Apartheidul pisicilor grase de la Bruxelles

În cele mai recente dezvăluiri despre risipa bugetară din UE, publicaţia britanică Daily Mail estimează că noua diplomaţie europeană, condusă de baroana Catherine Ashton, este, de departe, cea mai "bugetofagă".

Planurile pe care Ashton le are cu "armata" sa de diplomaţi ai UE au stârnit stupoare şi revoltă atât în Marea Britanie, ţara de origine a baroanei, cât şi în alte ţări europene. Scandalul a pornit de la noul sediu al serviciului diplomatic al UE, SEAE, care, după cum informa EUObserver săptămâna trecută, se află în aşa-numita clădire Axa sau Triangle, din centrul Bruxellesului. Închirierea acestui sediu, cu o suprafaţă de 50.000 de metri pătraţi, va costa 12 milioane de euro pe an. Dar, în opinia lui Ashton, nu e scump, ci a fost "cea mai eficientă soluţie în privinţa costurilor". SEAE va fi lansat la 1 decembrie, ceremonia de inaugurare fiind găzduită de foaierul clădirii Axa (Triangle). Acolo se află şi serviciul de recrutare pentru instituţiile UE. Clădirea Triangle are şase aripi, fiecare purtând numele capitalei unuia dintre cele şase state fondatoare ale UE. Cele mai elegante birouri sunt la etajul 7, în aripa Haga, cu vedere către Consiliul UE şi CE, şi în aripa Luxemburg, cu vedere la Parc du Cinquantenaire, potrivit EUObserver.

S-a mai aflat că SEAE (Serviciul European de Acţiune Externă) va avea un buget anual de 6,7 miliarde de euro şi o armată de diplomaţi care vor ocupa 137 de ambasade în diferite ţări de pe glob şi 7.000 de "eurocraţi" pregătiţi să "propovăduiască" pretutindeni politica externă a UE.

Ceea ce i se reproşează însă cel mai mult baroanei Ashton este algoritmul ciudat după care a evaluat întinderea reprezentării diplomatice a UE în anumite ţări. După cum exemplifică Daily Mail, pe o insulă turistică din Caraibe, în Barbados, UE va avea 46 de diplomaţi. Până şi în Swaziland vor ajunge 16 diplomaţi europeni, în timp ce în Paraguay, tot 16, iar în micuţa insulă Vanuatu, cu o populaţie de 230.000 de locuitori, vor fi trimişi 6 diplomaţi europeni. Cele mai mari misiuni vor fi în Turcia, ţară aspirantă la UE, unde vor fi 132 de diplomaţi, şi în Statele Unite, unde "contingentul" diplomatic va fi de 124 de reprezentanţi europeni. Urmează Rusia, unde vor ajunge 113 diplomaţi. Alte câteva sute de diplomaţi europeni vor ocupa posturi în cartierele generale ale SEAE din Bruxelles şi în organizaţiile internaţionale din Paris, Strasbourg, Viena şi Roma.

Despre viitoarele "paradisuri" diplomatice, dintr-o infografie prezentată de Daily Mail aflăm, de pildă, că Ambasada UE din Barbados, unde ambasador va fi spaniolul Valeriano Diaz, a avut drept criteriu de alegere frumuseţea locului. Întrebat de presă de ce a fost aleasă această locaţie, purtătorul de cuvânt al reprezentanţei, Wayne Lewis, a răspuns nonşalant tot cu o întrebare: "Aţi fost vreodată acolo?...". Tot o locaţie exotică are şi reprezentanţa diplomatică dominicană din insula turistică Santo Domingo.

Este o clădire ultramodernă, situată pe un bulevard mărginit de palmieri, unde se află magazine şi hoteluri exclusive. În China, unde se va instala ambasadorul de origine franceză Serge Abou, ambasada sa de la Beijing este situată în mijlocul vieţii de noapte, după cum s-ar putea spune. Se află pe o stradă înţesată de cafenele şi la doi paşi de cluburi de noapte recunoscute pentru prostituatele lor mongole, de o frumuseţe rară, unde un pahar cu băutură costă cât salariul pe săptămână al unui muncitor chinez. Dar, după cum spune Abou, "viaţa la Beijing este uşoară, iar acum există acolo vinuri franţuzeşti şi brânzeturi franţuzeşti...".

În India, Bruxellesul va da o chirie de 7.000 de euro pe săptămână pentru o ambasadă situată într-un palat cu 50 de camere, aflat într-un cartier de lux din New Delhi, unde agenţii imobiliari spun că nu se poate cumpăra un imobil cu mai puţin de 6 milioane de euro. Un alt "palat" diplomatic se află la Moscova. Este o clădire în stil ţarist, a cărei chirie anuală se ridică la 185.000 de euro, cu vedere spre Kremlin. Sunt doar câteva exemple despre cum va fi ţinut obrazul subţire al diplomaţiei europene.

Toate acestea nu sunt programe turistice, cum ar părea la prima vedere, ci un fel de interpretare "turistică" a Tratatului de la Lisabona. La mijloc sunt însă banii din bugetele ţărilor membre cheltuiţi fără milă, în vremuri de criză, de "eurocraţii" de la Bruxelles în numele binelui obştesc din UE. În realitate, cea mai mare parte din aceşti bani se pierde pe răsfăţul "eurocraţilor", din ce în ce mai mulţi, care încarcă schemele instituţiilor europene prezente şi viitoare, printr-o interpretare abuzivă a noului Tratat. Se prăpădesc astfel anual miliarde de euro pentru programe inutile, instituţii care nu îşi au rostul, exces de personal, sedii luxoase şi reprezentanţe diplomatice în insule exotice cât palma, nemaivorbind despre salariile şi pensiile de nababi ale funcţionarilor europeni şi facilităţile nenumărate de care beneficiază "aleşii" Europei.

