Asteptandu-l pe cancelarul Schröder

Comuna in care a fost inmormantat acum 60 de ani tatal cancelarului Schröder se aranjaza de marele eveniment. Satul e plin de presa internationala, de turisti curiosi si batrani care abia asteapta sa spuna povestea mormantului din curtea bisericii. Comuna in care a fost inmormantat acum 60 de ani tatal cancelarului german Gerhardt Schröder se vopseste si se aranjaza de marele eveniment. Satul e plin de presa internationala, de turisti curiosi si batrani care abia asteapta sa spuna povestea mormantului din curtea bisericii.

Satul Ceanu Mare din judetul Cluj e alb pana la brau. Bordurile sunt toate varuite, copacii si stalpii de pe marginea drumului, asisderea. Deasupra braielor albe flutura cateva zeci de steaguri ale Romaniei, pe care vantul le impleteste cu cele ale Germaniei. Au ramas din 2001, de cand cancelarul german Gerhardt Schröder isi anuntase prima vizita. Atunci s-au mobilizat toate resursele, primaria si prefectura au pus umarul si-au facut din drum, sosea. Marti au trasat doar marcajul. Drumul a mai fost si spalat de cateva ori, special pentru cancelar. Primarul, Gavrila Oros, e greu de prins. Mereu pe drumuri. Ba la Campia Turzii, la locul de aterizare, ba prin satele de pe traseu, in inspectie.

Viceprimarul, Alexandru Oros, are grija de toate cele ce se intampla prin comuna. Mai ales de toti ziaristii straini care misuna incoace si-ncolo prin sat. Intaietate au cele doua echipe de jurnalisti germani. "Vicele", mereu printre muncitorii care matura de zor curtea primariei. Mai schimba o vorba si cu ziaristii. Eh, e bine ca vine cancelarul asta. "Oricum aveam alocate fonduri pentru treaba asta. Dar aveam de gand sa ne apucam in septembrie", spune viceprimarul. Si oamenii? "Ei, oamenii asteapta si ei. Mormantul asta e mandria satului".

OBIECTIV TURISTIC. Alexandru Rus nu si-a mai dus vaca la pascut de doua zile. Ii da mancare in grajd pana o trece toata sarbatoarea. Asa i-au zis de la primarie. Pana atunci mai trebaluieste prin gradina si asteapta ziua de joi sa iasa cu flori la poarta. Se intereseaza indeaproape de ora sosirii cancelarului german, Gerhardt Schröder. Joi, la 11:00 dimineata, a ramas stabilit. Trebuie sa-si anunte rudele si prietenii de la oras care il tot suna de cateva zile ca vor sa vina sa-l vada pe cancelar. De vreo saptamana au inceput sa tot vina turisti, nu ziaristi, oameni simpli, care voiau sa vada mormantul.

Petru Stoica a iesit in fata portii si se sfatuieste cu Maria Floarea si cu un nepotel daca au taiat convenabil crengile de la salcamii din gardul bisericii. Parca a mai ramas o creanga razleata care ii impiedica sa vada taman mormantul cu pricina. Dar, in functie de pozitia pe care o va lua cancelarul, s-ar putea sa-i vada si fata. I-au dat ceva clopotarului de la biserica sa taie si creanga naravasa. Sa vada.

MARTORI SI VARIANTELE LOR. Maria Cuc, vecina de mai sus, iese si ea la poarta sa vada care mai e treaba prin sat. Alti sateni trec cu carutele incarcate cu fan si ranjesc la cateva aparate de fotografiat care se indreapta spre ei din toate unghiurile. "Razi, bai, ca te vezi la televizor diseara", striga batrana celor din drum. Si ea isi asteapta rudele care au anuntat ca vin sa-l vada pe cancelarul german la mormantul tatalui sau.

Vecinii se prapadesc de ras. "Iar vorbeste ala vrute si nevrute", striga catre vecinii sai. Mos Marcu Hadarean iar da interviuri langa mormantul soldatilor germani si le spune, pe rand, iar si iar povestea lui: cum era el de 14 ani si cum la el acasa stateau soldatii unguri, si cum in zorii zilei de 4 octombrie ’44 s-a dus si el dupa masina care a venit sa aduca morti si a vazut, el, un copil, cum au sapat groapa si i-au ingropat pe toti, laolata. "Cine-l crede pe el? Cum adica l-au lasat soldatii pe el, un copchil, sa sa uite la oamini morti? Vorbeste aiurea. D’apoi mama nu l-o lasat pe barbatu’ meu sa sa uite. El s-o furisat si s-o ascuns. Dar l-o descoperit repede si l-o sapunit mama ca n-o ascultat". De fapt, povesteste Maria Cuc, socrul ei le ducea mancare acolo, la Viisoara, soldatilor germani. Ofiterii stateau in casa vecinei, Maria Floarea. Dar cum era copil, nu-si aminteste sa fi vorbit cu ei. "Oamini serios’ nemtii astia".

Toata lumea stie in sat de venirea cancelarului. "Ioi, ce-o sa fie aici joi! Or sa vina toti sa caste gura. Ar trebui sa ne lase si pe noi sa spunem o rugaciune, sa mergem la parastas. Ca parintele s-a pregatit. Dar cine stie... Om trai s-om vedea", rade Stoica si ia nepotul. "Hai, mai, ca avem si noi treaba".

MODESTIE

"Nu e meritul meu si nici nu mi-l asum. Dar cred ca asa ar trebui sa-l vada si cancelarul, cum a fost intotdeauna" - Daniel Crisan, preot ortodox

DOI PREOTI UN SINGUR MORMANT

Preotul ortodox Daniel Crisan abia a sosit. Si-a pus si hainele preotesti, ca au anuntat jurnalistii germani ca vin sa-i ia interviu. El e preot in comuna clujeana Ceanu Mare de aproape 10 ani. Mormantul l-a gasit asa cum e acum. "Nu e meritul meu si nici nu mi-l asum. Dar cred ca asa ar trebui sa-l vada si cancelarul cum a fost intotdeauna", spune parintele Daniel Crisan. Cel care a facut mormantul sta peste drum. Traian Bob a fost preotul ortodox in Ceanu Mare din 1969 pana in 1984. Apoi a trecut la confesiunea lui: e greco-catolic in prezent. Cat timp a fost preot in comuna in care se odihneste tatal cancelarului german Gerhardt Schröeder a refacut biserica si a vazut ca veneau pionierii de Ziua Eroilor si cantau cantece patriotice inaltatoare in jurul unei tufe de stanjenei. Si atunci a facut o bordura si a pus la loc crucea care disparuse in tumultul evenimentelor. Din ce mai isi aminteste, era prin jurul anului 1977. Atunci a terminat de renovat si biserica. El zice ca mormantul adevarat al soldatului Schröeder nu e pe locul cu troita de acum, ci ceva mai spre poarta. Din pacate, se pare ca nimeni nu-l crede pe parintele Traian Bob. "Cum sa faci mormant pe alt loc decat cel cuvenit odihnei vesnice a celui raposat?", rad satenii.