Stafia lui "Pinalti" îi ia de proşti pe români

România exportă lunar energie electrică ieftină la un preţ mai mic decât cel plătit de firmele din ţară. Autorităţile fac haiducie pe banii noştri: iau de la companiile bogate, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, ca să dea de lucru minerilor de la SNLO. La final, paguba este suportată din buzunarele tuturor.

Confruntat cu problema că mi­nerii de la SNLO şi complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu prea au avut comenzi ca urmare a scă­derii consumului de energie, Gu­ver­nul a găsit soluţia miraculoasă: un export dirijat de stat.

Exportul, realizat de Electrica printr-un SRL cu trei angajaţi, Rudnap, practic subvenţionează pro­duc­ţia industrială a altor ţări din cauza pre­ţului mic. "Firma ia de la aceste entităţi energie cu 38 de euro şi o revinde în Grecia cu minimum 50 de euro, obţinând 12 euro profit pe me­ga­wat. Facem un calcul: 12 euro ori 500 de megavaţi ori 720 de ore, cât are o lună, iese un profit brut de 4.320.000 de euro în fiecare lună", de­cla­ra în luna noiembrie Laurenţiu Ciurel, fost director al complexului energetic Rovinari.

Exportul este plin de necunoscute şi ridică semne de întrebare în fiecare verigă a lanţului care s-a pus în mişcare pentru a realiza tranzacţia. Jurnalul Naţional a pus cap la cap toate piesele puzzle-ului.

Din septembrie, Electrica a exportat 500 MWh, iar din ianuarie până în iulie trimite peste graniţă 300 MWh. Cantitatea de energie e virată su­plimentar consumului intern, printr-un coş comun, făcut de com­ple­xurile energetice Turceni şi Rovi­nari, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.

Totul a început cu o întâlnire des­fă­şurată în vara lui 2010 la sediul Mi­nis­terului Economiei. La aceasta au fost prezenţi reprezentanţi de la vâr­ful fiecărei companii prezente în afa­ce­re, la care s-a adăugat un delegat al Agen­ţiei Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE), potrivit unei surse din conducerea Electrica.

Directorii au stabilit atunci strategia de urmat pentru viitor, respectiv cantităţile şi preţurile. "Dacă ieşeai cu preţul lui Turceni, nu cumpăra nimeni, dacă ieşeai cu preţul SNN (Nuclearelectrica – n.r.) sau Hidroelectrica, atunci traderii făceau pro­fit 300%", a continuat sursa citată. Aşa că s-a stabilit să se facă un coş de energie, în care fiecare producător vine cu părticica lui şi la final iese un preţ mai mic. "Hidroelectrica a parti­ci­pat pentru că i s-a cerut să participe, nu a fost de bunăvoie", ne-a spus un re­prezentant al companiei. Dar Electrica este legată de mâini şi de pi­cioare: nu poate prelua energia de la pro­ducători direct din cauza unui ordin de ministru care cere pro­du­că­to­rilor să tranzacţioneze energia doar pe bursă. Şi nu are nici licenţă de export, aşa că trebuie să dea energia unei alte firme. Prima problemă este rezolvată prin acordarea de de­ro­gări de la ordinul ministrului. "Au fost două derogări, una de la Videanu şi alta de Stafie, pentru că au fost două contracte, unul de 300 MW şi unul de 200 MW, venite la iniţiativa tu­turor celor care au participat la dis­cuţie", continuă sursa. Contactat de Jurnalul Naţional, Adriean Vi­dea­nu nu a dorit să comenteze.

Mai departe, Electrica trebuia să vân­dă energia. "Prima dată ni s-a adre­sat RIF International, dar nu avea licenţă de la ANRE. Ulterior a fost GEFCO, dar nu avea licenţă de ex­port. După care s-au prezentat EFT, dar aceştia doreau preţuri foarte mici. În final, a venit şi Rudnap, cu o so­li­citare în scris", potrivit sursei. Presa a scris că secretarul de stat Clau­diu Stafie a făcut presiuni asupra Electrica să acorde contractul către Rudnap. Contactat de Jurnalul Na­ţi­o­­nal, Ioan Folescu, directorul gene­ral al Electrica, spune că "n-a fost nici o intervenţie, cel puţin la mine".

În coşul de 300 MW de acum exis­tă câte 100 MW de la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica şi câte 50 MW de la cele două termocentrale din Oltenia, potrivit Electrica. Într-un co­­municat din noiembrie, Electrica preciza că profitul său doar din aceas­tă tranzacţie permite plata angajaţilor din aparatul central pe întreaga du­ra­tă a contractului. Cum, conform bu­ge­tului de pe 2010, fondul de salarii al Electrica este de 14,4 milioane de lei, rezultă că societatea are un pro­fit de 1,11 euro/MWh. Însă în urma re­­­­ne­­gocierii, acesta este un pic mai mare. Acum, în coş Hidroelectrica vin­de la 138 lei/MWh, Nuclearelectri­ca la 145 lei/MWh, iar complexurile Tur­ceni şi Rovinari cu câte 180 lei, res­­pectiv 172. În final, Electrica dă sâr­­bilor cu 155-160 de lei, preţ de pro­­ducător, adică fără taxele de transport.

