Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povesti ale unor oameni simpli. Povesti ale unor pasionati de arheologie. Povesti ale unor vanatori de comori. Toate sunt dupa vitrina anti-furt a unui muzeu, pe postav rosu, pazite de militari in termen. Aurul care sta marturie e tezaurul romanilor.
Pamantul te rasplateste daca-l lucrezi cu dragoste. Asa credeau taranii romani pe vremuri. Si pamantul le-a oferit comori stravechi in brazda plugului, le-a scos in cale aurul si argintul tracilor, pocalele dacilor, mormintele regilor. Toate sunt pastrate astazi la Muzeul National de Istorie a Romaniei.La Persinari, in lanul de grau?
Pana la sfarsitul secolului trecut, arheologii au crezut ca cele 12 pumnale si spada, arme de parada ale unui personaj cu pozitie inalta in societatea tribala a tracilor nordici din epoca bronzului, secolele XX-XVI in. de Hr., au aparut in trei etape. Spada cu varful rupt si topoarele de lupta din argint au fost gasite, au spus atunci localnicii, intr-o lutarie de catre un taran care sapa acolo. Se petrecea in 1954. Cativa ani mai tarziu, in 1962, chipurile la 50-60 de metri de locul primei descoperiri, un alt taran a gasit printre firele de grau rasarite pe camp un pumnal stralucitor. A sapat si a mai gasit alte 10 pumnale, sau lame de halebarda. In 1976 , in conditii "misterioase", au mai aparut cateva fragmente din al douasprezecelea pumnal. Prin 1993, arheologii, manati de curiozitate, au mai pus intrebari unor localnici. Singurul supravietuitor al intamplarilor din 1954 s-a razgandit brusc. Asa a aparut povestea adevarata. Toate au fost gasite in 1954. Dar localnicilor le-a fost frica de Militie si au ascuns o parte din obiectele tracilor si nu au spus adevarul in ceea ce priveste locul descoperirii. Mai mult, omul a marturisit cum aurul i-a ispitit si au faramitat piesele comorii.
De pe malul Dunarii, la vanzare
Pasionatul de arheologie George Severeanu a zarit in 1921 in pravalia unui zaraf (camatar si negustor de bijuterii in vremea aceea) multe discuri din aur, 10 inele de bucla si trei bratari cu lucratura ciudata, toate din epoca bronzului. Medicul a intuit ca a descoperit ceva cu adevarat extraordinar si le-a cumparat pe loc. Zaraful i-a povestit colectionarului cum a pus mana pe comoara. Niste tarani din Tiganesti, judetul Mehedinti, le adusesera, dar ele nu erau de prin locurile acelea. Le dezgropasera altii, poate un tinichigiu din Craiova, intr-un loc aproape de Ostrovul Mare din Dunare. Dar momentul descoperirii a ramas inca un mister. Un mister a ramas si daca ele sunt o mica parte dintr-o comoara mai mare. Pe insula Ostrovul Mare au fost descoperite mai multe asezari din epoca bronzului, in care ceramica era ornamentata cu motive asemanatoare celor de pe podoabele din tezaur, care ar fi apartinut unui personaj cu rang inalt in societatea tracilor nordici.
Hinova - un caz fericit
Prin iulie 1980, arheologii care sapau in castrul roman de la Hinova, judetul Mehedinti, au sapat un pic mai mult. Aproximativ la un metru si jumatate sub nivelul de locuit al romanilor au gasit relicve mult mai vechi, ale tracilor nord-dunareni din epoca fierului. In vasul ceramic preistoric au gasit aproape 5 kilograme de aur: o diadema, 14 bratari, 92 de piese de colier, 762 de margele, obiecte decorative pentru vesminte, 11 piese de sarma infasurata inform. Aurul provenea, au stabilit cercetatorii, din minele de langa Brad, judetul Hunedoara.
Lucrari agricole la Cucuteni
Primavara, 1959. Taranii din Cucuteni ies la muncile campului si scot la iveala de la jumatate de metru sub pamant aurul. Dupa doi ani, in 1961, arheologii care lucrau la Cucuteni au aflat ca acolo nu se descoperise doar ceramica. Au recuperat de la tarani nu mai putin de 70 de piese din aur, multe deteriorate, care cantareau impreuna 2 kilograme. Au presupus ca tezaurul era garnitura de ceremonie a unui print geto-dac, care a carmuit pe la anul 400 in. de Hr. Muzeul de Istorie al Moldovei a cumparat tezaurul in 1971, el ajungand apoi la Muzeul din Bucuresti.
Coiful singuratic si un pahar
In primavara lui 1928, un elev de scoala primara dintr-un sat prahovean, era la arat. Cutitul plugului a scos din pamant un coif geto-dac, din foaie groasa de aur, ce cantareste 770 de grame. Ii lipseste varful calotei. Ca el mai exista doar 4 exemplare in toata lumea.
Cand in 1889 Alexandru Odobescu publica lucrarea sa despre tezaurul de la Pietroasa, mai vorbea despre o descoperire: un vas de argint aurit, ca un corn de animal, terminat intr-un cap de taur, si ornamentat cu scene ce sugereaza un moment ritualic. Arheologii leaga vasul neobisnuit de ritualuri ale geto-dacilor.
