Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Icoanele care plang fara oprire cu lacrimi, cu mir si cu sange au facut faima Manastirii "Sfantul Pantelimon" din Silistea-Gumesti. Printre miile de credinciosi care vin sa se roage la icoanele inlacrimate, la doua-trei zile se gaseste cate un posedat. Sub probozelile staretului Antonie Lita si sub amenintarea crucii de argint, legiunile de draci isi iau talpasita din trupul in care s-au incuibat.
Cei 15 preacuviosi calugari din Manastirea "Sfantul Pantelimon" trebuie sa dea dovada de nesfarsita ravna si credinta pentru a alunga spiritele rele ce salasluiesc intre ziduri.
Calugarii s-au aciuat intr-o fosta cazarma de aviatie unde, spun ei, pe vremea lui Ceausescu se pregateau comandouri teroriste din Libia. Prin 1984, comandantul a furat drapelul de lupta al unitatii si a fugit in Germania. La ordinul lui Ceausescu, comandantul suprem, unitatea a fost desfiintata si in cladirile cazarmii au fost inghesuiti peste 2.000 de copii cu handicapuri mintale.
Venit tocmai din Brasov sa ia putin mir de leac pentru junghiurile care de ani intregi nu-l mai ingaduie, Dumitru Visan spune ca simte ca pe o prezenta vie, in manastire, tot raul si toata suferinta care au incaput candva aici. Si ca rugaciunile fara incetare ale calugarilor au atras milostenia lui Dumnezeu, care le-a trimis semnul minunat al lacrimilor de pe icoane pentru intarirea credintei si pentru alungarea raului din locasul pangarit de comunisti - cazarma a fost construita prin anii â€TM50 pe locul schitului Glavacioc, daramat intr-o singura zi. Dracii pe care staretul Antonie Lita ii scoate din oameni fug din locul acesta curatat prin smerenie. Si unde se duc? "Umbla ca bezmeticii, dau tarcoale prin cucuruz, dar nu indraznesc sa se apropie", spune Dumitru Visan. Si arata cu mana spre un lan de porumb, unde ar trebui sa misune diavoli cu coada intre picioare.
FIARA ASCUNSA. Chilia staretului este locul de care credinciosii se apropie cu frica, pentru ca de acolo ies, nevazuti, dracii scosi cu afurisenie si cu crucea si orbecaiesc in cautarea altui trup pacatos in care sa se aseze. Chilia e un fel de garsoniera de la etajul al doilea al uneia dintre putinele cladiri in care se mai poate locui cat de cat omeneste; celelalte sunt in ruina. In spatiul acela stramt ca o celula de arest, plin de carti si casete cu cantari bisericesti, se da batalia cumplita dintre protosinghelul Antonie Lita si ordiile de draci ascunse in carnea chinuita a unora sau altora.
Doctorita M.D., din Bucuresti, a intrat in chilia staretului insotita de cateva rude. E toata numai un zambet, vorbeste, rade. La vreo 40 de ani, e o femeie frumoasa si plina de viata… Peste putin timp si in mod cu totul neasteptat chipul luminos avea sa se intunece, iar din pieptul femeii firave avea sa razbata urlete de fiara apocaliptica.
PUTEREA INTUNECATA.Parintele Antonie Lita imparte sirului de oameni de la usa chiliei binecuvantari si bucati de vata imbibata cu mir adunat de pe icoane. Inauntru, doctorita din Bucuresti. Mai apare un preot, care isi imbraca odajdiile, se inchina si intinde pe masa cateva carti. Apoi staretul inchide usa si ii roaga pe credinciosi sa-l astepte. Dupa ce se inchina si el, le sopteste ceva rudelor femeii, se apropie de aceasta. Cu mainile lui puternice, de fost mecanic, o apuca pe femeie de un brat si-i toarna pe gat cateva picaturi de mir. Doctorita se inverzeste la fata. Se clatina. Rudele o prind in brate.
