Aţi mai văzut să calci pe seringi, aşa?

Soarele străluceşte pe cerul ca de cleştar. Păsărelele migratoare s-au reîntors din ţările calde. Ce frumos este anotimpul primăvara! Paşii ni se aştern pe covorul de seringi. O seringă ici, o seringă colea, "astfel dorinţa-i gata". Liniştea cumva anacronică a străzii Zăbrăuţului (avându-se în vedere faptul că e miez de zi şi toate celelalte) se risipeşte molcom:

Moto: "Femeile şi banii sunt doar în capu' tău/ Bate, bate, bate inima/ Ţi-e rău?" (Paraziţii)

"Nu mai filma, fă, futu-ţi rasa mă-tii." Adică de ce înjuri, mă, de rasă? Maşina parcurge înfricoşată ceea ce mai are de parcurs. Pute a hazna, a fecale stătute, ceva care are darul să-ţi mute nasul din loc. Mă, sincer, îmi vine să borăsc în timp ce vorbesc cu o fată care stă pe scările de la intrarea într-un bloc, fericită c-a scăpat de plodu-i pentru câteva minute. Mă prefac că nu observ mirosul, deşi asta e greu. E foarte greu. O tanti de lângă tipa asta îndeplineşte oficiile de mamă. "Bine c-aţi venit, să mai scrieţi şi de noi, ia uitaţi-vă, uitaţi-vă şi dumneavoastră! Nu avem curent, nu avem apă caldă, îngheţăm de frig iarna, nu ies în papuci de frică să nu carecumva să calc în vreo seringă d-asta, să mă infectez. Aţi mai văzut aşa ceva? Să calci pe seringi, aşa?" Mă întreb în gându-mi: "Am mai văzut eu aşa ceva?". Mă, sincer, n-am mai văzut. Adică e ca-n Bronx. Sau ca într-o mahala. Sau, mă rog, un loc naşpa din lume şi chiar şi din ţara-mi. Un şir nesfârşit de ţigani cu creierele high, care stau cu fundul pe trotuar şi se simt bine. E veselie şi marfă. O manea strigă înspre cer. Nişte copii nedrogaţi se joacă de-a v-aţi ascunselea printre maşini. Arată frumoşi şi sănătoşi. Nu pot să nu mă gândesc câtă vreme are să mai treacă până or să descopere deliciile seducătoare ale seringii. La etajul al treilea al unei chestii care aduce cu un bloc, o faţă deasupra căreia stă o căciulă albastră atrage atenţia prin faptul că e deosebit de sugestivă pentru ocupaţiile posesorului ei. Îşi clatină capul în mod vizibil şi suge din ţigară în timp ce pare că vrea să vadă pe cineva de la distanţă şi nu poate. E deosebit de urât. Atât de urât, că nu poţi să nu-ţi spui în gând: "Bă, ce urât e ăsta".

Grămezi de gunoaie se ceartă pentru întâietate sub cerul albastru al zilei. E o grămadă care bate recordul, deoarece ajunge până la etajul doi al unui ceea-ce-aduce-cu-un-bloc şi mai e o alta lângă ea, mai tristă. Ea nu ajunge decât până la etajul unu. N-am mai văzut aşa ceva de când mama m-a făcut. Parcă şi văd o întrecere între şobolani după lăsarea întunericului, care nimereşte primul un pempărs folosit. Ce pempărs? Vorbesc tâmpenii. Ăştia n-au auzit de aşa ceva. Sau, dac-au auzit, nu sunt dispuşi să-şi cheltuiască banii. Belicoasă, mă arunc în tipă: "Auzi, mă, da' Vanghelie ăsta ce crezi că face toată ziua - bună ziua?". Aici primesc un răspuns pe care refuz să-l reproduc. "Ne-a tot vrăjit să-l votăm şi nu face nimic. Ce-a făcut? A vopsit blocuri. Păi de asta avem noi, mă, nevoie? Să vopsească blocuri? Şi numai p-alea de la stradă, să vadă lumea ce primar are sectoru' 5.

Băi, deci sectoru' 5 e cel mai sector jegos dintre toate sectoarele. Cine l-o mai vota p-ăsta să i se usuce mâna de la umăr. Şi Oana aia Mizil. Oana Mizil nu deschide gura decât ca să mănânce c...t şi o-nchide la loc ca să poată să mestece mai bine. Când era disperată s-o votăm să fi văzut ce mai vorbea, ce de promisiuni mai făcea. Ia uită-te la strada asta. Chiar la asta a zis c-o asfaltează. A asfaltat pă mă-sa!" Are unghiile lungi, făcute cu alb şi roşu, ca dinamoviştii înflăcăraţi.

