Asasinat in fortareata celor 400 de nebuni

Comisarul Tandin ne istoriseste despre iubire, lasitate si deznadejde. O crima care a zguduit lumea buna a Bucurestilor anilor ’30. S-a intamplat intr-un loc al groazei: "Sanatoriul celor 400 de nebuni". Atunci, justitia oamenilor a palit in fata justitiei divine.

In boxa acuzatilor se afla o guvernanta, Magdalena Savu, care a fost sedusa si abandonata de Horia Pavelescu, fiul unui bancher din Bucuresti. Acum (in procesul ce a fost relatat pe larg in gazetele anilor ’30), femeia cu origine sociala modesta va fi judecata pentru asasinarea sotiei amantului sau, Ina Pavelescu, care se afla internata intr-un azil de psihiatrie, numit "Sanatoriul celor 400 de nebuni".

Iubirea... Nebunia... Lasitatea... Iata cele trei sentimente conjugate, care au provocat crima ce se judeca in aceasta zi de 29 ianuarie 1932, la Tribunalul Municipiului Bucuresti. Sala este plina pana la refuz cu un public numeros, din cele mai diferite clase sociale. In spate, aproape de intrarea principala dinspre hol, dincolo de balustrada de lemn lacuit, se inghesuie o sumedenie de persoane anonime si modeste, venite sa o sustina pe eroina lor, Magdalena Savu, in varsta de 28 de ani, aflata de aproape doi ani in detentie preventiva, in asteptarea procesului de astazi.

Intr-o loja special amenajata, in marea sala cu arhitectura austera, se afla grupate mai multe doamne din inalta societate, alaturi de familia victimei, impreuna cu parintii si rudele lui Horia Pavelescu, care urmeaza sa fie audiat ca martor.

O poveste romantica si tragica

Intr-adevar, tragica, dar nu mai putin romantica istorie, comentata pe larg de ziarele vremii, a inceput cu o pasionala poveste de iubire si s-a sfarsit cu o crima ce a starnit o valva imensa, in mediile mondene, dar si in lumea saracilor. Iubirea a inceput la voia hazardului...

Era in luna aprilie, in urma cu aproape doi ani, cand Magdalena abia sosise in Bucuresti si se angajase, cu o scrisoare de recomandare ca guvernanta la o familie de burghezi instariti, unde se ocupa de doi baietei, unul de 3 ani si celalalt de 5 ani. Profitand de o dupa-amiaza insorita, cand era libera, tanara, ce abia implinise 26 de ani, a iesit sa se plimbe, impresionata de lumina si de aerul proaspat al primaverii.

Dupa o lunga promenada pe aleile Herastraului, Magdalena tocmai se indrepta spre cunoscuta "Roata a lumii", care se afla chiar in inima parcului, cand s-a lovit, pur si simplu, cu umarul de un necunoscut...

- Ciocnirea noastra a fost involuntara (povesteste femeia, ridicata in picioare in boxa acuzatilor), dar suficient de violenta ca sa ma dezechilibreze, astfel incat era sa cad daca Horia nu ma prindea de mana.

De fapt, lucrurile s-ar fi oprit exact in acel punct si intreaga poveste tumultuoasa care a urmat nici n-ar fi avut loc... Barbatul, foarte politicos, i-a cerut scuze tinerei si - dupa ce s-a asigurat, intr-un mod cavaleresc, ca totul este in ordine - si-a luat la revedere, schimband doar cateva vorbe conventionale, de amabilitate. Dar, dupa ce s-a indepartat doar cativa pasi, el s-a intors si a privit indelung silueta fina a Magdalenei, imbracata intr-o crinolina gri deschis.

- M-am decis, brusc, sa fac cale-ntoarsa, am ajuns-o din urma si m-am prezentat, cerandu-i ingaduinta sa o acompaniez.

