"Baghera" canta pentru Romania

Un african de religie musulmana adoptat de Romania... A venit tocmai din Guineea sa se faca ziarist, dar s-a dovedit ca e talentat si pentru muzica. Nu si-a mai vazut familia de sapte ani.

Pentru piesele de pe albumul "En garde!", Kamara a muncit trei luni in studio

RADACINI. "Era mereu nebunie la noi in casa. Nu trecea o luna sa nu aveam doua-trei evenimente. Se nastea unul, murea altul, unul se insura..." Abia la masa, dimineata, cand painea si untul dispareau cu o viteza nebuna, ii puteai numara pe toti. De la cel mai mic la cel mai mare aveau cate o ocupatie. Pustii faceau mai ales comert, dupa cum ii ducea capul. Preparau bomboane din lapte condensat - aveau propria reteta, pateuri cu peste, banane coapte. "Acum au ramas putini in curte, din ce-mi povesteste mama in scrisori. Dupa ce bunicul a plecat in Statele Unite, s-a cam imprastiat familia. Am rude in Spania, in Germania, in Franta", spune Ghedi.

In liceu, Ghedi a scris o nuvela in care vorbea despre poligamie si despre copiii in exces din familiile musulmane, care a luat un premiu special si care se studiaza acum in Guineea, in scoli.

Familia a dus-o bine pana in 1984, cand in Guineea a avut loc o lovitura de stat. Prilej cu care bunicul lui Ghedi, seful familiei si ministru in Guvern, a fost aruncat pentru patru ani in inchisoare. "Eram constient ca n-o sa am vreodata vreo sansa in tara aia, pentru ca ai mei nu erau deloc bine vazuti", ofteaza Ghedi. Familia Camara locuieste in Conakry, capitala tarii, dar radacinile ei sunt in Sanghiana, un sat aflat la aproape 600 de kilometri departare, la capatul unui drum obositor.

"Toti din sat sunt rude, se cunosc. Cand m-am dus pentru prima data, toti stiau cine sunt si ce fac. La fel sunt si acum. Ei stiu tot ce se intampla cu mine, chiar daca sunt atat de departe de ei."

INCEPUTUL. A aterizat pe Otopeni la 8 noiembrie 1997, dupa o calatorie care a durat, cu tot cu escala, 22 de ore. "M-am speriat de ce am vazut. Cum mergeam de la aeroport spre oras, erau foarte multe cladiri neterminate si aveam senzatia ca fusese un razboi aici", isi aminteste Ghedi. Si apoi, cand a intrat in oras, a crezut ca o sa-i cada toate in cap. "La noi sunt foarte putine cladiri inalte. Cand am ajuns pe la Piata Romana aveam senzatia ca totul se prabuseste in capul meu. Cladirile inalte ma ingrozeau", isi aminteste africanul.

Unde e oceanul? Asta a fost prima durere pe care a simtit-o in Romania. "Mergeam pe strada si ma gandeam: uite, poate dupa blocul asta se vede. Pana la urma am invatat ca din Romania n-o sa vad niciodata oceanul", isi aminteste Ghedi Camara, crescut in Conkary, oras inconjurat din trei parti de Oceanul Atlantic. Pe meleagurile mioritice l-a adus o bursa in jurnalism. "Voiam sa fac o facultate de jurnalism, dar in Guineea nu exista asa ceva. Puteam doar, dupa trei ani de facultate cu profil umanist, sa-mi aleg o specializare in jurnalism", spune el.

Pentru ca voia cu disperare sa lucreze in radio si deja scria la un ziar, s-a prezentat intr-o dimineata la o scoala particulara pe care o conducea un om de radio din Guineea. Dar n-a gasit nici tipenie. Cand a ajuns acasa, tocmai ii sosisera actele care ii confirmau ca a castigat bursa in Romania.

Primul an, cel pregatitor, in care strainii veniti la noi invata limba romana, l-a facut la Cluj. Si pentru ca a trecut de la cele 38 de grade Celsius, cate erau in peninsula de la Atlantic, cand a plecat, la cele 5-6 grade de la Cluj, s-a ales cu o raceala care l-a tinut in spital cateva zile.

