Pănă de curănd, locuitorilor comunei Oniceni, judeţul Neamţ, nu le-a venit să creadă că există vreun om care să poată meşteri avioane in propria-i ogradă şi să le mai şi văndă in euro, pe sume atăt de mari, că nici să le socotească in lei nu ar şti. Vasile Procopie, consătean de-al lor, a reuşit să construiască intr-un atelier incropit intr-un fost CAP avioane de agrement răvnite de cei mai exigenţi străini.
A dat străinătatea pe aerul de acasă. Iar la 50 de ani a luat-o de la capăt, fără să se teamă de eşec. Vasile Procopie a devenit faimos printre sătenii săi din Valea Enei, comuna Oniceni, de cănd din atelierul său, incropit intr-un vechi CAP, au ieşit la lumina zilei adevărate bijuterii de zeci de mii de euro: avioane de agrement. S-au minunat sătenii că sub puterea măinilor unui om, vecin de-al lor, ies asemenea minunăţii, dar acum, de cănd au văzut că s-au creat locuri de muncă pentru copiii lor, speră că, cine ştie, o să iasă din sărăcie.
Casele mici şi gărbove incep parcă să se zgălţăie. Muşcatele din ferestre tremură, iar căinii latră ca după nişte străini. Praful de pe uliţe se ridică căt colo, iar bolovanii de pămănt se transformă in fum sub călcătura roţilor de mare tonaj. Femeile, curioase, repede au ieşit la poartă. Işi pun măna streaşină la frunte şi şuşotesc intre ele, de parcă şi-ar spune una alteia un mare secret: "Iar or venit străinezii ăştia. Vasile iar s-o pus pe treabă". Pe uliţa din Valea Enei două camioane imense s-au oprit in dreptul unei clădiri lungi şi albe. Un fost CAP transformat in atelier. Cine nu ştie care-i socoteală zice că "au sosit ajutoarele, să ne mai dea şi nouă căte vreo flanea din străinătate sau o sticlă de ulei", spune tanti Floarea. "Aşa am crezut prima dată cănd am văzut maşinile istea aşa de mari, să tot fie trei ani de atunci. De-amu insă ştiu. Se incărcă avioanele de le face omul ista de la noi, băiet bun şi priceput, şi se duc pe la bogătaşi."
AVIOANE IN FOSTUL CAP. Imbrăcat in salopetă albastră, cu inscripţii nemţeşti pe piept, Vasile Procopie pare pentru sătenii săi "un om mare, cum is numaâ pe la televizor". Nea Ion trage puternic de hăţurile cailor şi spune cu gura pănă la urechi că "eu n-oi mai văzut aşe. Avionele istea is ca nişte păsări uriaşe, dar io nu m-aş sui nici in ruptul capului, că aş muri de frică". Bărbatul indeamnă caii să o ia la trap. Şi pleacă. In urma lui, dinspre fostul CAP se aude zgomotul bormaşinei. In atelierul in care iau naştere minunăţiile care au făcut ca Valea Enei să fie cunoscută in toată ţara se intind aripile unui avion aproape gata. Motorul, comandat tocmai din Austria, un Rotax autentic, este instalat, foile de aluminiu au imbrăcat deja aripile şi burta mastodontului. Şuruburile sunt prinse la locul lor, "doar verificările ce mai trebuie făcute şi cam 90% avionu-i gata", ne spune domnul Vasile, măndru de realizarea sa, mai cu seamă că, zice el, "acesta este cam al zecelea prototip pe care il fac de cănd am venit in ţară". Vasile Procopie nu s-a apucat de afacerea asta dintr-o dată. După aproape 30 de ani de lucru in fabricile de avioane din Bucureşti şi Bacău, după ce a trecut prin tot felul de şcoli de meserii şi de maiştri, s-a hotărăt să meargă pănă in Germania, ţară despre care spune că "este taman bună să te inveţe cum să lucrezi".
MĂNÃ...-N MĂNÃ... CU NEMŢII. Şase ani a furat meserie de la străini, prin măinile sale au trecut mai bine de 14.000 de avioane. Ba, mai mult, nu s-a lăsat pănă nu a terminat acolo şi o facultate in domeniu, ba l-a dus la şcoli inalte şi pe feciorul său, acesta fiind acum măna lui dreaptă la cărma afacerii. Uşor nu i-a fost cănd a ajuns in ţară. Mai multă bătaie de cap a avut pănă a reuşit să cumpere terenul in care să plămădească avioanele, că apoi "a depins de mine şi io m-am pus pe treabă. Au trecut şase, şapte luni pănă am reuşit să cumpăr CAP-ul ăsta de la primărie. Pănă au făcut licitaţia, ehe, poveste lungă. Oamenii au fost suspicioşi. Am investit in teren cam 300 de milioane de lei, aproape toţi banii pe care ii strănsesem in Germania", povesteşte bărbatul. Şi treptat-treptat, omul a ajuns să aibă comenzi de avioane una după alta. Dar şi norocul i-a stat de veghe, căci, zice el, "io am inceput treaba cu ajutorul nemţilor, pe licenţa lor. Cu ei am colaborat şi mai toate avioanele pe care le-am făcut la ei s-au dus".