Glasul lui Horia Pavelescu a luat aproape prin surprindere audienta, ce statea cu ochii pironiti pe acuzata, fara sa observe ca, intre timp, grefierul il introdusese in sala tribunalului pe martorul-cheie al acestui proces. Pe bancile din spate s-au starnit cateva murmure, dar magistratul aflat in fruntea Completului de Judecata le potoleste imediat. Barbatul brunet, cu statura viguroasa si fata rotunda, brazdata de o mustata destul de abundenta, dupa moda epocii, o tulbura atat de tare pe Magdalena prin prezenta sa, incat ochii femeii se umplu de lacrimi... Horia incepe sa povesteasca cum a invitat-o pe tanara sa serveasca un ceai impreuna, intr-unul din saloanele clubului aristocratiei bucurestene. Apoi, in chip surprinzator, barbatul insista ca Magdalena sa-l insoteasca la un recital de valsuri celebre, in sala Filarmonicii, pretextand ca si el ar fi muzician. Tanara este uluita de toate aceste atentii pe care i le acorda necunoscutul. In atmosfera eleganta a salii de concert, imbatata de acordurile melodioase ale romanticelor valsuri, Magdalena se lasa cuprinsa pe dupa mijloc de mana lui Horia si isi sprijina tampla pe umarul sau. La incheierea serii, barbatul inchiriaza o trasura si o conduce acasa, tinand-o tot timpul in brate si sarutand-o... Despartirea, care se petrece in fata casei in care locuieste familia la care este angajata Magdalena, seamana cu aceea dintre doi indragostiti autentici. In fond, exact acest lucru se si intamplase intre Horia Pavelescu si Magdalena Savu: se inamorasera la prima vedere! In cea de-a opta zi a acestei idile Horia a inchiriat o camera de hotel si s-a culcat cu Magdalena, descoperind cu uimire ca era primul barbat din viata ei...

22 iulie 1930. Au trecut mai bine de trei luni de cand modesta guvernanta este amanta unui tanar barbat din inalta societate a Bucurestiului interbelic. Abia de curand femeia si-a dat seama ca este gravida. Ea nu se indoieste nici o clipa ca Horia va fi fericit la aflarea acestei vesti si este convinsa ca, in acel moment, barbatul va decide sa o ceara in casatorie...

Tanarul iubit s-a dovedit a fi un mincinos

- Cand i-am spus ca am ramas insarcinata si ca asteptam un copil de la el, Horia a tresarit de parca era inspaimantat si s-a facut alb ca varul (povesteste din nou acuzata, in fata Instantei), apoi mi-a raspuns cu o vadita tulburare in glas: "Magdalena, iarta-ma, dar nu pot sa ma casatoresc cu tine!..."

Incepand din acea clipa, tanara guvernanta afla, cu stupoare, ca iubitul ei o mintise inca de la inceputul relatiei lor. Horia Pavelescu nu era muzician, ci fiu de bancher, provenind dintr-o familie bogata, nu avea nici o ocupatie si traia pe seama averii parintilor sai, ca un veritabil dandy. Mai rau decat atat, barbatul era casatorit de cativa ani si nu putea divorta, datorita intereselor financiare conjugate ale celor doua familii ce se inrudisera prin mariaj.

- Sotia mea, Ina, era grav bolnava (intervine Horia, ramas in picioare la bara, in tot timpul scurs de la intrarea in sala de audiente) si se afla internata, de o lunga perioada, la Sanatoriul Marcuta... Un nou murmur se starneste in sala cu arhitectura austera a tribunalului.

Tot Bucurestiul cunoaste acel loc blestemat... Situat la cativa kilometri in afara Capitalei, Sanatoriul este, de fapt, un luxos azil de nebuni. Toate ferestrele au gratii, ca la puscarie, iar personalul medical calificat, desi se poarta ireprosabil cu musafirii, poseda arme pentru autoaparare. Unii bolnavi sunt tinuti in camasi de forta, internati in rezerve speciale... Altii au fost achitati de pedepse penale, datorita diagnosticului psihiatric si se afla aici pe viata, fiind tratati ca prizonieri. Acest infern "pasnic" este numit "Sanatoriul celor 400 de nebuni" si se spune ca, odata internat acolo, nimeni nu mai iese viu...

