Antanta minciunilor româno-polone

Autorităţile de la Bucureşti şi de la Varşovia acoperă faptul că au lăsat un om de 33 de ani să moară ca un cîine. Premierul Tăriceanu a cerut sancţionarea consulului de la Varşovia şi reevaluarea personalului diplomatic.

Cazul Claudiu Crulic scoate la iveală minciunile autorităţilor române şi poloneze, care acoperă faptul că acestea au lăsat pur şi simplu să moară ca un cîine pe un om de 33 de ani. Românul a decedat într-un spital din Polonia după patru luni de greva foamei într-un arest din Strada Montelupe din Cracovia. Un caz care nu credeam că poate fi posibil în secolul al XXI-lea. Şi minciuni la tot pasul. Româneşti şi poloneze. Care acoperă, de fapt, o crimă. Vina aparţine atît autorităţilor poloneze, cît şi celor române.


Ministrul român de Externe, Adrian Cioroianu, a declarat iniţial că autorităţile române nu ar fi ştiut despre acest caz. Şeful diplomaţiei de la Bucureşti a mai spus apoi într-o conferinţă de presă că românul nu ar fi dorit ca autorităţile române să ştie despre situaţia sa. Declaraţiile lui Cioroianu au fost confirmate doar parţial de ambasadorul român la Varşovia. Într-un interviu acordat postului de radio BBC, Constantin Bîrtaş a afirmat cu puţin înainte de declaraţiile lui Cioroianu că ar fi monitorizat acest caz: "Atît eu, cît şi consulul, conform atribuţiilor legale, am monitorizat cazul aşa cum se cuvenea. Faptul că a intrat în greva foamei din nefericire nu l-am cunoscut". "Procurorul de caz, la momentul octombrie 2007, ne-a informat că dînsul nu cere asistenţa noastră. În declaraţia pe care a dat-o autorităţilor poloneze, domnul Crulic a refuzat ca noi să fim informaţi", a mai precizat ambasadorul României la Varşovia. Bîrtaş nu a explicat însă cum a "monitorizat" Ambasada României la Varşovia cazul Crulic, de vreme ce habar nu a avut de greva foamei declanşată de român la data de 10 septembrie 2007. El a spus că a primit două scrisori prin care familia şi un prieten de-al lui Claudiu Crulic îl înştiinţau că acesta se află în închisoare.


CRULIC A CERUT. Conform dezvăluirilor făcute de ziarul polonez Tygodnik Powszechny, declaraţiile oficialilor români nu ar fi adevărate. În primul articol despre cazul Crulic, ziarul din Cracovia preciza: "La 14 septembrie, Claudiu scrie o scrisoare către directorul arestului din Montelupe în care solicită, «avînd în vedere reţinerea şi privarea de libertate», facilitarea unui contact cu un reprezentant diplomatic român. Şi anunţă că începe greva foamei". Autorităţile române nu s-au referit niciodată la această scrisoare despre care presa poloneză a scris încă de acum o săptămînă. A fost primită scrisoarea lui Crulic de consulul român la Katowice şi mai apoi de Ambasada României la Varşovia? Dacă da, de ce nu au acordat asistenţa juridică necesară? Dacă nu, cum se explică declaraţiile oficialilor români din Polonia că ar fi "monitorizat" cazul? Monitorizarea cazului presupune în primul rînd informarea despre situaţia celui în cauză. Or, din ce spune ambasadorul României din Polonia reiese că "monitorizarea" s-a referit numai la a citi scrisorile rudelor şi fără a trece la acţiune, adică contactarea celui întemniţat şi acordarea asistenţei juridice. Conform Convenţiei de la Viena, articolul 36, litera c: "Funcţionarii consulari au dreptul de a vizita pe un cetăţean al statului trimiţător care este încarcerat, în stare de detenţiune preventivă sau reţinut în orice altă formă de detenţiune, de a se întreţine şi de a purta corespondenţă cu el, precum şi de a lua măsuri pentru asigurarea reprezentării lui în justiţie".


MINCIUNILE ROMĂNILOR. Verişoara lui Claudiu Crulic a declarat marţi seară la "Sinteza Zilei" de la Antena 3 că acesta ar fi primit o scrisoare în închisoare de la consulul României în Polonia. Scrisoarea era un răspuns la mai multe memorii trimise de acesta la Ambasada României în Polonia, prin care semnala cazul său. Consulul scria că s-a interesat de caz la procurorul din Cracovia, care i-a comunicat telefonic că ar fi beneficiat de tratamentul corect. Consulul mai scria că nu a putut ajunge la acesta deoarece era singura persoană din Ambasadă care avea aceste responsabilităţi. Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, a explicat duminică seară în emisiunea Oanei Stancu de la Antena 2 că reprezentantul României în Polonia nu s-ar fi deplasat la acesta, deoarece nu ar fi existat o cerere scrisă. Declaraţia ministrului de Externe se dovedeşte a fi fost o minciună.