Şi cum exemplul vine chiar de la Bruxelles - potrivit principiului "peştele de la cap..." se inspiră, nici nu trebuie să ne mai mire practicile politicienilor de apă dulce de pe malurile Dâmboviţei sau pofta lor nestăvilită de a accede, măcar şi pentru un singur mandat, la un fotoliu din capitala Uniunii.




Alt scandal care învăluie lansarea noului corp european diplomatic este crearea a încă aproximativ 100 de posturi, a căror utilitate este pusă sub semnul întrebării, dar care prevăd salarii anuale cuprinse între 51.620 şi 218.530 de euro. Este de la sine înţeles că opulenţa începe de la vârf, cu şefa diplomaţiei europene, care va beneficia de un salariu anual de 360.000 de euro. La toate aceste cheltuieli se vor adăuga tot felul de "stimulente", între care garanţii, prime, indemnizaţii, despăgubiri, alocaţii şi altele. Paradoxul este însă că viitorii diplomaţi europeni se pregătesc să cheltuiască miliarde de euro dintr-un buget care nu a fost încă stabilit şi aprobat de ţările membre ale UE, ai căror contribuabili vor achita "consumaţia". În schimb, CE a obţinut deja un "supliment" de 9,5 milioane de euro la bugetul său din acest an, iar luna trecută a propus "preventiv" încă 34,5 milioane de euro pentru bugetul din 2011.

Între timp, diplomaţii ţărilor membre se tem că interesele lor externe ar putea veni în contradicţie cu cele ale omologilor lor europeni. Pentru ei, exemplul care i-a alertat a fost faptul că UE a refuzat să îi ajute pe disidenţii care se opun regimului lui Castro din Cuba, dar s-a apropiat suspect de mult de ayatolahii de la Teheran sau a pompat milioane bune de euro în Hamas. Palestinienii din Gaza au primit pe tavă, din partea UE, un ajutor european nesperat, de 800 milioane de lire sterline. O altă temere a diplomaţilor "autohtoni" este că noul corp diplomatic creat ar putea să le ia pâinea de la gură, adică o parte din ocupaţiile lor "tradiţionale", cum ar fi activităţile consulare.

În aceste condiţii, "serviciul diplomatic al UE riscă să se transforme într-un exerciţiu costisitor de fluturat steagul, hrănindu-se din fonduri vitale ale bugetelor diplomaţiei şi apărării naţionale ale ţărilor membre, într-o vreme când sunt din ce în ce mai puţini bani în... toată Europa", este părerea lui Mats Persson, directorul think-thank-ului "Open Europe". El s-a întrebat ce foloase vor avea contribuabilii europeni în schimbul banilor pe care îi vor vărsa la bugetul viitorului corp diplomatic european. Dar faţă de toate celelalte chestiuni puse în discuţie, i s-a părut irelevantă, chiar superfluă. A dat totuşi un răspuns: "Serviciul diplomatic al UE va produce, pur şi simplu, mai multe confuzie, şi nu mai puţină, vorbind în numele Europei".

El dă şi un exemplu de atitudine a unuia dintre viitorii "eurocraţi" care vor vorbi în numele Uniunii. Este cel al ambasadorului de origine portugheză din Statele Unite, Joao Vale de Almeida, care a declarat presei americane că "a fost împuternicit să vorbească nu numai în numele preşedintelui Consiliului şi Comisiei Europene, ci în numele tuturor statelor membre ale UE". "Când avem o poziţie comună, eu regizez spectacolul", s-a exprimat Almeida. S-a aflat apoi că două treimi dintre diplomaţii UE proveniţi din "eurocraţi" au fost instruiţi să se refere la ţările lor de origine ca la "ţara pe care o cunosc cel mai bine". Nici măcar să nu-i pronunţe numele...

Pensii nesimţite
În timp ce viitorul pensiilor cetăţenilor din ţările membre e din ce în ce mai incert din cauza crizei financiare, mai-marii din administraţia UE au făcut reguli de "apartheid" pentru pensiile lor. Astfel, "eurocraţii" care propovăduiesc mărirea vârstei de pensionare pentru a nu împovăra generaţiile viitoare şi-au scurtat perioada maximă de activitate, pentru o pensie completă, la 15,5 ani şi vârsta de pensionare la 50 de ani. În plus, nu cotizează nici cu un eurocent la fondul de pensii. Anul acesta, 340 de funcţionari ai UE vor ieşi la pensie la 50 de ani, cu 9.000 de euro pe lună. Pe viitor, pentru cei cu "carieră completă", de 15,5 ani, pensiile vor putea ajunge, după rang, şi la 15.000 de euro pe lună.

Organizaţii-căpuşă
În ciuda austerităţii bugetare, UE va aloca suplimentar, anul viitor, 38 de milioane de euro pentru trei noi organizaţii aşa-numite "quango", dezvăluie Daily Telegraph, care estimează că bugetul total pentru reţeaua de agenţii şi comitete a Uniunii va creşte cu aproximativ 8% în 2011 (84 de milioane de euro). Aceste "quangos" sunt organizaţii cvasinonguvernamentale ce exercită însă funcţii guvernamentale în sectorul privat. Create în 1967 de Alan Pifer, fondatorul Fundaţiei Carnegie, sunt prezente mai ales în Marea Britanie şi Irlanda. În 1990, UE avea doar două "quangos". Acum are 46. Cele trei care se vor înfiinţa vor supraveghea instituţiile financiare şi bancare şi vor avea câteva sute de angajaţi.