2 septembrie 1930. O femeie se prezinta la intrarea azilului. Ea se legitimeaza in fata portarului, prezentand acte in regula si sustine ca este nepoata bolnavei Ina Pavelescu, pe care doreste sa o viziteze. Fara nici o ezitare sau suspiciune, nepoata este condusa la vorbitor, intr-o sala destul de intunecoasa, cu un crucifix urias atarnat pe perete...

- Doream cu orice pret (explica Magdalena Savu in fata Instantei, frangandu-si mainile) sa o cunosc pe Ina. Dupa ce imi dezvaluise existenta ei, Horia afirmase ca sotia sa este extrem de bolnava si ca aceasta casatorie reprezinta un adevarat calvar pentru el. Mai mult decat atat, el imi jurase ca, desi nu poate divorta, moartea foarte probabila a Inei va desface, in curand, chinuitoarea lor legatura conjugala.

Asezat de data asta pe o banca, in primul rand al salii, alaturi de avocatii prezenti, Horia Pavelescu isi apleaca privirile in pamant la auzul acestei dezvaluiri facute de Magdalena si roseste, in mod evident rusinat...

- Ina Pavelescu mi s-a parut (continua acuzata, dupa aceasta intrerupere) pe deplin sanatoasa din punct de vedere fizic. Era o femeie robusta, chiar putin grasa, cu obraji rotunzi si o privire extrem de blanda, aproape calda... Desigur ca mi-am dat seama imediat de instabilitatea sa psihica si am inteles ca sufera de o depresie cronica, ceea ce o facea, practic, de nevindecat vreodata, conform avizului medicilor. Dar evidenta sanatate fizica era dovada faptului ca acea nenorocita femeie putea sa mai traiasca vreo cateva zeci de ani! Am inteles atunci ca Horia ma mintise, inca o data...

In sala se aud din nou fluieraturi, insotite de asta data de huiduieli adresate lui Horia Pavelescu. Inainte de a-si relua depozitia, Magdalena il cauta cu privirile pe fostul sau amant si incearca sa-l priveasca in ochi, dar acesta ramane cu fruntea aplecata si barbia infundata in piept, dovada a rusinii care-l incearca din ce in ce mai tare. Apoi, acuzata trage aer in piept si isi reia declaratiile, pe un ton devenit mai rece si mai hotarat decat la inceput.

- Mai intai am vrut sa avortez, desi stiam ca este interzis prin lege. Dar eu sunt o fiinta care crede in Dumnezeu si mi-a fost totusi frica... Dar, chiar daca nu m-as fi temut, moasa la care am fost sa ma consulte mi-a atras atentia ca sarcina era prea avansata, deci nu mai puteam sa avortez fara sa nu-mi pun viata in pericol. Asadar, nu-mi mai ramanea decat o singura solutie, disperata, e adevarat, pentru a evita nasterea unui copil din flori.

Magdalena ar fi ucis pentru barbatul dorit

La data de 28 septembrie a aceluiasi an, Ina Pavelescu primeste o noua vizita a "nepoatei" sale, la azilul supranumit "Sanatoriul celor 400 de nebuni". Bolnava nici nu realizeaza ca necunoscuta din fata sa nu seamana cu nici una dintre veritabilele sale nepoate. De aceasta data, straina care se pretinde ruda i-a adus Inei ciocolata si flori. Cele doua stau de vorba ore in sir, discutand tot felul de banalitati fara noima, pana cand sala de vorbitor a Sanatoriului incepe sa se goleasca de vizitatori. In clipa in care au ramas singure, "nepoata" scoate un mic pistol din poseta, il indreapta spre Ina Pavelescu si trage, in plin, trei focuri de arma. Ranita mortal, bolnava se prabuseste in sala pustie, iar vizitatoarea o ia la fuga, de-a lungul culoarului ce duce spre iesire, inainte de sosirea gardienilor... Dupa ce si-a ascuns pistolul la loc, in poseta, necunoscuta s-a apucat cu mainile de burta si a fugit, avand o evidenta expresie de durere pe chip.

