Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Transnistria este o republica separatista nerecunoscuta de nimeni, un nod al faradelegilor prin care se scurg arme, tigari, alcool in cantitati si directii necunoscute. Nimeni nu stie si nici nu incearca sa afle cate sute de milioane de euro intra si ies anual din Transnistria. Uniunea Europeana si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa – OSCE investesc zeci de milioane de euro pentru a monitoriza regiunea, insa fara succes.
Cu o suprafata de putin peste 4.000 km2 si o populatie estimata la aproape jumatate de milion de oameni, Transnistria are un rol economic cheie in regiune si este considerata o “gaura neagra' a contrabandei. Micul stat separatist, care si-a declarat independenta fata de Republica Moldova in 1992 si detine toata arhiva KGB-ului sovietic din fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, depinde exclusiv de Federatia Rusa. Datoria Transnistriei numai pentru gazul rusesc, in conditiile in care 40% din importurile de gaz ale Moldovei se indreapta spre aceasta regiune, era in 2011 de peste 2,8 miliarde de dolari, adica bugetul tarii pe zece ani. Rusia pompeaza aici zeci de milioane de dolari sub forma de ajutoare financiare, facand astfel ca in fiecare an micul stat separatist sa devina tot mai dependent de Moscova, chiar daca autodeclarata republica detine 13,44% din Moldovagaz. In aceeasi companie, actionarul principal este Gazprom, cu 50% din actiunile sale, plus cele ale Transnistriei pe care le manageriaza. Gazprom este cel mai mare producator de gaze naturale din lume si este detinut de statul rus. La Moldovagaz, Guvernul de la Chisinau detine doar 35%.
La 25 decembrie 2011, populatia din stanga Nistrului a ales un alt conducator al unei tari invizibile pe harta lumii, un stat in care un angajat din mediul privat lucreaza pentru 14 angajati ai statului, iar jumatate din buget se cheltuieste pe salariile acestora. Dupa 20 de ani de presedintie, timp in care a fost copilul de suflet al Rusiei, Igor Smirnov a fost renegat si fortat practic sa se pensioneze. In aceste doua decenii, el si familia sa au reusit sa se infrupte din plin din fondurile rusesti acordate Transnistriei. Oleg Smirnov, unul dintre fiii fostului presedinte, a disparut cu cinci milioane de dolari din ajutorul financiar al Rusiei acordat republicii separatiste, saracind si mai mult o tara in care retele criminale nu si-au incetat activitatea. Afacerile si contrabanda cu tigari aduc profituri uriase fie parlamentarilor Dumei de la Moscova, fie lui Zaher Iskandarani, un om de afaceri din Timisoara arestat in nenumarate randuri pentru ilegalitati cu tutun, fie unor fonduri de investitii legate de Deutsche Bank.
Pe de alta parte, Transnistria detine atat armament lasat mostenire de Uniunea Sovietica, incat poate sa poarte un razboi timp de cinci ani, dar toata lumea se fereste sa vorbeasca despre traficul de arme. Cu exceptia catorva pusti de vanatoare confiscate la granita cu Ucraina, nu exista alte informatii oficiale legate de traficul de armament. Accesul nostru in calitate de jurnalisti la tot ceea ce inseamna informatie publica, precum si la politicienii din actuala guvernare, a fost practic un demers zadarnic, autoritatile transnistriene refuzandu-ne acreditarea fara motiv. E adevarat ca lista de persoane cu care solicitasem interviu continea, printre altele, si nume importante din stanga Nistrului, precum cel al actualului presedinte Evghenii ãevciuk, al ministrului Securitatii Statului, Vladislav Finaghin, precum si a lui si Ilya Kazmaly, unul dintre directorii Sheriff, cea mai mare firma din Transnistria, si membru in Sovietul Suprem.
Vantul schimbarii
Noul presedinte pare sa fi inceput un razboi personal cu vechea garda – fostii guvernanti. Ceea ce se petrece in momentul de fata in Transnistria pare a fi o rafuiala a noilor lideri instalati la Tiraspol cu cei vechi, chiar daca Igor Smirnov isi pierduse sustinerea din partea Rusiei cu mult inainte de alegeri. Contactat telefonic in nenumarate randuri pentru a stabili un interviu, Igor Smirnov ne-a spus degajat cu voce linistita ca nu-l mai intereseaza politica si ca este un pensionar care se odihneste. In contextul epurarilor de la Tiraspol, un fapt interesant este si disparitia lui Ilya Kazmaly, unul dintre directorii celei mai mari firme din republica separatista, Sheriff. In aprilie, acesta si-a dat demisia din functia de deputat in Sovietul Suprem si a plecat si din conducerea firmei la care actualul presedinte ãevciuk a lucrat ani in sir, la fel ca si Oleg Smirnov.
Distrugerea dovezilor
Citește pe Antena3.ro
Pe de alta parte, punerea sub urmarire penala de catre anchetatorii transnistreni a fostului sef al Ministerului Securitatii Statului – MGB, redenumit de curand KGB, general-locotenent Vladimir Antiufeev, pare a fi un semnal clar de curatare a terenului din partea lui ãevciuk. In momentul caderii Uniunii Sovietice, Antiufeev era stationat in Riga, fiind colonel in cadrul trupelor speciale OMON. A fugit in Trasnistria, unde din 1991 a fost seful MGB, din cauza unor crime pe care le-a comis ca ofiter al armatei ruse, motiv pentru care este cautat inca de autoritatile din Letonia.
Se stie despre generalul rus ca l-a sustinut mereu pe Igor Smirnov, iar oficialii din Comitetul Securitatii de Stat (KGB) care au initiat urmarirea penala sustin ca in perioada decembrie 2011 – ianuarie 2012 acesta, impreuna cu un grup de ofiteri aflat in subordine, ar fi distrus o serie de documente importante si secrete ale ministerului pe care il conducea. Surse din Sovietul Suprem Transnistrian ne-au declarat ca in momentul de fata Antiufeev se ascunde la Moscova. Ancheta a fost declansata la sugestia lui Mikhail Bergman, fost comandant al Armatei a 14-a si actual reprezentant special al presedintelui transnistrean in Federatia Rusa. Tot Bergman sustinea intr-un interviu acordat Publika TV din Chisinau ca se afla in posesia unor dovezi ale furtului de arme din depozitele Armatei a 14-a, vandute ulterior in state foste membre ale Uniunii Sovietice.
(Cititi maine despre armata taximetristilor)
Acest proiect jurnalistic este un proiect al Centrului Roman pentru Jurnalism de Investigatie si a fost facut cu sprijinul Danish Association of Investigative Journalism – SCOOP