CINE PE CINE MINTE ŞI MAI ALES DE CE
Apropo, de votat, care-i strada aia minune de-a venit fata aia, cum o cheamă, mă, Oana Mizil, deputat PSD, cu vidanja? Aia. E ca un fel de stradă-vedetă, pentru c-aici a venit în campania electorală Oana Mizil cu vidanja la cetăţeni. Iha. Sper să se pună plăcuţă peste ani şi ani: "Aici a venit Oana Mizil cu vidanja". O doamnă acerbă, vopsită roşcat: "E, ce să zic. Oana Mizil. Oana Mizil e bucăţică ruptă din Vanghelie. Pe mine dacă mă duc la ăsta nu mă primeşte nimeni în audienţă, şi ştii de ce? Pentru că sunt albă, d-aia. Dacă eram neagră ca Vanghelie, ia să vezi ce mă mai primea. Domnule, io n-am nimic cu ţiganii, am chiar prieteni ţigani, da' să nu mai zică nimeni că suntem rasişti, că primii rasişti tot ei sunt. Şi dacă mă gândesc mai bine, nici Oana Mizil nu se simte prea bine. La vorbărie n-o întrece nimeni, nici pe ea, nici pe nimeni". N-o iubesc pe Oana Mizil, dar îi spun că prea multe nici n-are ce să facă, fiindcă Parlamentul nu poate să ia decizii pe zone restrânse. "Da? Păi atunci de ce vorbeşte cu gura plină?" Asta este şi rămâne o întrebare. Mă gândesc că poate s-a gândit că, în bunătatea inimii ei, o să facă trafic de influenţă pe lângă ăştia, să-i tragă de mânecă, "băi, Vanghelie, băi, ăsta, tu ştii, bă, ce-i acolo, în colegiul meu?, io mi-am pus obrazu', bă, 'ai, bă, mişcă şi tu un deget, că zice lumea urât de mine, bă". Mergem pe o stradă alăturată. "După blocuri suntem noi care te facem pe tine." Frate, ţi-e şi frică să te uiţi. Scările blocurilor sunt pline de seringi, iar de mirosul greu, de hazna, nu poţi să scapi nici dacă-ţi ascunzi nasul în propria-ţi bluză.  

O doamnă în trening roz: "Păi aici, pe vremea lu' Ceauşescu era frumos, era verdeaţă, erau copaci, era linişte. O plăcere. Acum, îţi spun sincer, mi-e ruşine să spun că locuiesc aici, pentru că toată lumea strâmbă din nas şi pe bună dreptate. Zăbrăuţi, Ferentari, sectorul cinci, e (doamna scutură din cap ca după o fiolă de algocalmin). Păi ştii tu cum e să ieşi din casă şi să te trezeşti cu rahatu' pe covorul de la intrare? Nimeni nu face curat, adică face cum face românu', dă cu piciorul gunoiul, până cade la etajul de jos, ăla de mai de jos dă cu piciorul la etajul celălalt şi tot aşa până ajunge la parter, şi de la parter nu mai ia nimeni nimic. Mai iau eu, că eu nu suport mizeria, şi vecina (arată spre prietena dumneaei). Dacă te duci pe casa scări... da' ce, altă treabă n-am? E plin de seringi. Plin! În campania electorală a venit Oana Mizil şi ne-a promis că ne face strada, că uită-te şi tu cum e strada asta, măi, da' nu mai zice dacă ştii că nu faci". Despre protecţia civilă: "Poliţia e mână-n mână cu ei. Să-i vezi cum trag tomberoanele de gunoi noaptea la unu şi se bat ca bezmeticii şi urlă de drogaţi ce sunt şi poliţiştii se uită la ei şi nu intervin. Cred că şi lor le e frică, nu-i de colo să te pui cu ăştia. Sunt periculoşi rău ăştia".