- Chiar in momentul in care comiteam asasinatul, m-au apucat durerile de avort spontan. Mi-am pierdut cunostinta inainte de a reusi sa parasesc Sanatoriul si am fost dusa, cu o masina, la cea mai apropiata maternitate. Acolo am avortat un copil mort, iar medicii mi-au spus, inainte de a fi arestata, ca nu voi mai ramane niciodata gravida si nu voi mai putea avea un copil tot restul vietii mele. Asta e pedeapsa pe care o merit din partea lui Dumnezeu pentru crima comisa...

Acuzata Magdalena Savu plange in hohote, in fata Completului de Judecata, in fata intregii asistente din sala tribunalului. Toti cei prezenti sunt impresionati de deznodamantul tragic al povestii de iubire care a fost recapitulata in cursul acestui proces. Sala incepe sa se umple de murmure, care cresc neobisnuit in intensitate si se aud primele voci care striga: "Eliberati-o!", "Nu o condamnati pentru omorarea unei fiinte nebune si fara scapare!", "Era disperata, dar si-a primit deja pedeapsa de la Dumnezeu!", "Judecati-l si pe el! El este adevaratul criminal!"... In acest vacarm general, presedintele Completului de Judecata s-a ridicat in picioare si, cu o voce puternica, acoperind protestele celorlalti, a amenintat ca evacueaza sala de audiente, daca lumea nu se potoleste. Pana si persoanele aflate in loja aristocratilor protestasera vehement fata de cei din fundul salii, fiecare aparandu-si cauza prin vociferari ce s-au potolit totusi incet, incet... Dar procurorul, care reprezinta partea acuzarii, a trebuit sa astepte minute in sir pana cand si-a putut incepe rechizitoriul.

- Nu o veti elibera pe Magdalena Savu (lanseaza el un apel, cu mana ridicata amenintator), deoarece aceasta femeie, care plange astazi in fata dvs., cu lacrimi de crocodil, nu este altceva decat o criminala! Un nou val de fluieraturi si huiduieli trece peste capetele celor prezenti, dar linistea se reinstaleaza mult mai repede... Reprezentantul legii isi continua rechizitoriul abia inceput pe un ton inca si mai vindicativ.

- Acuzata era hotarata sa faca orice, chiar si o crima, pentru a se casatori, adica pentru a-l agata pe Horia Pavelescu. Ea stie foarte bine ca nu este nici o frumusete a naturii, ca nu are nici avere si ca a ramas singura pana la 25 de ani. Intalnirea cu acest barbat a reprezentat pentru ea o adevarata mana cereasca... Iar el a fost suficient de imprudent pentru a-i face chiar si un copil, ceea ce i-a oferit oportunitatea de-a dreptul pe tava! Sa nu va amagiti cu gandul ca Magdalena Savu a vrut, realmente, sa avorteze! Dimpotriva! Cand a aflat de existenta Inei Pavelescu, s-a gandit din prima clipa cum ar putea fi eliminat acest obstacol din calea planurilor ei! Este foarte probabil sa-si fi calculat chiar si circumstantele atenuante pe care spera sa le obtina in cazul unui proces precum cel de fata...

Autorul moral al crimei scapa basma curata

Procurorul se intrerupe, pentru cateva clipe, apoi isi reia rechizitoriul, pe un ton din ce in ce mai sec.

- Aceasta crima nu are nimic din caracterul pasional pe care, in mod sigur, apararea va incerca sa-l demonstreze, si asta datorita tocmai faptului ca este vorba de o infractiune pregatita intr-un mod meticulos. Un asemenea comportament indica sangele rece cu care a fost comisa crima pentru care astazi, aici, acum, va cer sa pronuntati o sentinta care sa o pedepseasca pe Magdalena Savu la cel putin 20 de ani de munca silnica!

Un nou val de murmure, ceva mai joase de data asta, strabate sala Tribunalului din Bucuresti. Avocatul apararii se ridica in picioare si isi incepe pledoaria.

- Clienta mea a fost mintita si dvs., onorata Instanta, aveti acum aceasta dovada indubitabila.

Avocatul se intoarce si arata cu bratul intins multimea inghesuita in spatele balustradei din fundul salii.

