Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In satul băcăuan Sănduleni, din Romănia recent aderată la UE, aflat pe drumul european 574, sunt 34 de case fără curent electric. Oamenii şi-au tras cablu tv, mulţi dintre ei şi-au cumpărat frigidere, televizoare, maşini de spălat, sperănd că intr-o zi le vor putea folosi. In sat există chiar şi un atelier de reparaţii radio-tv.
Cine şi-ar mai putea inchipui cum este să trăieşti pe intuneric intr-o perioadă in care wattul aleargă şi se scurge prin contoare cu o viteză uluitoare? Aşa trăiesc 34 de familii din Sănduleni, judeţul Bacău. Cei care o duc aşa doar de căţiva ani aşteaptă nervoşi şi nerăbdători. Vecinii lor, care trăiesc la lumina lumănării de mai bine de 50 de ani, aşteaptă şi ei. Cu resemnare.
Pe drumul european 574, cel care duce de la Bacău spre Oneşti, după ce-ai coborăt dealul şi-ai ieşit din Coman, o plăcuţă te atenţionează că ai intrat in Sănduleni. Chiar de la intrare, pe o porţiune de căteva sute de metri, 34 de case se pierd in intuneric. Sunt luminate in treacăt de farurile maşinilor ce aleargă in mare grabă spre alte destinaţii, mai luminoase.
PROBLEME, OFURI, INDIGNĂRI. Ne-am oprit la casa lui Sascău Vasile, intr-o dimineaţă de august. Trebăluieşte pe-afară, cu animalele, dar şi prin casă, că s-au apucat de văruit. Vasile locuieşte acolo de cănd s-a născut, de 30 de ani. Acum are şi el doi copii, o fetiţă de 5 ani şi un băieţel de 4 luni. Bateria de 12 volţi, pe care o incarcă prin vecinii mai electrificaţi decăt el, este singura lui sursă de curent. La ea este alimentat un televizor minuscul, de zece pe zece centimetri, la care-şi mijeşte ochii fetiţa. "Uite-aşa trăim, la lampă şi la becul ăla mic de-l pun la baterie. Că n-am avut noroc pănă acum să ne pună şi nouă cineva curent, chiar dacă suntem la drumul european. Măncare trebuie să facem doar căt măncăm intr-o zi, că se strică. Dacă n-avem frigider... ăsta mic s-a stricat la burtă de căteva ori⦠Chiar dacă ţinem laptele in apă rece, tot se-năcreşte." Noaptea, Vasile mulge vaca căt mai tărziu, pe răcoare, la lumina lămpii. In grajd mai are un viţel şi-un cal. "Animalele sunt singura mea avere. Şi acum căteva luni cei de la poliţie m-au pus să semnez o hărtie că, dacă mi se fură vreun animal, nu am pretenţii. Păi, şi eu cum pot să am grija lor noaptea? Dacă aud ceva şi ies pe intunericul ăsta, nu-mi dă hoţul cu ceva in cap?" In timp ce noi stăteam la poveşti cu Vasile şi ai lui, in Valea Turluiului, cum ii zice satului ce-a rămas in afara reţelei de electrificare, s-a dus vestea că "au venit de la Bucureşti nişte oameni⦠cu curentul". Aşa se face că in curtea bărbatului s-au adunat o parte din vecini să-şi spună oful, dar şuguind, după cum ii şade bine romănului. "Ei, avem curent! Dacă deschidem uşile şi ferestrele, ştiţi ce de curent avem? Ne ia pe sus!", ne spune răzănd a pagubă Maricica Sascău, cumnata lui Vasile. Fluieraş Romel, un alt vecin care-a cumpărat o căsuţă aici acum vreo şase ani, ne povesteşte cum autorităţile locale şi cele de la judeţ s-au tot perindat pe străzile lor. Degeaba, căci nici un firicel de curent nu s-a tras către casele din Valea Turluiului. "O să facem şi noi ca ăia din Ferentari - ieşim in stradă şi blocăm circulaţia, dăm foc la vreun cauciuc, ceva, poate aşa să fim şi noi băgaţi in seamă."
IN AŞTEPTAREA CURENTULUI. Intre case şi drumul european se inalţă căţiva stălpişori din lemn ce duc un cablu pănă-n capătul satului. "Păi, da, avem cablu tv, avem televizoare⦠in curănd o să avem şi internet. N-avem curent, dar ce ne trebuie?!â¦", fac oamenii haz de necaz.
