Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce vii la mall? Ipoteză: cumperi orice şi te-ngropi în sacoşe. Dacă
nu cumperi, priveşti. Există o tehnologie a cumpărăturilor pe care am
dobândit-o rapid, fiindcă suntem deschişi la nou. Iei la rând
vitrinele. Te fâţâi între branduri să te vadă colegii de mall, să-ţi
aprecieze ţoalele, mijlocul gol, lanţurile etc, să ajungi să crezi
eventual că Armani ţi-e prieten numai ţie.
De ce vii la mall? Ipoteză: cumperi orice şi te-ngropi în sacoşe. Dacă nu cumperi, priveşti. Există o tehnologie a cumpărăturilor pe care am dobândit-o rapid, fiindcă suntem deschişi la nou. Iei la rând vitrinele. Te fâţâi între branduri să te vadă colegii de mall, să-ţi aprecieze ţoalele, mijlocul gol, lanţurile etc, să ajungi să crezi eventual că Armani ţi-e prieten numai ţie. Poţi s-o flendureşti în neştire de la un etaj la altul şi să-ţi toceşti linştit(ă) flecurile, fiindcă la orice etaj ţine să te-ncalţe o firmă de firmă. Dincolo de orice, descoperi la clientul autohton bucuria de a se lăsa pe mâna mall-ului, care e oricând gata să-l înfieze. Campania Jurnalului Naţional încearcă să surprindă cât mai exact cum s-a schimbat societatea românească de consum după apariţia gigantului comercial, cât datorează românul mall-ului, "instituţia" care, deocamdată, face legea în shopping-ul mondial.
PACO. La mall nu sunt ceasuri ca la gară. Eşti în afara timpului. Tragi cu orele de-o cafea şi-o cola sau mesteci floricele şi vorbeşti la mobil în timp ce crezi că vezi un film. Când te-ndoaie gerul sau canicula, baţi metodic "aleile" mall-ului, fiindcă e şi mall-ul tău. Nu spunea Paco: fiecare are mall-ul lui? Paco (Underhill) e un tip haios, fascinat (patologic) de psihologia cumpărătorului, care a scris o carte senzaţională despre cultura mall. De ce vii aşadar la mall? Ca să te cultivi în spiritul globalizării. Cumperi, mănânci, bei, te distrezi, mai cunoşti lumea. Mall-iştii meseriaşi se proptesc în balustrada de la 3 şi scuipă coji de seminţe în capul fraierilor. Starea de mall. Unii nu pot respira fără el. Alţii îl înjură şi-l fac de cacao, povestindu-şi viaţa la o măsuţă chiar la mall.
CA MARCA DE SCRISOARE. Structura românului se lipeşte de ideea de mall ca timbrul. Nu numai fiindcă Mitică se simte mai mereu în pas cu progresul lumii (el a avut între primii în Europa iluminat public şi telefon), ci şi pentru că are negustoria (ce vinzi, ce cumperi) în sânge. Iar mall-ul este în primul rând negustorie. Românul e as la cumpărături şi la arsul gazului. N-are stil, dar e pitoresc. Îşi toacă pe-ndelete economiile, stă la cafele cu gaşca de amici. Bine organizaţi sunt familiştii. Liste de cumpărături şi o repartizare exemplară încă de la lift, după interese. De pildă, ea la cizme etc., el la jeanşi etc. Copilul depus la ţarc se obişnuieşte de mic cu conceptul. Chiar îi poţi anexa o tăbliţă de gât: crescut de mall.
LIPSCANII PE VERTICALÅ? 50, 100 sau 200 de magazine într-un singur? Bucur Obor, Victoria, Unirea? Circul foamei, ruda estică a mall-ului, era dovada aspiraţiilor socialiste secrete spre capitalism. Fireşte, în termeni adecvaţi: apropiat ca formă şi gol de conţinut. Când te holbezi ani în şir la megastructuri precum circul foamei se-nfiripă în tine ideea să le şi apuci cândva pline. Aşa au venit: Revoluţia, capitalismul, mall-urile. Copiii îţi trăiesc azi visul. Din fragedă pruncie au devenit şoimii mall-urilor, ca un fel de obligaţie ce ţine de programa şcolară.
POŢI SÅ LOCUIEŞTI LA MALL? Poţi. Iar în creierul nopţii, răpus din dragoste (de prea mult mall), o tai spre casă înjurând viaţa. Fiindcă acasă nu e ca la mall. La mall-ul din Vitan ajungi din Dudeşti şi printr-un fel de stradă tăiată aiurea de un individ (desigur) beat. Dacă o faci pe-ntuneric, te poate lua dracul. Pe o nenorocită de nici nu ştii cum să-i zici, că nu e totuşi stradă, până la feeria mall-ului, ţi se poate întâmpla orice chestie, de la viol la jaf. Mall-ul pare un Dubai înălţat în Zăbrăuţi. Cultura mall începe şi se termină cu mall-ul. Contractele cu investitorii nu prevăd şi civilizarea mediului înconjurător. Deşi preţul apartamentelor din preajmă a luat-o razna, tocmai pe motiv de mall.
UN TURC DEŞTEPT. Cultura mall e generoasă, înghite orice: persoane oneste, salariate sau cu afaceri personale, elevi, studenţi şi de alte naţionalităţi, peşti, paraşute, neveste de fotbalişti, elevi de liceu şi profesională, harnici sau puturoşi, cu bani mulţi or lefteri care-mpuşcă ronul familiei. Pensionarii sunt puţini. Şi ăia din cartier. Îi descoperi la market, pentru pâine, lapte la pungă, sperând veşnic într-o pleaşcă (ofertă) la ulei, zahăr, făinoase.
Enclava mall e departe de pitorescul bazarurilor, deşi primele mall-uri ne-au fost construite de un inginer turc. Un turc deştept, care s-a adaptat rapid la realitate şi a înţeles că istoria noastră la zi poate fi concordantă cu a Turciei, care a avut primul mall în ’99. Şi fiindcă lucrurile se mişcă rapid, Oborul, ultima redută a negustoriei tradiţionale, abia-şi mai trage sufletul.
Citește pe Antena3.ro