PROBLEMA LU' "ĂŞTIA"
Veniţi din felurite zone ale ţării, aceşti "ăştia" pe care i-am cunoscut şi noi, personal, en-passant, ce-i drept, nu au acte de identitate şi ocupă în mod abuziv nişte clădiri cărora Ceauşescu le pusese gând rău, dar n-a mai apucat să-l ducă la îndeplinire. Vanghelie nu le face nimic şi în general nimeni nu le face nimic. În campania electorală, Oana Mizil a promis oamenilor că o să facă şi-o să dreagă. A făcut o laie. Ah, ba nu. Între două străzi, cinci-şase ameţiţi lucrează la o parcare de doi pe doi, da', sincer, nu credem că aici e mâna ei. Le făceam şi noi, de unii singuri, nu era nevoie de atâţia. Câteva fete se joacă pe un preşuleţ. Avem curiozitatea de a afla dacă împrejurul preşuleţului lor se află seringi. Nu, nu se află. O localnică: "Sunteţi de la OTV?". "Nu." "Nu mai daţi, mă, atâta cu Elodia. Elodia-n sus, Elodia-n jos." "Nu suntem de la OTV." "Daţi numai de bagaboante, da' de la noi, cum trăim noi, nu daţi nimic. Păi de aici să daţi, nu de la Monica Columbeanu, ce mănâncă Monica Columbeanu, cum se f... Monica Columbeanu, ce se c... Monica Columbeanu, daţi de aici, de la mizerie, de la drogaţi, de la ăştia cu gunoiul lor, de aici să daţi, că aici e adevărata realitate, nu ce daţi voi la televizor." "Nu suntem de la OTV." "Şi curva aia de... cum o cheamă, mă... aia, mă, a lu' Tolea." "Magda Ciumac", "N-o mai daţi, mă, pe bagaboanta aia care dansează pe masă". "Nu suntem de la OTV."  "Cade pereţii pă noi, furăm curent, n-avem apă caldă, stăm pă frig, n-avem unde să ne spălăm rufele, vara le mai întindem pă sârmă, afară, da' iarna? Şi tre' să stai cu ochii pă ele, că ţi le fură dacă nu eşti atent." Un băiat atent la discuţie: "Cine-l votează pe Vanghelie e la fel ca Vanghelie: un incult şi-o panaramă. Asta e". "O panaramă de om, un jeg, io sunt ţigancă şi pot s-o spun cu mâna pe inimă - să dai asta pe post, să nu tai - mai ţigan ca Vanghelie nu mai e nimeni, aşa să dai, să nu ştergi nimic. Lor să le fie bine, ei să se dea ei mari, mi-ar fi ruşine să mai scot capu-n lume. De ce nu-i dă pe drogaţii ăştia afară, de ce ne lasă aşa, că noi am muncit patruzeci de ani. N-o să daţi asta pe post, că ştim noi că adevărul deranjează." "Nu suntem de la OTV." "Să vă duceţi la drogaţi să filmaţi în garsoniere, să vedeţi cum stă câte cinşpe într-o cameră, dacă aveţi sânge-n instalaţie." Nu avem sânge-n instalaţie ca să intrăm într-o garsonieră d-aia şi nu suntem de la OTV. "Să mai veniţi pe la noi, să mai daţi de la noi, poate o să ne facă şi nouă cineva un lucru bun, că de m..e suntem sătui. Dacă te duci cu cererea la Vanghelie, o rupe, nici nu stă să se uite. O panaramă de om. Un jeg."

Promisiuni electorale

Oana Niculescu Mizil a ajuns deputată de Zăbrăuţi având în spate susţinerea puternică a primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie. Plasată candidată în colegiul 20, contra lui Gigi Becali, graţie votului filialei bucureştene, "aia mică", aşa cum era alintată, a fost în campania electorală cu adevărat "garantată 100% de Vanghelie", ea beneficiind din partea acestuia chiar şi de ajutor logistic. Celebrele vidanje cu care designera-aspirantă la deputăţie a mers în Zăbrăuţi i-au fost puse la dispoziţie de însuşi Vanghelie. "Am venit să rezolv situaţia, să scoatem apa, noroiul şi rahatul", îşi anunţa votanţii Oana, în timp ce edilul de la 5 se fălea cu "viitoarea sa mână dreaptă în Parlament", care "stă în mijlocul oamenilor şi dă o mână de ajutor pentru rezolvarea problemelor". Încurajată în acest mod, Oana nu s-a mulţumit atunci doar cu vidanjarea şi s-a aruncat şi în alte promisiuni electorale: blocuri reabilitate şi parcuri noi amenajate. "Eu îl ajut pe primar cu aceste probleme. Toate le rezolvăm prin sprijinul lui, ştiţi doar câte a făcut pentru voi!?!", se agita viitoarea deputată. (Lavinia Dimancea)