Marcel Hoară, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie de la CE Rovinari, nu îşi aduce aminte de tranzacţia prin care a dat direct ener­gie către Electrica. "Noi am dat nu­mai pe piaţă, pe OPCOM, de unde a cum­pă­rat şi Electrica", spune el. Pre­ţul? "Nici un MWh nu l-am dat sub 172 de lei", spune Hoară. La fi­nele lui de­cembrie, Hoară a fost în­de­păr­tat de mi­nistrul Ion Ariton şi din Consiliul de Administraţie de la Rovi­nari, după ce cu două luni înainte fusese demis din funcţia de pre­şe­din­te. Au fost pre­si­uni? "Nimeni nu şi-a permis vreodată să facă presiuni asupra mea", spune el. Cu toate acestea, recunoaşte că i-a fost cerută energie. Cine sunt aceştia? Nu mai ştie...

Impactul tranzacţiei? Pentru SNLO, cererea de cărbune a crescut cu aproximativ 150.000 de tone pe lună, echivalentul a 9 milioane de lei, transmite Ministerul Economiei. De ase­menea, preţul cu care complexu­ri­le şi Electrica au vândut energia ar fi peste preţul mediu de pe piaţa reglementată în anul 2010.

De ce nu s-a făcut licitaţie? Ne spu­ne tot ministerul: situaţia ex­cep­ţi­o­nală. "În luna august 2010, secto­rul energetic românesc se confrunta cu o situaţie fără precedent: volumul de energie acumulat în lacurile de acu­mulare a atins un maxim istoric; stocurile de lignit la termocentrale aveau perspectiva de a deveni 100% până la sfârşitul lunii august; consu­mul naţional de electricitate, deşi su­pe­rior celui din 2009, se menţinea în con­tinuare sub valoarea celui din 2008, limitând astfel posibilităţile de vân­zare a energiei electrice în ţară. Ex­portul de energie din «coş» a rezultat ca soluţie la problemele de mai sus în urma analizelor făcute la se­diul ministerului şi pe teren cu producătorii de cărbune, producătorii de energie şi Electrica. Decizia de a ex­porta energie din «coş» a rezultat şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor fi­nanciare ale tuturor companiilor ro­mâneşti implicate, pentru evitarea dis­ponibilizărilor în unele companii, dar şi pentru stabilitatea sistemului energetic prin menţinerea în func­ţi­u­ne a centralelor pe cărbune", preci­zează ministerul.

Legături periculoase
Gheorghe Ştefan, Claudiu Stafie şi proprietarul Rudnap sunt legaţi de un păienjeniş de relaţii al căror punct central îl constituie energia.

Claudiu Stafie este secretar de stat pe energie la Ministerul Economiei şi vicepreşedinte al PDL Neamţ. Stafie a fost numit în 2004 administrator al so­cietăţii Parking SA, a Primăriei din Piatra Neamţ, exact după ce Pinalti a câştigat un nou mandat de primar. Ulterior el şi-a dat demisia pentru a se întoarce la afacerile sale. Iar ad­mi­nistrarea afacerii cu locurile de par­care a fost preluată exact… de Xdatasoft, societate unde Stafie este asociat.

În schimb, energia se întâmplă să fie şi priceperea lui Gabriel Ştefan, fiul lui Pinalti, care în 2005 intra în acţionariatul societăţii Green Energy. Gândul scria la finele lui 2006 că Green Energy cumpăra 1 MWh cu 95 de lei de la Complexul Turceni, în condiţiile în care costurile de pro­duc­ţie erau 124 de lei. Firma a mai pri­mit energie ieftină şi de la Hidroelectrica, aşa că anul următor Green Energy ajungea la o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro şi profit de 4 mi­lioane de euro.

Tot atunci, fiul lui Ştefan cedează ac­ţiunile sale unui off-shore, RG Re­no­vatio Group Ltd, din Cipru. Rudnap, în schimb, este deţinută de bos­ni­a­cul Damir Fazlic, un controversat mogul al energiei, ale cărui tenta­cule s-au extins în toată regiunea Balcanilor. Acesta controlează traderul prin offshore-ul Altaria Research Limited, tot din Cipru. Întâmplător, Altaria a cumpărat Global Logistics Services SRL, firmă înfiinţată de fiul pri­marului Gheorghe Ştefan. Renovatio Group Limited, care a cumpărat fir­ma lui Ştefan, este înregistrată la ace­eaşi adresă din Cipru cu Altaria Research. La adresa respectivă func­ţi­o­nează un alt off-shore, Alykos Ventures, companie care a cumpărat două din proiectele eoliene ale fami­liei Ştefan, Sibioara Wind Farm şi Sacele Wind Farm, conform Financiarul.

Întrebat în privinţa relaţiei cu Gheorghe Ştefan, Stafie spune că e "doar coleg de partid şi concitadin". "În ceea ce priveşte firma la care fa­ceţi referire, nu am informaţii referi­toa­re la tranzacţiile efectuate de aceasta, cu atât mai mult cu cât este una privată", ne-a transmis Stafie într-un comunicat. A făcut vreo presi­u­ne? "Sub nici o formă! Electrica a fost desemnată să identifice par­te­ne­rul de contract şi să realizeze exportul în cele mai bune condiţii de preţ. Din câte ştiu, Electrica a negociat cu mai multe firme, dintre care doar Rud­nap a acceptat necondiţionat toa­te cerinţele Electrica", spune Stafie.