Am ieşit din curtea lui Vasile Sascău să vedem şi alte case, să ne facem o idee despre cum se trăieşte pe intuneric in secolul vitezei. Şi-am intrat in cea a familiei Matei. Iulian şi Simona şi-au ridicat o casă frumoasă şi incă n-au terminat-o. Din curte se aude o bormaşină cum băzăie ascuţit, in timp ce se căzneşte să străpungă un perete. "Avem un generator, dar nu-l putem folosi prea mult. Consumă multă benzină. Plătim mai bine de trei milioane pe lună şi il pornim numaâ pentru sculele astea şi seara, o oră-două. In rest, ne luminăm cu asta", ne spune femeia care-a ieşit din casă cu o candelă fumegăndă. Cei doi tineri muncesc in Italia căte două-trei luni, apoi vin şi cu banii strănşi continuă casa. Cănd se termină bănuţii, pleacă din nou şi-apoi iar vin, de fiecare dată cu speranţa că vor vedea şi stălpul de curent in faţa porţii. "Cănd am cumpărat pămăntul aici, am vorbit cu domn primar şi ne-a spus că o să fie curent in maxim un an, să construim liniştiţi. Păi, dacă ştiam că or să treacă trei ani şi nici gănd de curent, cumpăram in altă parte", ne spune cu obidă bărbatul.
Şi in curtea lor s-au adunat vecinii, cănd au auzit că-s oameni de pe la Bucureşti care se interesează de problema lor. Toţi dau vina pe primarul Vasile Dumitru: "Nu-l interesează de noi, ăştia de-aici. L-am tot rugat! «Hai domn primar, că v-am votat!». Dar el ne-a spus că, oricum, şi cu voturile noastre, şi fără ele, tot ar fi ajuns primar. Păi, asta e bătaie de joc! Face investiţii numai acolo unde are el interese!", ne-au povestit oamenii cătrăniţi. "In actele pe care le-a făcut pentru Consiliul Judeţean şi către Prefectură, primarul pomeneşte de cătunul din Valea Turluiului. Păi, ăsta-i cătun? Dacă şi noi, ăştia de la ditamai drumul european, suntem cătun⦠Daâ oricum, pănă şi-n funduâ văii s-a tras curentuâ, aşa căâ¦"
COPII IMBOLNĂVIŢI. "M-am intălnit intr-o zi cu domn primar şi povestea că-i căzuse curentul de cu seară. Zicea că l-au luat nervii stomacaliâ¦", işi aminteşte amuzată Rodica Brandiu. "Păi, noi ce să mai zicem, că stăm in fiecare seară fără curent? Am intrat in Europa cu lumănarea-n mănă! Şi noi ca noi, daâ copiii ce vină au? Iarna nici nu apucă să-şi facă temele pănă se lasă intunericul şi işi strică ochii la lumănare. Generatorul nu-l putem ţine prea mult in funcţiune. La televizor nu se pot uita, iar de calculator nici nu poate fi vorba. Sunt mari diferenţe intre copiii noştri şi ceilalţi, şi ei simt cel mai tare asta", continuă femeia cu amărăciune. Copiii care au bunici in sate iluminate nici nu mai vor să vină acasă, unde seara trebuie să meargă la culcare o dată cu găinile.
In afara faptului că nu se pot bucura de televizor, copiii au probleme mult mai grave din cauza lipsei curentului electric. De la fumul lămpilor cu motorină se ineacă şi fac forme de astm. "Iar de chemi salvarea noaptea nici nu ştie unde să oprească, dacă aici nu se vede nimic", după cum ne-a zis Vasile c-a păţit-o. Copiii nu au rezultate bune la invăţătură, pentru că nu-şi pot face temele. De la lumina flăcării ochii le obosesc, aşa că primesc pedeapsă la şcoală - să stea in pauze in clasă, să-şi scrie lecţiile.