POLONEZII, VINOVAŢI. Cazul Crulic scoate însă la iveală, conform dezvăluirilor din presa poloneză, vinovăţia spitalului, dar şi a penitenciarului închisorii şi în ultimă instanţă vina justiţiei. Aceste instituţii l-au batjocorit pe român. Au dispreţuit legile poloneze şi internaţionale. În dosarul lui Crulic se găsesc şi faxurile trimise din spitalul-penitenciar către tribunal. Ele informează despre starea sănătăţii acestuia. Primul este datat 3 ianuarie 2008, conform ziarului Tygodnik Powszechny. În acea zi, Crulic a fost adus pe targă la spitalul-penitenciar. Numai că nu există nici o înştiinţare oficială dinainte de această dată, cu toate că Claudiu mai fusese spitalizat de două ori: la sfîrşitul lui octombrie şi la începutul lui noiembrie. Faxul de la 3 ianuarie califica starea românului ca fiind în general "proastă", "are organismul epuizat şi deshidratat", dar "poate fi tratat în spitalul-penitenciar". Următorul diagnostic este datat 11 ianuarie: "poate fi tratat în spitalul-penitenciar". Documentele poloneze mai spuneau că, dacă va fi necesar, "se va recurge la procedee medicale de salvare a vieţii, în caz de nevoie cu folosirea directă a forţei". Cu toate că trecuseră deja peste 120 de zile de la declanşarea grevei foamei, autorităţile poloneze "nu au considerat necesar" ca românul să fie salvat.


LĂSAT SĂ MOARĂ. Interesant este că, pe baza precizărilor oficialităţilor poloneze, abia la 14 ianuarie, deci la patru luni de la declanşarea grevei, tribunalul îşi dă acordul pentru efectuarea analizei de sînge a bolnavului şi hrănirea lui prin perfuzie. Trei zile mai tîrziu, la 17 ianuarie, spitalul comunică tribunalului că "bolnavul este extrem de epuizat, nu poate face nici o mişcare". Medicul nota pe actul de analiză a stării de sănătate: "Bolnavul necesită un tratament intensiv de durată al schimbărilor metabolice, care depăşeşte posibilităţile de tratare în condiţiile serviciului medical de penitenciar. Agravarea tulburărilor existente poate provoca decesul". Este eliberat şi a doua zi moare. Bărbatul de 1,75 m ajunsese la 25 de kilograme. Zbigniew Holda, reprezentantul unei organizaţii poloneze pentru drepturile omului, a explicat pentru presa poloneză, dar şi pentru BBC cum ar fi trebuit să acţioneze autorităţile. El a precizat că, atunci cînd un deţinut refuză să fie hrănit, autorităţile penitenciarului au două alternative. Prima, să aştepte o decizie a instanţei pentru a-l forţa să mănînce. Iar a doua, să ia această decizie în regim de urgenţă. Or, în cazul Crulic, tribunalul din Cracovia a luat o decizie abia cu cîteva zile înainte ca românul să moară, adică la exact patru luni de cînd acesta intrase în greva foamei.

Lui Crulic totul i se trage din data fatidică de 11 iulie 2007. Familia unui judecător în instanţa superioară face cumpărături într-unul dintre magazinele de încălţăminte din Cracovia, unde îi dispare portofelul. Cîteva luni mai tîrziu sînt arestaţi în acest caz Claudiu Crulic şi Lica T. Claudiu neagă că ar fi fost implicat în furt şi anunţă imediat că intră în greva foamei. Anterior, Claudiu mai fusese condamnat pentru furt atît în România, cît şi în Polonia.

Conform familiei lui Crulic, acesta nu s-ar fi aflat în Polonia în timpul hoţiei, ci era plecat în Italia la mama şi la sora sa. Conform familiei, la dosarul său de la tribunal a fost depus un bilet de avion cumpărat de acesta, dar autorităţile judiciare poloneze au spus că există posibilitatea ca acesta să-şi fi cumpărat biletul, dar să nu îl fi folosit. De asemenea, familia a negat acuzaţiile privind faptul că ar fi folosit cardul furat pentru a scoate bani.