Pare ca a baut otrava, pentru ca timp de cateva secunde nu mai respira, ochii i se umfla, tremura toata. Spasmele o zguduie. Convulsii de sarpe taiat, parca n-ar avea oase. Si deodata, din zbaterea aceea muta, un urlet infiorator umple chilia, trece pe deasupra oamenilor care asteapta in curte, se loveste de zidurile sparte ale fostei cazarmi… Femeia, subtire ca trestia, se zbate ca arsa cu fierul, cat e de subtire ii dovedeste pe cei care o tin din rasputeri: doi zdrahoni de barbati si doua femei trupese se indoaie, gata sa cada sub forta incredibila a zbaterilor.
Totul nu dureaza decat cateva secunde. Suficient pentru reporter, care nu fusese anuntat, sa-si dea seama ca asista pe nepregatite la o slujba de exorcizare. Cum staretul face semn ca nu e voie sa se fotografieze, reporterul porneste discret reportofonul. (Dupa ce cumplitul ceremonial se va fi sfarsit, staretul, celalalt preot, reporterul si rudele doctoritei demonizate aveau sa constate ca, inexplicabil, pe banda magnetica nu s-a imprimat nimic altceva decat un fasait, pe toata durata slujbei, dupa care toate sunetele din incapere s-au inregistrat cu claritate.)
SPAIMA DIAVOLULUI. Timp de aproape o ora, parintele Antonie nu inceteaza sa-l probozeasca pe diavolul din trupul femeii. La fiecare atingere a crucii, aceasta se zbate, urla, grohaie, se sufoca, chiraie, plange, hohoteste de ras, scoate din gat cuvinte fara noima, mai mult un horcait de animal injunghiat. In chilie miroase a ars. Toti din incapere cad in genunchi si ating patrafirele preotilor. De afara se aud tipetele oamenilor inspaimantati de zgomotele infricosatoare ce razbat din chilie. Preotii nu par sa fie impresionati de chinurile femeii. Si insulta pe diavol, il provoaca, il blestema. "A fost una dintre cele mai usoare slujbe de exorcizare - avea sa spuna dupa aceea parintele Antonie, fiindca avea numai un diavol, dar am avut oameni care aveau in ei si cate 50 o data."
DIAVOLUL SE ZBATE IN OM CA O PISICA INTR-UN SAC
Staretul Antonie Lita este chemat de multe ori sa citeasca molitvele Sfantului Vasile cel Mare impreuna cu alti preoti, cand diavolii se aduna in numar mare in cineva. Numai preotii puternici in credinta au curajul sa participe la aceste batalii cu Necuratul. "Nu de putine ori s-a intamplat, zice parintele Antonie, ca dupa o slujba de alungare a diavolului preotul slujitor sau cineva din familia lui sa pateasca necazuri mari."
In cazul doctoritei din Bucuresti n-a fost nevoie decat de doi preoti. Doi preoti in chilie si cativa calugari ce se rugau simultan in biserica improvizata intr-un fost dormitor al trupei.
"Sunt o persoana cunoscuta de multa lume, zice doctorita M. D., dupa slujba, palida si sfarsita ca dupa tortura. De aceea l-am rugat pe parintele staret sa faca slujba la el in chilie. Sunt medic reumatolog, stiu si eu cate ceva despre organismul uman si asta a cantarit mult cand am luat decizia de a veni la preot. Simteam ca este ceva in mine care nu-mi da pace… ca o pisica zbatandu-se innebunita intr-un sac: cand in piept, cand in stomac, cand in tample… Acum m-am linistit", incheie femeia, abia tragandu-si sufletul.
Faima parintelui Antonie Lita, aceea de biruitor al diavolului ascuns in om, face ca el sa fie chemat peste tot la aceste ritualuri inspaimantatoare. Dar parca nicaieri nu se dau batalii mai cumplite intre preoti si diavoli decat la exorcizarile colective tinute in preajma Crucii din Coslogeni - Calarasi. O cruce de piatra care a crescut de doua ori mai inalta si continua sa creasca.
Continuare: Victimele iadului
Citește pe Antena3.ro
