Baie de sampanie cu fetele de aur

26 Aug 2004 • 00:00

EVENIMENT

Scapate de emotiile concursului, fetele campioane olimpice si antrenorii Octavian Belu si Mariana Bitang au declansat ieri petrecerea in redactia Jurnalului National. Nu au lipsit glumele, tortul si mai ales baia cu sampanie in stil "Formula 1".

DELIA GOMOESCU, MARIAN STEFAN

Dupa tensiunea zilelor de concurs de la Atena, gimnastele si antrenorii lor au avut ieri pentru prima data prilejul sa se destinda cu adevarat. Odata ajunse in redactia "Jurnalului National", unde au sarbatorit si in primavara, dupa victoria de la Europene, tehnicienii, micutele sportive si parintii lor au lasat deoparte protocolul si au incins o petrecere pe cinste.

SAMPANIE. Tonul l-a dat chiar antrenoarea Mariana Bitang, care l-a "botezat" pe Octavian Belu, turnandu-i in cap continutul unei intregi sticle de sampanie. Reputatul tehnician nu a trecut cu vederea "atacul" si in sinea lui a jurat razbunare. Asa ca si-a alergat elevele prin toata redactia. Cea mai afectata de "furia" antrenorului a fost campioana olimpica de la sarituri, Monica Rosu, care s-a ales cu o baie in toata regula. Mona nu s-a lasat insa nici ea mai prejos si si-a luat revansa. Pentru fete, vizita a avut insa si momente mult mai placute. Aflate zi de zi in lupta cu caloriile, campioanele au avut de aceasta data voie sa se infrupte dupa placul inimii din niste felii imense de tort. In ceea ce priveste bautura, Mariana Bitang nu a mai facut nici o concesie: doar apa plata.

GLUME. Chiar si in toiul petrecerii, Belu nu si-a pierdut simtul critic, dojenindu-si elevele mai in gluma, mai in serios. "Uite, Sofronie, tii genunchii indoiti!", a exclamat antrenorul privind-o pe medaliata cu argint de la sol in fotografia care insotea articolul dedicat de Jurnal performantelor gimnastelor din finalele pe aparate. Intre doua glume, fetele au avut ocazia sa revada momentele de glorie de la Atena. Ele au privit pentru prima data pozele din timpul concursului olimpic, pe cele facute imediat dupa victorie sau pe podiumul de premiere.

Ora petrecuta de campioane in redactia Jurnalului le-a deschis drumul spre o vacanta adevarata, prima dupa 4 ani de munca. Zilele de relaxare sunt insa putine, dupa doar o saptamana ele fiind nevoite sa revina in sala de antrenament. Pana la Olimpiada de la Beijing mai este destul, dar pentru antrenori niciodata nu e suficient timp de pregatire. Probabil ca si asta face parte din reteta succesului.

CONFIRMARE

"Am fost fericita la Atena. Am confirmat rezultatele obtinute in primavara, la Campionatele Europene de la Amsterdam. Cea mai mare bucurie nu am trait-o atunci cand am luat aurul cu echipe, ci acum. Sunt acasa si pot sa ma bucur romaneste" - Dana Sofronie

COPLESIRE

"Medaliile obtinute la Olimpiada nu sunt altceva decat rodul unei munci infernale. A fost foarte greu, dar toata durerea se uita atunci cand urci pe podium si iti canta imnul. Ce poti sa iti doresti mai mult?! Sunt coplesita de primirea de care am avut parte" - Monica Rosu

REGRETE

"Imi pare foarte rau ca m-am accidentat la sol in finala pe echipe si nu am mai putut concura. Domnul Ion Tiriac era in stare sa faca totul pentru a ma recupera. Pana la urma a iesit bine, iar Dana Sofronie, care m-a inlocuit la sol - individual a luat argintul" - Oana Ban

BUCURIE

"I-am spart pe toti! Romania este cea mai tare din lume. In spatele acestui succes imens pentru noi stau ore intregi de munca. Imi pare bine ca am reusit sa facem fericiti toti oamenii din tara noastra, care s-au simtit cei mai puternici din lume" - Alexandra Eremia DATORIE "Am avut datoria sa continuam o traditie veche a tarii noastre in gimnastica mondiala. Suntem urmasele unor sportive de talie precum Nadia Comaneci, Andreea Raducan, Gina Gogean sau Lavinia Milosovici si suntem obligate sa ne tinem dupa ele" - Silvia Stroescu

REALITATE

"Suntem mai prost platiti decat in alte tari, iar relatiile cu sponsorii sunt si ele abia la inceput de drum in Romania. In alte tari poti castiga un milion de dolari din contracte de publicitate daca iei o medalie olimpica, ceea ce nu este, deocamdata, cazul la noi" - Octavian Belu

EXPLICATIE

"Se renunta usor la gimnastica din cauza castigurilor si asigurarii rentei viagere. Am observat in echipa rusilor sau a americanilor sportive de 25-26 de ani. La noi, media de varsta a fost de 17 ani" - Mariana Bitang

FOTO

FOTO 1

FOTO 2

FOTO 3

Parinti de campioane olimpice

"Mama, fac parte din echipa!" Un telefon, intr-o seara, cand Alexandra Eremia a anuntat-o pe Viorica, mama sa, ca a fost selectata pentru Olimpiada. Acesta a fost inceputul unei campioane olimpice.

De acasa a plecat in â99, cand a fost chemata la Deva. Au urmat saptamani, luni, ani cand discutiile cu cei de acasa se purtau numai la telefon. "O vizitam o data pe luna si vorbeam la telefon de doua ori pe saptamana, seara. Discutam vrute si nevrute", isi aminteste Viorica. La telefon au discutat si in timpul Olimpiadei de la Atena, cand Viorica, la fel ca si Carmen Ponor, Geta Rosu si celelalte mamici de campioane si-au urmarit fetele la televizor.

Alexandra Eremia, ca si Silvia Stroescu, a fost luata la cluburile de gimnastica de la gradinita. Alexandra era preocupata de desen, unde chiar se pricepea, dupa cum ne confirma Viorica, dar a renuntat in favoarea antrenamentelor. Parintii au vise implinite, fetele vor sa mearga mai departe, sa fie antrenoare poate. Numai Silvia avea un gand in urma cu vreun an sa dea examen la Medicina veterinara. Olimpiada a convins-o ca nu poate renunta asa cu una cu doua la gimnastica. Va urma Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport si Psihologia. (Eugenia Mihalcea)