Dupa executia lui Nicolae si a Elenei s-a anuntat ofi-cial ca ei ar fi avut peste un miliard de dolari, de-pusi in banci din straina-tate. Acel miliard nu a fost descoperit niciodata. Cat de bogati au fost "Maretii Conducatori"? Si, mai ales, ce s-a intamplat, dupa Decembrie ’89, cu averea "clanului" Ceausescu?

Diversiunea "conturilor"

Cat de bogati au fost Ceausestii? Cu siguranta nu au fost niste sarantoci. Aveau ei averi personale imense, inscrise "pe numele lor"? Dar mai ales ce s-a intamplat cu bogatiile "clanului" Ceausescu dupa decembrie ’89?

Despre bunastarea Ceausestilor s-a vorbit mult inaintea Revolutiei din decembrie ’89. Dar si mai mult, dupa. La scurt timp dupa celebra fuga cu elicopterul de pe acoperisul CC al PCR, "palatul" din Primaverii a fost luat cu asalt, iar reporterii Televiziunii Romane, care pe atunci isi spunea si "Libera", au delirat copios prezentand robinetii de aur din resedinta fostului presedinte comunist. O data cu ei si cu militarii trimisi sa ia sub control "barlogul fiarelor", acolo au patruns si o multime de oameni de pe strada care, manati de euforia entuziasmului revolutionar, nu s-au sfiit sa-si ia "suveniruri" care, in foarte multe cazuri, nu au avut doar o valoare simbolica. Dar asta este o cu totul alta poveste. Averea "clanului" a fost invocata atat in procesul de la Targoviste, cat si intr-un lant intreg de alte procese care mai sunt pe rol chiar si acum, la peste 17 ani de la disparitia "Odiosului" si "Sinistrei".

PROCESUL. Targoviste, 25 decembrie 1989. Adusi cu doua elicoptere, direct de la Bucuresti, membrii Tribunalului militar exceptional s-au adunat in sala de festivitati a unei unitati militare, pentru a-i judeca pe Nicolae si Elena Ceausescu. De atunci si pana acum s-a tot discutat despre acea caricatura de proces, bazat pe un rechizitoriu scris "pe genunchi", fara o serioasa cercetare penala anterioara. Acolo a fost si prima ocazie in care s-a vorbit "la liber" despre averea Ceausestilor. De fapt, intregul proces a fost un dialog al surzilor: Ceausescu a refuzat sa recunoasca legalitatea tribunalului, in timp ce membrii completului de judecata si-au bazat acuzatiile pe argumente de tipul: "Situatia se cunoaste, situatia dezastruoasa a tarii nu o cunoastem numai noi, ci fiecare om cinstit din tara asta, care a mocnit pana in ziua de 22 decembrie 1989, cand au aparut zorii libertatii". Un alt argument, la fel de "solid" din punct de vedere juridic, s-a bazat pe imaginile oferite de televiziunea nationala care, transmitand "Revolutia in direct" a facut un rating pe care televiziunile comerciale de azi nu-l vor atinge nici in visele lor cele mai optimiste. La un moment dat, judecatorul Gica Popa a afirmat: "Inculpat, vorbeai de egalitate si ca toti suntem egali, ca fiecare trebuie sa primeasca dupa munca lui. Am vazut la televizor vila fiicei dumitale: avea un cantar de aur pe care isi cantarea carnea adusa din strainatate. Carnea de aici nu mai era buna". Acum, cand judecatorii ii pun in libertate pe inculpatii arestati din cauza incalcarii vreunui amanunt procedural, o asemenea pledoarie n-ar impresiona-o nici macar pe baba care vinde seminte in fata tribunalului. Dar atunci, "speech"-ul judecatorului a avut efect.