Closca cu puii de aur de la Pietroasele
O comanda mare de piatra pentru noua cladire a Seminarului din Buzau a scos la lumina, in 1837, o comoara ingropata in secolul al V-lea: celebra Closca cu puii de aur, un tezaur din vremea migratiilor, atribuit de arheologi gotilor. Localnicii din Pietroasa au ascuns o perioada tezaurul in pod. Pe la sfarsitul lui martie 1838, cei doi o vand arnautului Verusi, care a zdrobit cu toporul cele 22 de bucati din tezaur. El este prins, iar comoara ajunge la Muzeul de Arheologie din Bucuresti. Este furata si distrusa partial in 1872. Autorul furtului moare in conditii ciudate. In 1917, tezaurul ia drumul Moscovei, de unde este recuperat abia peste 40 de ani, in 1956.
Din comoara initiala, cu toate eforturile depuse de autoritati, n-au mai putut fi recuperate decat 12 piese, si acelea incomplete si deteriorate. Ele au fost expuse din 1838, dupa ce au fost restaurate sumar la Muzeul National din Bucuresti.
Tezaure de argint
In primavara lui 1931, la Agighiol, judetul Tulcea, cativa cautatori de comori au dat peste un mormant regal geto-dac, in care se gasea un tezaur de argint. Mormantul fusese alcatuit din trei camere, cu pereti din piatra. Intr-una din incaperi au fost descoperite ramasitele unui barbat si piese dintr-un tezaur considerat foarte valoros: un coif de argint, doua cnemide (aparatori ale gambelor), 7 vase din argint, un colier de 99 de perle de argint, multe aplice si catarame din argint, bronz si fier, ceramica si vase de lux. Unele obiecte erau partial aurite. Intr-o alta camera au fost gasite scheletele unor femei (sclave sau neveste) cu podoabele ce le-au apartinut. In camera a treia au fost gasite scheletele a trei cai sacrificati cu sageti otravite. Mormantul a fost datat 375-340 in. de Hr. In 1970, un alt mormant a fost descoperit la Peretu, tot in Tulcea, in toiul unor lucrari agricole. Au fost gasite aici vase de ceremonie, o catarama de chinga, un sirag de perle de argint, 40 de aplice de harnasament. ( ANA-MARIA LUCA, CRISTIAN PETRU )
Stima banilor (IV)
Zice povestea ca sub niste dealuri ponorate erau niste pivniti, unde, de multa vreme, erau zacaminte de bani. In tot anul, la Pasti, banii raspundeau ca sunt, prin flacara albastrievinetie ce paclaia in intunericul noptii Invierii. Nimeni nu indrasnia sa se atinga, ca obiceiul Celui-cu-coarne e sa-si puna coada pe tot ce-i lasat in parasire. In pivnitile acelea salasluiau multi Cornorati.
Intr-o buna zi, un roman trecea pe acolo si, cum privia spre pivniti, numai vede ca un cap negru - ce aducea a cap de om, daca i-ar fi lipsit cornitele -, iesa la iveala si-l intreaba: - Ce oftezi, mai romane? - Cum sa nu oftez, daca am o casa de copii ce trag a moarte, de foame? - Hai cu mine in pivnita! - zice Cornoratul.
Romanul nostru a cam sfeclit-o deodata, dar pe urma sâa gandit ca i-i tot una: ori o trai, ori o muri; si a intrat in intunecimea pivnitilor dupa Uciga-l toaca. - Tine cusma! - ii zice Intunecatul. Si i-o umplu cu bani de aur. - Eu stiu, - zise Dracul - ca cele ce spui tu sunt adevarate, ca am fost aseara pe la tine, si am vazut cum se bateau copiii, pentru o bucata de mamaliga.
Pe urma, Dracul se facu nevazut, iar omul nostru, zapacit si de vedenia necuratului, si de stralucirea aurului, a iesit din hrube si sâa dus acasa. In cativa ani nu-l mai cunosteai de bogat ce era. Si-a facut si fini, si cumetri multi.
Adeseori se punea in capul mesei la crasma si mai tragea cate oleaca de chef cu cumetrii, dar de platit platia el tot. Cumetrii nu prea indrasniau sa-l intrebe de unde are bani, dar intr-o zi, cand omul nostru era mai cu chef, l-au intrebat. Si el a spus de unde.
Oamenii l-au ascultat. Popa satului a aflat, a mai strans si alti popi, - erau cam la douazeci de toti, - si au pornit in cantari bisericesti spre pivnitile stapanite de Draci. Cum ajung, iesa Scaraotchi. - Ce cautati voi, bre? - intreaba el. - Bani! - zic popii. - Mai, voi luati de pe vii si de pe morti si tot nu va saturati? Ia stati sa va arat eu bani! Si ca din pamant au iesit multe cornite la gura pivnitii si sâau burzuluit dracii si au facut praf din icoane si din popi.
Acum, malurile sâau risipit de ploi si banii sâau scufundat tot mai in inima pamantului, dar de atunci, de cand cu patania popilor, nu se mai apropie
