Atinge istoria. Simte viaţa de acum 6.000 de ani

V-ati intrebat vreodata ce sentimente v-ar putea trezi atingerea unui obiect pe care nu-l puteti vedea? Ce fel de informatii ar putea acesta sa va transmita daca singura modalitate de a va apropia de el ar fi un contact fizic direct? Atinge Istoria.

O stare speciala este si aceea cand, cu putina emotie, cu putina teama, un mare respect, intr-un moment de gratie ai ocazia sa mangai un banut de acum 100 de ani sau o jucarie de acum 200 de ani. Sau o armura ori o sabie. Chiar si atunci cand mangai zidurile unei cetati si te temi parca sa nu le trezesti din somn pentru a nu-si aminti toate grozaviile prin care au trecut.

Dar cum se poate descrie clipa in care, pe un santier arheologic, gasesti o bucata de silex sau chiar un varf de sageata sau un fragment de oala din ceramica de acum cateva mii de ani. Iar cand tii in palma o jucarie de acum 6.000 de ani simti cum tot trupul este invadat de o energie puternica, de parca toata forta pamantului iti este daruita, tie, pentru o vreme.

Muzeografii din orasul Sfantu Gheorghe ­ Covasna, de la Muzeul National al Carpatilor Rasariteni, s-au gandit sa aduca toate aceste senzatii de fericire, de teama, de iubire, de bucurie fara margini, de mirare intr-un singur loc in expozitia-poveste 'Atinge istoria'.

Un concept revolutionar pentru muzeografia zilelor noastre, care se adreseaza in primul rand persoanelor cu deficiente de vedere. Invitati, insa, sunt toti cei care vor sa traiasca o experienta unica...

'Toti vizitatorii sunt invitati sa exploreze patrimoniul cultural prin simtul tactil, folosit drept singurul mijloc de comunicare si cunoastere. Turul expozitional cuprinde patru machete tridimensionale, de 120 pe 80 de centimetri, care prezinta cate o sala sau cel mai important element al uneia dintre salile muzeului, din cadrul expozitiilor Asezarea preistorica Pauleni Ciuc Dambul Cetatii' si 'Prima Scoala Romaneasca din Sfantu Gheorghe: o locuinta preistorica, aspecte ale asezarii din epoca bronzului si sala de clasa din secolul al XIX-lea', ne spune muzeograf Andrea Deák, sef-sectie, cea care a manageriat acest proiect.

Cum era viata cotidiana acum 6.000 de ani? ­ este prima intrebare la care trebuie sa raspunda muzeografii celor care vin sa viziteze expozitia. 'Viata se desfasura dupa o serie de reguli simple. Principalele ocupatii ale locuitorilor Dambului Cetatii in perioada epocii pietrei si a cuprului erau olaritul, vanatoarea, agricultura, confectionarea uneltelor si armelor din os, corn si piatra', incepe sa construiasca povestea Andrea Deák.

'Locuinta cucutenienilor, reconstituita in cadrul ambelor expozitii, era construita din barne mari de lemn, trunchiuri de copaci masivi, doborati si prelucrati cu ajutorul uneltelor din piatra. Truchiurile copacilor erau decojite si cioplite, in asa fel incat acestea sa se imbine aproape perfect in cadrul constructiei, care era o structura cu podea si pereti din lemn, acoperita in intregime, pe interior si exterior, de un strat gros de chirpic bine finisat.

Pe langa obiectele de uz casnic descoperite in locuinte (vase ceramice lucrate si pictate manual, de o frumusete incontestabila, unelte din piatra si os, podoabe din lut si corn, rasnite din piatra folosite la pisarea graului etc.) descoperim adesea dovezi ale credintei in forte care depasesc intelegerea umana: figurine antropomorfe feminine, care o ilustrau pe Zeita Mama, simbol al fertilitatii si al continuitatii, figurine zoomorfe, care ilustrau animalele din jur, probabil cea mai importanta sursa de hrana si materie prima pe care o aveau la indemana. Aceste credinte le ilustrau si prin maiestria cu care isi decorau vasele, pictandu-le in culorile alb, rosu si negru, culori ce au dainuit pana astazi pe vasele ceramice descoperite in cadrul cercetarilor arheologice.'