IRONII DE-ALE SORŢII. Deşi nu au curent electric in prize, localnicii din Valea Turluiului au un atelier de reparaţii radio-tv! Sidişteanu Gheorghe, depanatorul, are un generator pe care-l porneşte căt repară un televizor. Apoi il opreşte, că din banii de pe televizoarele reparate nu şi-ar putea plăti curentul. Şi, tot ca o băşcălie a sorţii, Maricica Sascău are adunate intr-una din camerele casei vreo cinci televizoare. "Le-am primit cadou de pe la oamenii ăştia de trec pe-aici cu camioanele. Ia uitaţi-vă căte sunt! Daâ ce să fac cu ele?! Cănd or trage ăştia curent o să am la ce mă uita!", ne spune femeia zămbind cu speranţă. Ea are 37 de ani şi nu ştie cum e să ai lumină de bec in casă. Pe casele din Valea Turluiului sunt suporţi pentru curent, dar pe ei nu odihneşte nici un fir. Oamenii au băgat in tencuieli instalaţiile electrice. Firele ies din doze neacoperite, becurile sunt inşurubate in fasunguri şi acoperite cochet cu abajururi din sticlă. Frigiderele stau impachetate in debarale, la fel şi maşinile de spălat. Garanţiile s-au scurs, iar aparatele nici n-au fost măcar probate. Singurul element care te duce cu găndul că aici se intămplă ceva neobişnuit sunt lămpile agăţate in perete. "Dar nici lămpile nu le mai putem folosi. Gaz nu se mai găseşte şi trebuie să cumpărăm motorină. Iar motorina face un fum gros şi negru, că la două săptămăni trebuie să văruieşti", ni se plăng oamenii.
TREI PRĂNZURI PE ZI. Toţi localnicii din zonă au ieşit pe la porţi şi-au aşteptat răbdători să le vină şi lor răndul să le trecem pragul. "Veniţi şi la noi!", auzim cănd dintr-o parte, cănd din alta. Tanti Lucica este o femeie de 71 de ani care trăieşte aici incă din â58. Iar moşuâ ei stă tocmai din â48. Au sperat că vor prinde şi ei in viaţa asta ceva lumină⦠şi incă mai speră. Le-am promis insă că ne vom intoarce pe inserate. Seara, cănd ne-au văzut maşina, copiii au inceput să dea sfoară in sat. "Au venit! Au venit!", şi, cum nu ne răbda inima să-l sărim pe vreunul din cei care ne aşteptau de parcă noi aduceam firele aducătoare de lumină, am intrat, pe rănd, la fiecare. La ora 21:00 deja orbecăi prin gospodăriile oamenilor. Tanti Lucica ne povesteşte, reglănd flacăra lămpii, cum socoteşte să facă o oală de ciorbă astfel incăt să-i ajungă "trei prănzuri". Dimineaţa, cănd o face, apoi pe la amiază şi, dacă seara nu mai pot mănca tot ciorbă, măcar să ţină pănă a doua zi de dimineaţă. "E greu şi cu drumurile la Bacău sau la Oneşti, ca să cumpărăm măncare. N-ai cum să cumperi decăt pentru o zi, că altfel se strică. Mai ales carnea. Dar poate dă bunul Dumnezeu să pună şi la noi lumină. Măcar un an să apuc s-aprind şi io becu-n casă!"
LUMĂNĂRI PENTRU TOŢI... Mare Maria are cinci copii şi stă aici, in Valea Turluiului, de cănd s-a născut. Seara se adună toţi in casă şi mănăncă la lumina lumănării. Casa străluceşte de curăţenie, dar nu suficient căt să se dispenseze de lumina lumănărilor. "Am aprins lumănări pentru tot Bacăul!", spune femeia glumind amar. Părinţii Mariei locuiesc şi ei de prin â60 in casa in care ne-au primit. "Ne-am obişnuit aşa, că de-o viaţă stăm fără curent, dar uite că au inceput să ne fure animalele din curte." Li s-au furat şi cărlanul, şi vaca cu tot cu viţel, de trei ori in doi ani. "Inainte nu se intămpla aşa ceva. Pe noi Ceauşescu a vrut să ne dărăme, să ne mute la bloc, dar a venit Revoluţia şi n-a mai apucat, de-aia am rămas noi aici fără lumină. Dar uite că nici ăştia de după n-au făcut nimicâ¦", ne povestesc bătrănii cu chipul pălpăind in ritmul flăcării de pe masă.
CEAUŞESCU E DE VINĂ. La primărie l-am găsit doar pe viceprimarul Onea Vasile, că "primarul e in concediu". Ne-a spus că problema de la Valea Turluiului este cunoscută şi la Consiliul Judeţean, şi la Prefectură, dar că nu sunt bani. Nu ştia valoarea proiectului, doar că "este necesară o lucrare de anvergură". Ne-a povestit viceprimarul că s-au făcut multe investiţii in comună: un pod peste albia Tazlăului, s-au reabilitat şcoli, căminul cultural, s-a asfaltat⦠dar bani pentru electrificarea celor din Valea Turliului nu s-au găsit. "In â61, cănd s-a electrificat satul, Ceauşescu s-a oprit la curbă. Voia ca să-i aducă pe toţi in vatra satului, aşa că pe cei de-acolo urma să-i dărăme şi să-i mute la bloc.
