde mi-au dus-o pe Alexandra. Nu stiu nimic despre nemtii care au infiat-o pe Alexandra. Daca stiam cum ii cheama sau unde stau rugam niste prieteni care stau in Germania sa afle unde e, macar sa stiu ca e bine si daca se poate sa o vad. Pe de-o parte mi-as dori fetita inapoi, dar pe alta nu, pentru ca nu as vrea sa-mi spuna ca eu am abandonat-o si poate acolo duce o viata buna pe care sa nu i-o distrug, aparand dintr-o data. As vrea sa iau legatura cu parintii adoptivi sa imi trimita macar o poza cu fata. Toate actele au ramas insa la mama mea. La primarie la Teremia Mare mi s-a zis ca maica-mea (bunica fetelelor – n.r.) a semnat pentru ca a primit o gramada de bani. S-a mers in Sannicolau Mare la notar, s-au facut actele si de acolo la Timisoara, la directia copilului, si asa a disparut Alexandra. I s-a facut tratament medical in Timisoara si apoi a fost dusa in Germania. Nimeni nu are acte si nici nu recunoaste ca a primit vreun act. Am intrebat la Timisoara la directia copilului cum au dat fata in trei zile la doi tineri din Germania. Acolo m-am certat cu ei si cu mama cine a semnat. Am intrebat pentru ce au luat-o, pentru organe? Nu mi s-a zis nimic niciodata. Chiar si Monica stia ca are o sora", a declarat pentru Jurnalul National Cristina Negrea, mama fetelor. Bunica acestora, acuzata si pentru abandonarea fetitei care a murit, spune ca ea nu stie nimic despre adoptia celeilalte fetite. "Eu nu am nici o hartie nici de la tribunal si nici de la Directia de protectie a copilului, nu stiu unde sunt. Poate le-am aruncat sau le-am ars cu alte hartii. Directorul spitalului a dat-o in judecata pe fiica-mea (mama fetelor – n.r.). Ti-am dat copie dupa certificatul de nastere. Au venit mai multe citatii. Nu stiam adresa fetei mele din Maramures. Nu am vazut niciodata fetita aia care a fost data, dar am auzit ca era foarte frumoasa si ca oamenii aia doi din Germania is medici", a spus Rozalia Cismas. In mod bizar, asistentul social de la primaria Teremia Mare spune ca nu stie nimic despre acest caz, din aceeasi familie. "Despre adoptia Alexandrei nu am auzit. Eu nu stiu nimic despre fetita aceasta. Nu am nici un fel de act. In 2001, lucram la primarie, dar nu stiu despre caz", a declarat Eva Lupas, asistent social al primariei timisene din Teremia Mare.
Citește pe Antena3.ro
