Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daniel avea 9 ani cand mamei sale i s-au pus cătuşele pentru pruncucidere. Cand mama a fost eliberată condiţionat, pe Daniel, cei de la DGASPC Vrancea l-au "reintegrat cu succes" in familia naturală. Chiar dacă mama nu l-a dorit, autorităţile l-au vrut la ea in bătătură.
Daniel avea 9 ani cand mamei i s-au pus cătuşele pentru pruncucidere. Cand mama a fost eliberată condiţionat, pe Daniel cei de la DGASPC Vrancea l-au "reintegrat cu succes" in familia naturală. Şi chiar dacă mama nu l-a vrut, autorităţile au jucat la sentiment şi astfel au mai bifat un aspect bubos al integrării.Timp de cinci ani, cat a stat la asistentul maternal Mărioara Neagu din satul Paltin, pe Daniel l-au mai vizitat fraţii, Ionuţ şi Alexandru. De păţania mamei aflase de la alţii, dar şi-ar fi dorit să audă din gura ei dacă e adevărat. In 2004, cand pe Geta au eliberat-o condiţionat, au vorbit la telefon. L-ar fi sunat mama, ar spune ea clipind din ochi in semn indoielnic. Şi atunci, Daniel a intrebat-o: "Mă mami, zi şi mie, de ce ai fost la puşcărie, că eu nu ştiu?". Getei i-a fost ruşine şi parcă n-ar mai fi vrut să scormone in trecut.
I-a zis doar: "Lasă, mami, cand vii acasă am să-ţi povestesc."
PE STOP INAPOI. "Eram singură cand s-a intamplat", spune Geta aflată in imposibilitatea de a riposta in faţa intrebărilor. Deşi ar vrea să urle, să ne alunge, penitenţa de la Targşor i-a retezat şi ultima brumă de curaj. Aflase că e insărcinată pentru a şasea oară şi dacă cel cu care rămăsese ar fi ajutat-o şi n-ar fi plecat din sat in Italia, s-ar fi gandit serios să-l păstreze. Nu-şi aminteşte să fi omorat o muscă şi pe toţi ai săi copii zice că i-a iubit in mod egal. Pe Alina şi Ionuţ i-a făcut cu primul soţ, decedat prin Satu Mare. Apoi s-a reantors la casa părintească, fiind singurul copil moştenitor al boţului de pămant din Carligele. Aici l-a cunoscut pe Stangă, cel cu care a mai făcut doi copii. Pe Alexandru şi pe Daniel. Despre tatăl Ionelei păstrează tăcerea. Fata e doar a ei sau a fost pană cand a implinit două zile. Se născuse cu handicap locomotor şi de atunci a lăsat-o intr-un centru de plasament. "Eu vreau să o iau acasă, e fata mea, dar nu pot, e bolnavă; ăştia măcar is sănătoşi". Pe-al şaselea copil l-a "scăpat" in veceul din spatele casei, asa ne spune Geta. Şi parcă după aia, a avut aşa o senzaţie "ca şi cum nu s-ar fi intamplat nimic". A dormit mult, pierduse sange, "puteam să mor atunci", dar apoi, peste cateva zile, făcea mancare, spăla, firesc. Gura satului vuia că ar fi lăsat copilul in maternitate şi asta a liniştit-o. "Cineva m-a parat, bănuiesc. Dar ce rost are să mai port pică? Asta e." Ar fi fost fată spune ea, deşi zice că nu a văzut-o, că aşa i-ar fi spus cei de la poliţie. "Nu. N-aş fi vrut să o scot!", lucru sigur ştiut deşi pare că nu-şi mai aminteşte multe de atunci.
Sătenii insă au alt scenariu. Copilul a fost băgat intr-o pungă de plastic şi acasă ar fi fost şi Alina, fata cea mare, care şi acum se uită cu ură la ea. "Da' ştiţi situaţia! Aţi fost la poliţie? Asta e, am făcut-o, am făcut-o. Ce mai contează acum?", spune Geta revoltandu-se mocnit. De cand poliţia a luat-o in cătuşe din curtea casei pentru pruncucidere, nici că au mai intrebat-o copiii ei ceva. I-au dat şase ani pentru omor calificat, dovedindu-se că a avut discernămant. "Mi-au dat mai puţin poate pentru că am avut recomandări bune, nu avusesem abateri aici, in sat". In februarie 2004, Geta a fost eliberată condiţionat după patru ani. S-a reantors acasă cu gandul de a-l readuce pe Daniel sau cel puţin aşa susţine acum, de faţă cu băiatul.
REMUŞCĂRILE UNUI REFUZ. Geta işi aminteşte că la vreo trei luni de cand se intorsese acasă, au chemat-o la centrul de plasament din Vrancea ca să-şi vadă băiatul. "Era acolo cu familia care l-a crescut şi m-au intrebat dacă vreau să-l iau." Daniel se hotărase să vină acasă şi Geta l-a mai intrebat o dată: "Măi mami, tu te hotărăşti dacă vrei să vii, daca nu, nu. Eu nu te oblig." Daniel a vrut şi, deşi mulţi i-au zis Getei că nu are cu ce să-l crească, ea le-a inchis gura. "E copilul meu. Unde mănancă ăştia, mănancă şi el."
Pe langă refuzul mamei de a-şi aduce copilul acasă, alte cinci persoane, asistenţi sociali şi funcţionari la primărie, şi-au exprimat părerea negativă cu privire la reantoarcerea copilului in familie. "Mama nu dispune de posibilităţi financiare pentru a-i asigura fiului său o alimentaţie corespunzătoare şi condiţii privind siguranţa sănătăţii", precizează Rodica Ghiuţă, referent social in cadrul primăriei. Luminiţa Croitoru, asistent social in cadrul Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul primăriei, consideră că "deocamdată nu este posibilă reintegrarea in familia naturală, avand in vedere situaţia materială şi financiară a minorului, faptul că mama insăşi incearcă o reintegrare in viaţa socială, fiind in căutarea unui loc de muncă". De aceeaşi părere este şi şeful Postului de poliţie din Carligele, Corneliu Cherciu, care consideră că "in prezent nu este posibilă reintegrarea in familie a minorului avand in vedere situaţia materială şi financiară a familiei, faptul că mama eliberată condiţionat dininchisoare de cateva luni pentru infracţiunea de pruncucidere are nevoie de o perioadă de acomodare şi reintegrare in societate".
REZOLVARE. De faţă cu Daniel, spunandu-i despre declaraţia dată la primărie, mama o dă cotită. Nu-şi mai aminteşte sigur dacă a vrut să-l ia sau nu acasă. Daniel se uită nedumerit, obrajii ii pălesc in tăcere din roşu deschis in rubiniu. Doar Alina răbufneşte dispreţuitor după o lungă tăcere. "Păi, cum să te gandeşti? Hai, spune tot ce ai pe suflet, nu era normal să-l iei acasă?!" "Da' nu, că eu am vrut! Cum să nu vreau, doar e copilul meu!"
| | |||
|
Citește pe Antena3.ro