Apoi a venit Revoluţia şi ei au rămas acolo. Au mai venit şi alţii..." "Păi, după Revoluţie nu s-a mai ocupat nimeni de ei, că-s totuşi 17 ani de-atunci?", l-am intrebat noi. "S-au mai făcut demersuri, dar n-au fost bani." "Oamenii aceştia plătesc taxe la primărie?" "Ei, da! Plătesc!", confirmă vicele. "Păi, şi au vreo utilitate in zonă?" "Ei, n-au⦠dacă nu s-a putut!" "Păi, şi ei au votat!" "He-he-he, la căţi sunt ei acolo⦠34 de case nu inseamnă prea multe voturi! Oricum suntem pe lista consiliului la numărul 4 in programul acela guvernamental cu electrificarea, dar e posibil să se tragă la iarnă sau să se intindă şi pănă in 2009 sau chiar 2010⦠Depinde cănd or veni banii."
Am reuşit să vorbim şi cu primarul, la telefon. El ne-a spus că valoarea proiectului se ridică la 3 miliarde şi jumătate de lei vechi. Vasile Dumitru este primar din â96. Zice că incă de-atunci a făcut primul proiect şi a inceput demersurile pentru pornirea electrificării. "Dar n-am reuşit. La nivelul judeţului toate forurile cunosc situaţia din Valea Turluiului. Ne-au spus că suntem prioritate in programul electrificarea 2007-2009." Ne-a enumerat şi parte din investiţiile care s-au făcut in comună: "26 de miliarde podul, 18 miliarde căminul cultural⦠Şi asfaltarea ne-a costat foarte mult⦠Dar aici n-am găsit sprijin, n-am găsit sursa de finanţare, 3 miliarde şi jumătate nu s-au găsit pe nicăieri".
L-am intrebat pe primar dacă pentru domnia sa chiar nu contează voturile celor din Valea Turluiului. "Eu n-am spus aşa ceva, ne-a răspuns, eu incerc să le trag lumină, dar n-am spus aşa ceva."
Pe drumul european 574, cel care duce de la Bacău spre Oneşti, după ce-ai coborăt dealul şi-ai ieşit din Coman, o plăcuţă te atenţionează că ai intrat in Sănduleni. Chiar de la intrare, pe o porţiune de căteva sute de metri, 34 de case se pierd in intuneric. Sunt luminate in treacăt de farurile maşinilor ce aleargă in mare grabă spre alte destinaţii, mai luminoase.
PROBLEME, OFURI, INDIGNĂRI. Ne-am oprit la casa lui Sascău Vasile, intr-o dimineaţă de august. Trebăluieşte pe-afară, cu animalele, dar şi prin casă, că s-au apucat de văruit. Vasile locuieşte acolo de cănd s-a născut, de 30 de ani. Acum are şi el doi copii, o fetiţă de 5 ani şi un băieţel de 4 luni. Bateria de 12 volţi, pe care o incarcă prin vecinii mai electrificaţi decăt el, este singura lui sursă de curent. La ea este alimentat un televizor minuscul, de zece pe zece centimetri, la care-şi mijeşte ochii fetiţa. "Uite-aşa trăim, la lampă şi la becul ăla mic de-l pun la baterie. Că n-am avut noroc pănă acum să ne pună şi nouă cineva curent, chiar dacă suntem la drumul european. Măncare trebuie să facem doar căt măncăm intr-o zi, că se strică. Dacă n-avem frigider... ăsta mic s-a stricat la burtă de căteva ori⦠Chiar dacă ţinem laptele in apă rece, tot se-năcreşte." Noaptea, Vasile mulge vaca căt mai tărziu, pe răcoare, la lumina lămpii. In grajd mai are un viţel şi-un cal. "Animalele sunt singura mea avere. Şi acum căteva luni cei de la poliţie m-au pus să semnez o hărtie că, dacă mi se fură vreun animal, nu am pretenţii. Păi, şi eu cum pot să am grija lor noaptea? Dacă aud ceva şi ies pe intunericul ăsta, nu-mi dă hoţul cu ceva in cap?" In timp ce noi stăteam la poveşti cu Vasile şi ai lui, in Valea Turluiului, cum ii zice satului ce-a rămas in afara reţelei de electrificare, s-a dus vestea că "au venit de la Bucureşti nişte oameni⦠cu curentul". Aşa se face că in curtea bărbatului s-au adunat o parte din vecini să-şi spună oful, dar şuguind, după cum ii şade bine romănului. "Ei, avem curent! Dacă deschidem uşile şi ferestrele, ştiţi ce de curent avem? Ne ia pe sus!", ne spune răzănd a pagubă Maricica Sascău, cumnata lui Vasile. Fluieraş Romel, un alt vecin care-a cumpărat o căsuţă aici acum vreo şase ani, ne povesteşte cum autorităţile locale şi cele de la judeţ s-au tot perindat pe străzile lor. Degeaba, căci nici un firicel de curent nu s-a tras către casele din Valea Turluiului. "O să facem şi noi ca ăia din Ferentari - ieşim in stradă şi blocăm circulaţia, dăm foc la vreun cauciuc, ceva, poate aşa să fim şi noi băgaţi in seamă."