S-A ADAPTAT REPEDE. "Dar nici acum nu inteleg o gramada de lucruri. De exemplu, de ce trebuie sa suni ca sa anunti inainte sa te duci la cineva. In Guineea nu e asa. Esti binevenit la oricine, la orice ora si te bucuri, la randul tau, daca ai oaspeti. Cat despre mancare... Cand te duci la cineva, te pune imediat la masa." In Guineea, spune Ghedi, iei masa unde esti in vizita. Iar la tine acasa, daca ai lipsit de la masa, nu se pune problema sa mai gasesti ceva. Partea ta a revenit cu siguranta vreunui musafir.

FOTBALUL. A invatat foarte repede romana, pe care o vorbeste acum perfect. Si-a facut si multi prieteni, care erau disperati ca va pleca la Bucuresti. Mai ales cei cu care juca fotbal la "U" Cluj. Tare l-au mai indragit ardelenii, si pentru talentul fotbalistic i-au dat lui Ghedi si o porecla: Baghera.

Pentru facultate s-a mutat la Bucuresti. A venit cu recomandari ca sa joace la Sportul Studentesc. Cei de la acolo l-au tot amanat insa. "Le era teama de straini, pentru ca in campionat se fac multe blaturi si un strain ar fi putut scapa informatii despre asta", spune Ghedi. Atat de tare l-a scarbit atmosfera din campionat, ca a hotarat sa joace fotbal doar pentru echipa Facultatii de Jurnalism, de la Universitatea din Bucuresti, cu care a castigat foarte multe meciuri. Dupa aceea a inceput sa evolueze si la Nationala cantaretilor. La un moment dat s-a ales cu o ruptura de ligamente, care i-a mai redus din entuziasmul pentru fotbal. Dar cei care l-au vazut jucand nu l-au uitat. Pana si anul asta a primit o propunere de la Jiul Petrosani, dar muzica a fost mai tentanta decat fotbalul. Si mai e si presa. Ghedi are o rubrica bilunara, numita "Povesti adevarate", la o revista. Scrie despre artistii romani si despre intamplari deosebite din viata lor.

DORURI. Cel mai mult ii lipseste familia. Apoi oceanul. Mancarea... Sosurile cu manioc, bame..., mango, papaya... "In Guineea, nivelul de trai nu e foarte ridicat, dar acolo nu ai cum sa mori de foame. Pe strada gasesti copaci de mango, cocotieri cum gasesti aici tei sau plopi", spune Ghedi.

In facultate a avut bursa, dar a si muncit la un fast-food ca sa castige cate ceva in plus. A mai scos bani si din fotbal, a avut roluri mici in mai multe filme straine.

Ii place foarte mult sa-si gateasca, mai ales cand e vorba despre pui cu cartofi si mujdei, la cuptor. Mujdeiul il face cu iaurt sau cu rosii. E musulman si tine Ramazanul in perioada aceasta. Nu pune nimic in gura pana la apusul soarelui si-si face rugaciunea de cinci ori pe zi. Se duce la geamie. Nu merge in discoteci decat atunci cand trebuie sa cante, pentru ca stie ca pacatul va fi iertat, daca e vorba de munca, de meseria lui, si nu de distractie.

CAT DESPRE FETE... Ii plac romancele, dar a ramas consternat la inceput de viteza cu care isi schimba partenerii. Mai greu a fost sa se inteleaga cu parintii fetelor, care raman oarecum interzisi cand vad un strain. "O iubesti sau nu o iubesti. Nu conteaza religia, nici culoarea pielii. Iubirea nu are nuante", zambeste Ghedi.

.

.