- Acesti oameni care il huiduie si il fluiera pe Horia Pavelescu nu se insala! Este adevarat ca ei apartin aceleiasi clase sociale ca si Magdalena Savu, dar au venit aici, astazi, cu un mesaj clar, exprimat printr-o atitudine ferma. Ei va semnaleaza ca s-au inmultit excesiv cazurile de femei seduse, abandonate sau inselate, in buna lor credinta, de catre unele persoane din inalta societate. Nu facem un proces politic acum, pentru ca Magdalena a comis o crima, intr-adevar! Dar ce alta solutie avea o femeie cu un copil in burta, ajunsa la capatul rabdarii? Sa-l creasca singura intr-o lume plina de prejudecati? Nu vreau sa fiu inteles gresit, eu nu fac apologia asasinatului ca rezolvare a unei dileme dramatice! Dar care erau celelalte alternative ale clientei mele? Fiecare dintre dvs. ce ar fi ales daca s-ar fi aflat intr-o asemenea situatie imposibila?

In loja aristocratilor, atat mama victimei, cat si mama lui Horia Pavelescu au inceput sa planga incet, stergandu-si lacrimile cu batiste negre.

- Magdalena a ucis, este adevarat (repeta avocatul apararii, intr-o tacere mormantala), dar la acest act a impins-o disperarea fara margini, produsa de minciunile lui Horia Pavelescu, care poate fi considerat drept autor moral al acestui asasinat! In ceea ce o priveste pe acuzata de astazi, se poate spune ca si-a primit pedeapsa din partea lui Dumnezeu... Caci, dupa cum ati aflat, tocmai copilul pe care dorea sa-l protejeze, caruia voia cu orice pret sa-i ofere un tata si de dragul caruia a fost in stare sa comita chiar si o crima, ei bine, tocmai acest copil a murit chiar in clipele urmatoare faptei comise de disperata mama, din cauza unui avort spontan, provocat de emotia care a cuprins-o pe biata femeie! Mai mult decat atat, Justitia Divina, si nu cea lumeasca, a pedepsit-o, inca o data, pe Magdalena, care stie acum, ca si dvs., ca nu va mai fi niciodata mama, din cauza avortului! Onorata Instanta, in sala istorica a acestui Tribunal, astazi, in aceasta boxa ar fi trebuit sa se afle doi acuzati! Daca vrem cu adevarat sa facem dreptate, atunci trebuie sa recunoastem ca langa Magdalena Savu ar fi urmat sa stea si Horia Pavelescu... Dar acest barbat, audiat doar ca martor, este - tragica ironie a sortii! - liber acum. Liber sa cucereasca alte femei tinere si naive, liber sa-si traiasca viata... Liber chiar sa se recasatoreasca, daca vrea, fiindca destinul acestei nefericite acuzate l-a ajutat, iata, pe infamul barbat sa se debaraseze la momentul oportun de prima sotie. Asa stand lucrurile, aveti de gand sa o condamnati pe Magdalena Savu, vreau sa spun numai pe ea, singura? Sau ii recunoasteti macar dreptul la circumstante atenuante, daca nu chiar la... achitare?

In sala izbucnesc strigate patetice, adresate Completului de Judecata: "Eliberati-o! Eliberati-o!". In asa-numita loja a aristocratilor, Horia Pavelescu si parintii sai stau cu privirile in pamant, muti de rusine. Completul se ridica si paraseste sala, intr-un vacarm general, iar Magdalena Savu plange in hohote, singura, in boxa acuzatilor...

A fost condamnata la doar 10 ani de inchisoare.

Precizare Capitolul "O crima care a zguduit Dudestii", aparut sambata, 24 septembrie, din cartea "Istoria crimelor pasionale", a fost preluat din Revista Historia, anul 2, nr. 26, unde a aparut sub semnatura dlui Catalin Fudulu. Facem aceasta precizare la cererea autorului.

NU RATATI! Sambata viitoare, cititi despre dubla sinucidere din Teiusul Caransebesului. Misterul unui cutremurator bilet de adio: "Iubit impreuna si murit impreuna!".