IN AŞTEPTAREA CURENTULUI. Intre case şi drumul european se inalţă căţiva stălpişori din lemn ce duc un cablu pănă-n capătul satului. "Păi, da, avem cablu tv, avem televizoare⦠in curănd o să avem şi internet. N-avem curent, dar ce ne trebuie?!â¦", fac oamenii haz de necaz.
Am ieşit din curtea lui Vasile Sascău să vedem şi alte case, să ne facem o idee despre cum se trăieşte pe intuneric in secolul vitezei. Şi-am intrat in cea a familiei Matei. Iulian şi Simona şi-au ridicat o casă frumoasă şi incă n-au terminat-o. Din curte se aude o bormaşină cum băzăie ascuţit, in timp ce se căzneşte să străpungă un perete. "Avem un generator, dar nu-l putem folosi prea mult. Consumă multă benzină. Plătim mai bine de trei milioane pe lună şi il pornim numaâ pentru sculele astea şi seara, o oră-două. In rest, ne luminăm cu asta", ne spune femeia care-a ieşit din casă cu o candelă fumegăndă. Cei doi tineri muncesc in Italia căte două-trei luni, apoi vin şi cu banii strănşi continuă casa. Cănd se termină bănuţii, pleacă din nou şi-apoi iar vin, de fiecare dată cu speranţa că vor vedea şi stălpul de curent in faţa porţii. "Cănd am cumpărat pămăntul aici, am vorbit cu domn primar şi ne-a spus că o să fie curent in maxim un an, să construim liniştiţi. Păi, dacă ştiam că or să treacă trei ani şi nici gănd de curent, cumpăram in altă parte", ne spune cu obidă bărbatul.
Şi in curtea lor s-au adunat vecinii, cănd au auzit că-s oameni de pe la Bucureşti care se interesează de problema lor. Toţi dau vina pe primarul Vasile Dumitru: "Nu-l interesează de noi, ăştia de-aici. L-am tot rugat! «Hai domn primar, că v-am votat!». Dar el ne-a spus că, oricum, şi cu voturile noastre, şi fără ele, tot ar fi ajuns primar. Păi, asta e bătaie de joc! Face investiţii numai acolo unde are el interese!", ne-au povestit oamenii cătrăniţi. "In actele pe care le-a făcut pentru Consiliul Judeţean şi către Prefectură, primarul pomeneşte de cătunul din Valea Turluiului. Păi, ăsta-i cătun? Dacă şi noi, ăştia de la ditamai drumul european, suntem cătun⦠Daâ oricum, pănă şi-n funduâ văii s-a tras curentuâ, aşa căâ¦"
COPII IMBOLNĂVIŢI. "M-am intălnit intr-o zi cu domn primar şi povestea că-i căzuse curentul de cu seară. Zicea că l-au luat nervii stomacaliâ¦", işi aminteşte amuzată Rodica Brandiu. "Păi, noi ce să mai zicem, că stăm in fiecare seară fără curent? Am intrat in Europa cu lumănarea-n mănă! Şi noi ca noi, daâ copiii ce vină au? Iarna nici nu apucă să-şi facă temele pănă se lasă intunericul şi işi strică ochii la lumănare. Generatorul nu-l putem ţine prea mult in funcţiune. La televizor nu se pot uita, iar de calculator nici nu poate fi vorba. Sunt mari diferenţe intre copiii noştri şi ceilalţi, şi ei simt cel mai tare asta", continuă femeia cu amărăciune. Copiii care au bunici in sate iluminate nici nu mai vor să vină acasă, unde seara trebuie să meargă la culcare o dată cu găinile.