Uneltele si armele din epoca pietrei si cuprului descoperite la Dambul Cetatii vorbesc atat despre cele mai importante ocupatii ale cucutenienilor, cat si despre hrana pe care o obtineau prin intermediul acestora: vanatoarea, pescuitul si agricultura.
'Materiile prime folosite pentru realizarea artefactelor din os, corn si alte materii dure animale provin de la animale domestice (bovine, ovicaprine, porc) si salbatice (cerb, caprior, mistret). Rasnitele din locuinte si uneltele din piatra, os si corn folosite in agricultura (topoare, sapaligi, plantatoare) ne duc cu gandul la cultivarea graului si a altor cereale si obtinerea fainii, prin pisarea semintelor.'

In acele vremuri, vanatoarea era una din principalele surse de hrana, dar cucutenienii nu iroseau nimic dintr-un vanat. 'Carnea era consumata, din dinti, coarne si oase se confectionau podoabe, ace si alte unelte de uz casnic si agricol, iar din blanuri si piei probabil se confectionau piese de imbracaminte. Daca piesele din dinti, os si corn s-au pastrat pana in zilele noastre, blanurile si pieile s-au descompus, neputand fi recuperate, astfel neavand nici o dovada concreta de utilizarea a acestora, decat prin analogii cu acele culturi mai recente de la care avem dovezi sigure', completeaza istoricul.

Cu timpul, locuitorii zonei incep sa se teama... 'Daca asezarea din epoca pietrei si a cuprului nu era foarte bine aparata, probabil nefiind nevoie de acest lucru, in epoca bronzului mijlociu purtatorii culturii Costisa, sositi de la est de Carpati, fortifica asezarea pe care o constuiesc pe Dambul Cetatii. In cadrul acestei asezari descoperim un ritual funerar unic, care nu poate fi explicat in mod incontestabil, dar este prezentat publicului ca atare.'

Exponatele sunt insotite de pliante in limbaj Braille, in limbile romana si maghiara, cat si de un pliant audio, de asemenea bilingv, care este oferit pe CD vizitatorilor, in locul pliantului clasic, tiparit.

Prima Scoala Romaneasca
Turul muzeal Atinge istoria se incheie prin vizitarea Primei Scoli Romanesti din Sf. Gheorghe, unde o macheta prezinta o sala de clasa de secol XIX. Aceasta a fost o perioada zbuciumata pentru invatamantul in limba romana in aceasta parte a tarii, epoca marcand si anul in care scoala confesionala ortodoxa inceteaza sa mai functioneze ca atare: anul 1873. Din anul urmator, elevii romani de religie ortodoxa au frecventat scolile comunale de stat in limba maghiara. Desi pe macheta invatatorul este ilustrat stand la catedra, in fata unor banci goale, imaginatia ne duce cu gandul la glasurile de copii care umpleau sala de voie buna si dorinta de a invata carte, lucru care nu era accesibil tuturor.

Dimensiunea redusa a clasei, numarul mic de banci, vechile instrumente de scris, tablitele negre pe care se scria cu creta sau grafit ca apoi sa se stearga pentru a se face loc noilor lectii, tocurile de lemn cu penita metalica, calimara si socotitoarea cu bile colorate, din lemn, demonstreaza faptul ca desi invatamantul se realiza in conditii minime, exista o dorinta sustinuta de scolarizare a elevilor romani ortodocsi din zona.
Expozitia este deschisa pana la finalul lunii iulie 2012. Vizitarea expozitiei este gratuita, proiectul fiind finantat de Administratia Fondului Cultural National (AFCN).