UCENICI DE ŞCOLIT. Cănd au auzit oamenii de consăteanul lor intors de pe meleaguri străine şi chitit să facă avioane in Valea Enei, s-au inchinat. Căci, zic ei, şi pe bună dreptate, avioane se fac peste tot in lume. Dar niciodată pănă atunci nu au auzit de vreunul care să le meşterească in propria ogradă, de parcă ar fi unelte de agricultură, şi să mai le şi văndă in euro, pe sume atăt de mari, că nici să le socotească in lei nu ar şti. "Cănd m-am hotărăt să vin acasă, mi-am zis că mai bine ar fi să incerc să fac şi io ceva in ţara mea. La inceput am avut emoţii", spune constructorul nostru, dar acum, alături de copii şi de soţia sa, afacerea pare să dea roade, ba, mai mult, şi oleacă de profit. Aşa că firma sa are deja şase angajaţi cu carte de muncă, pe care i-a şcolit mai bine de un an. Iar acum a luat sub aripa sa incă vreo patru băieţandri de 16-17 ani, hotărăt să facă din ei unii dintre cei mai pricepuţi constructori de avioane. "Prin oficiul de şomaj am reuşit să-i duc la cursuri de calificare. După ce iau examenul ii şi angajez, numai să se ţină de treabă", spune Vasile Procopie, in vreme ce măinile sale arată celor doi ucenici aflaţi in atelier cum să şlefuiască o piesă. Mirel are 17 ani şi tare işi doreşte să aibă un motoscuter. Aşa nu ar mai fi nevoit să străbată cei trei kilometri de la casa sa pănă la atelier pe jos. Cănd a auzit că şi-ar putea căştiga singur banii, nu a pregetat şi a acceptat oferta primită. Vasile e colegul lui. Acasă mai are incă trei fraţi, iar părinţii săi greu se descurcă. L-ar fi bătut pe el găndul să se ducă la muncă pe şantier, dar "mama atăta s-o ţinut de capuâ să merg aicia, că cică munca-i mai uşoară şi a avut dreptate. Amuâ sunt fericit că am ascultat-o", spune băiatul blond, fără să-şi ridice privirea din pămănt.
DE LA SUSPICIUNE LA MĂNDRIE. Primarul comunei, Rotariu Neculai, nu mai are cuvinte "pentru ce a făcut Vasile pentru satul nostru. Aici omul işi rupe gătul de foame, aşa sărăcie este. Mare lucru o fost să dea la căţiva copii locuri de muncă, căci păinea tare greu se căştigă prin părţile astea", spune edilul comunei. Şi primarul ştie el ce ştie, căci, pe lăngă locrurile de muncă create, şi bugetul primăriei se pricopseşte anual cu mai bine de 70 de milioane de lei. Şi cu toate astea, tot suspicios şi temător pare a fi la auzul ideilor indrăzneşe ale consăteanului. "O venit la mine Vasile şi mi-o zis că vrea să facă pistă de aterizare. Pentru asta are nevoie de pămănt, cam 50.000 de metri pătraţi. Comisia o să se intălnească şi o să ii dăm terenul, că poate o inflori cumva şi comuna noastră", spune omul cu voce moale, deşi toate taxele de aterizate şi de decolare pe pistă ar reveni tot primăriei. "Pe lăngă asta am putea face şi o mică pensiune, un restaurant, unde cei care vin cu avionul pot sta căteva zile, mai cu seamă că zona asta e minunată", completează Vasile Procopie. De trei, patru ani, de cănd Procopie a devenit cunoscut printre constructorii de avioane, deschiderea romănilor faţă de "micile bijuterii" a devenit mult mai mare, constată Vasile. "Avionul pe care il fac acum este comandat de un planor romăn. De-ndată ce inspectorii vin să evalueze calitatea lui, pot spune că i-l pot inmăna. Aparatul are 12 ani garanţie", spune bărbatul. Măinile i se mai odihnesc din cănd in cănd, insă nici o clipă nu pregetă in a povesti despre marea sa pasiune: construirea de avioane de două locuri. Deşi ii trebuie pe lună mai bine de 120 de milioane de lei numai pentru plata salariilor, a taxelor şi a impozitelor, omul nu dezarmează. "Vreau să fac cunoscută comuna ca fiind singura din ţară in care fabricăm astfel de avioane", spune Vasile Procopie satisfăcut. După care işi continuă treaba. Săptămăna asta i-au sosit alte şase comenzi, venite de data asta din partea romănilor. Aşa că "magicianul păsărilor zburătoare", cum este numit printre săteni, nu are timp de pierdutâ¦
După chipul şi asemănarea clientului
Avionele de agrement pe care Vasile Procopie le construieşte in vechiul CAP sunt in funcţie de preferinţele clienţilor. "Fiecare cumpărător işi alege motorul pe care vrea să il aibă, aparatele electronice de bord", spune constructorul lor. Tabla specială din aluminiu din care sunt create avioanele este cumpărătă din Slatina, iar motoarele de diferite puteri, de la 80 pănă la 180 de cai-putere, sunt aduse din străinătate, la fel ca şi aparatura de bord. In rest, fiecare componentă este realizată in atelierul de pe Valea Enei. Viteza avionului poate ajunge la 220 de kilometri pe oră şi se poate zbura la o altitudine de 3.500-4.000 de metri. Costul unei astfel de maşinării poate ajunge şi pănă la 56.000 de euro, iar timpul in care se realizează este de o jumătate de an.Citește pe Antena3.ro