SENTINTA. In cursul acelui proces sumar a existat un moment in care procurorul si judecatorul au lasat impresia ca vorbesc despre lucruri diferite. Procurorul de sedinta, pe atunci maiorul Dan Voinea, care prin insasi calitatea sa de acuzator trebuia sa stie cel mai bine pentru ce erau judecati sotii Ceausescu, a afirmat: "Sa ne spuna inculpatul Ceausescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari…". Parand a fi mai bine informat decat acuzatorul, judecatorul Gica Popa a pus lucrurile la punct: "400 de milioane de dolari, din Elvetia". Ceausestii au negat insistent ca ei sau copiii lor ar avea bani in strainatate, dar completul de judecata a tinut-o pe a lui: 400 de milioane de dolari in Elvetia. Dupa dezbateri, Gica Popa a pronuntat sentinta: "Tribunalul, in numele legii si al poporului, deliberand in secret, condamna pe inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena la pedeapsa capitala si la confiscarea totala a averii". Care era concret averea care urma sa fie confiscata? Nu se stie, deoarece tribunalul militar nu a clarificat acest detaliu. Prima parte a sentintei a fost indeplinita pe loc, acolo, la Targoviste. In schimb, despre confiscarea averii nu s-a mai vorbit prea curand, iar opinia publica n-a prea aflat mare lucru.

"METAMORFOZA" CONTURILOR. Lucrurile au luat o intorsatura ciudata, pe care insa putina lume a observat-o atunci, dupa impuscarea sotilor Ceausescu. Dupa executie, televiziunea nationala a prezentat un comunicat oficial despre disparitia "Odiosului" si a "Sinistrei". In cuprinsul sau erau enumerate capetele de acuzare pentru care cei doi au fost judecati si condamnati la pedeapsa capitala. Primul dintre acestea era "Genocid - peste 60.000 de victime", iar ultimul era "incercarea de a fugi din tara, pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse in banci straine". Iata deci cum cei 400.000 de dolari, mentionati initial de Dan Voinea, preschimbati de judecatorul Popa Gica in 400 de milioane, s-au "metamorfozat" inca o data ajungand un miliard de dolari, suma despre care, in cursul procesului, nu s-a pomenit absolut nimic. Cum s-a produs aceasta metamorfoza, si mai ales de ce? Asta nu ne-a mai spus-o nimeni, niciodata. Privit atent, acest comunicat se dovedeste insa a fi doar una dintre numeroasele diversiuni aruncate "pe piata" de noua putere de la Bucuresti. Pe fondul urii contra Ceausestilor, ideea ca acestia voiau sa fuga in strainatate "pe baza" miliardului de dolari a fost acceptata rapid de toata lumea. Scopul ascuns al acestei diversiuni a fost insa altul: scotand in fata "conturile lui Ceausescu", noile autoritati au distras atentia de la o "miza" cu mult mai substantiala: conturile si averea PCR, a UTC, a sindicatelor si, de ce nu, a banilor rezultati din operatiunile comerciale externe, efectuate sub controlul si coordonarea Securitatii si a Partidului. In anii care au urmat, au functionat tot felul de comitete si comitii care urmau sa identifice si sa recupereze "Averea Diavolului". Nu au gasit-o niciodata.

AVEREA "CONFISCATA" DE PE CADAVRELE CEAUSESTILOR

Singura avere efectiv confiscata de la Nicolae si Elena Ceausescu au fost obiectele de pret pe care le-au avut asupra lor cand au fost executati. In ceea ce-l priveste pe Nicolae, procesul-verbal intocmit atunci la fata locului mentioneaza: "Un ceas de mana barbatesc (foto), marca Rollex-Oister-perpetual day-date, confectionat din metal alb, cu bratara din acelasi material". Conform aceluiasi proces-verbal, de pe cadavrul Elenei au fost ridicate mai multe obiecte de podoaba: "Un colier de culoare galbena, compus dintr-un lant si sapte cilindri, o bratara din metal galben, confectionata din zale, prezentand la unul din capete, pe partea interioara, monograma «EC 7.01.1989», si 27 de agrafe de par, din metal de culoare galbena". Incepand cu 4 aprilie 1992, toate aceste obiecte personale ale Ceausestilor au intrat in custodia Bancii Nationale unde este aproape sigur ca se afla si acum. Intr-un interviu acordat cu putin timp inainte de a muri, Vasile Malutan, pilotul elicopterului "evadat" de pe acoperisul CC, a mentionat faptul ca sotii Ceausescu ar fi avut asupra lor si niste carnete CEC pe care ar fi fost depusi, pe numele celor trei copii, suma de 3,5 milioane de lei. Se pare ca acele CEC-uri ar fi ramas la Palatul "Primaverii", de unde li s-a pierdut urma in timpul Revolutiei.

NU RATATI!

In numarul de maine al ziarului nostru va vom prezenta soarta post-decembrista a imensului patrimoniu al PCR, despre care ni s-a spus ca ar fi "averea" Ceausestilor.