TRUPA "ALB NEGRU"

Andrei si Ghedi au spart topurile cu "Noi doi" Andrei si Kamara - numele de scena - au cantat prima data impreuna in 2002. Amandoi faceau parte, ca si acum, din nationala de fotbal a cantaretilor. Erau la Predeal si sustineau un program de seara la hotelul in care erau cazati. Atunci i-a remarcat Dl Problema, care i-a si lansat ulterior. Cand il vedeau spectatorii pe Ghedi, se asteptau la o prestatie in genul Bob Marley. Insa, in afara catorva piese cu influente africane, lui Ghedi ii placea sa cante muzica romaneasca. "Tarancuta, tarancuta", "Casuta noastra" si "Ionel, Ionelule" in interpretarea unui african aruncau imediat publicul pe ringul de dans. La albumul "En garde" au lucrat mai bine de trei luni. Textele melodiilor apartin celor doi baieti din trupa. "Sunt experientele prin care am trecut", spune Kamara. Cu piesa "Noi doi", care face furori in toate topurile, au participat la sectiunea Creatie a Festivalului de la Mamaia. Dar pe piata s-au lansat serios de vreo luna. Deja au zece spectacole, ceea ce nu e putin lucru. Cum a avut Kamara curaj sa cante in franceza, desi nu este o limba la moda pe piata romaneasca? N-a fost vorba de un moft, ci de sentimente. "In franceza simt, in franceza imi sunt cuvintele mai aproape, asa ca am ales sa cant in aceasta limba fara sa ma gandesc la tendintele pietei", spune Kamara. Numele formatiei a aparut dupa ce au facut liste peste liste. Aveau doua fotografii - una cu Ghedi imbracat in alb, pe care scrisese "alb", si una cu Andrei imbracat in negru, pe care scrisese "negru". Cand sa le uneasca, si-au dat seama ca cele doua cuvinte se potrivesc de minune ca nume pentru trupa lor, mai ales ca ii descrie, coloristic, atat de bine.

.

.

"OMUL PAIANJEN" Pe langa "Baghera" (numele panterei negre din "Cartea Junglei"), porecla cu care s-a ales datorita talentelor fotbalistice, lui Ghedi Camara i se mai spune si "Omul Paianjen". I se trage de la felul in care poate sa se catere pe cladiri. Cand era mic, vecinii care isi uitau sau pierdeau cheile de la casa si stateau la etaj il rugau sa se catere in balconul lor si sa le deschida usa de acolo. Si pentru ca dadea dovada de talent in meseria asta, intr-o zi a fost solicitat sa se catere pana la balconul unui apartament aflat la etajul cinci. Operatiunea a avut succes. In seara de dinainte de a pleca in Romania, cineva s-a dovedit insa la fel de bun catarator ca Ghedi si s-a urcat pana in balconul camerei lui, de unde a furat toate hainele aflate la uscat. Asa a ramas Ghedi fara garderoba si a plecat in Romania cu hainele unchiului sau, un barbat de doua ori mai gras decat el. . Dar nici acum nu inteleg o gramada de lucruri. De exemplu, de ce trebuie sa suni ca sa anunti inainte sa te duci la cineva. In Guineea nu e asa. Esti binevenit la oricine, la orice ora si te bucuri, la randul tau, daca ai oaspeti. Cat despre mancare... Cand te duci la cineva, e pune imediat la masa Ghedi Camara . DESPRE GUINEEA Situata pe coasta de vest a Africii, la Oceanul Atlantic, Guineea (denumire oficiala: Republica Guineea) are o suprafata de 245.857 km2. Guineea se invecineaza in nord-est cu Guineea Bissau, in nord cu Senegalul, in est cu Mali, in sud-est cu Coasta de Fildes si in sud cu Liberia si Sierra Leone. Tara are 8 milioane de locuitori. Dintre acestia, doar o treime locuiesc in orase. Limba oficiala este franceza, dar, in paralel cu aceasta, populatia foloseste mai multe dialecte. Principalele orase sunt capitala Conakry (o peninsula la Oceanul Atlantic) - 1,6 milioane de locuitori, Labe si Kindia. Seful statului este generalul Lansana Conte, care se afla la putere din 1984. A fost ales in 1993 si reales in 1998, dupa un scrutin contestat de opozitie. In fruntea unui Comitet militar de redresare nationala, Generalul a luat puterea la moartea lui Ahmed Sekou Toure in 1984.