In afara faptului că nu se pot bucura de televizor, copiii au probleme mult mai grave din cauza lipsei curentului electric. De la fumul lămpilor cu motorină se ineacă şi fac forme de astm. "Iar de chemi salvarea noaptea nici nu ştie unde să oprească, dacă aici nu se vede nimic", după cum ne-a zis Vasile c-a păţit-o. Copiii nu au rezultate bune la invăţătură, pentru că nu-şi pot face temele. De la lumina flăcării ochii le obosesc, aşa că primesc pedeapsă la şcoală - să stea in pauze in clasă, să-şi scrie lecţiile.
IRONII DE-ALE SORŢII. Deşi nu au curent electric in prize, localnicii din Valea Turluiului au un atelier de reparaţii radio-tv! Sidişteanu Gheorghe, depanatorul, are un generator pe care-l porneşte căt repară un televizor. Apoi il opreşte, că din banii de pe televizoarele reparate nu şi-ar putea plăti curentul. Şi, tot ca o băşcălie a sorţii, Maricica Sascău are adunate intr-una din camerele casei vreo cinci televizoare. "Le-am primit cadou de pe la oamenii ăştia de trec pe-aici cu camioanele. Ia uitaţi-vă căte sunt! Daâ ce să fac cu ele?! Cănd or trage ăştia curent o să am la ce mă uita!", ne spune femeia zămbind cu speranţă. Ea are 37 de ani şi nu ştie cum e să ai lumină de bec in casă. Pe casele din Valea Turluiului sunt suporţi pentru curent, dar pe ei nu odihneşte nici un fir. Oamenii au băgat in tencuieli instalaţiile electrice. Firele ies din doze neacoperite, becurile sunt inşurubate in fasunguri şi acoperite cochet cu abajururi din sticlă. Frigiderele stau impachetate in debarale, la fel şi maşinile de spălat. Garanţiile s-au scurs, iar aparatele nici n-au fost măcar probate. Singurul element care te duce cu găndul că aici se intămplă ceva neobişnuit sunt lămpile agăţate in perete. "Dar nici lămpile nu le mai putem folosi. Gaz nu se mai găseşte şi trebuie să cumpărăm motorină. Iar motorina face un fum gros şi negru, că la două săptămăni trebuie să văruieşti", ni se plăng oamenii.
TREI PRĂNZURI PE ZI. Toţi localnicii din zonă au ieşit pe la porţi şi-au aşteptat răbdători să le vină şi lor răndul să le trecem pragul. "Veniţi şi la noi!", auzim cănd dintr-o parte, cănd din alta. Tanti Lucica este o femeie de 71 de ani care trăieşte aici incă din â58. Iar moşuâ ei stă tocmai din â48. Au sperat că vor prinde şi ei in viaţa asta ceva lumină⦠şi incă mai speră. Le-am promis insă că ne vom intoarce pe inserate. Seara, cănd ne-au văzut maşina, copiii au inceput să dea sfoară in sat. "Au venit! Au venit!", şi, cum nu ne răbda inima să-l sărim pe vreunul din cei care ne aşteptau de parcă noi aduceam firele aducătoare de lumină, am intrat, pe rănd, la fiecare. La ora 21:00 deja orbecăi prin gospodăriile oamenilor. Tanti Lucica ne povesteşte, reglănd flacăra lămpii, cum socoteşte să facă o oală de ciorbă astfel incăt să-i ajungă "trei prănzuri". Dimineaţa, cănd o face, apoi pe la amiază şi, dacă seara nu mai pot mănca tot ciorbă, măcar să ţină pănă a doua zi de dimineaţă. "E greu şi cu drumurile la Bacău sau la Oneşti, ca să cumpărăm măncare. N-ai cum să cumperi decăt pentru o zi, că altfel se strică. Mai ales carnea. Dar poate dă bunul Dumnezeu să pună şi la noi lumină. Măcar un an să apuc s-aprind şi io becu-n casă!"
LUMĂNĂRI PENTRU TOŢI... Mare Maria are cinci copii şi stă aici, in Valea Turluiului, de cănd s-a născut. Seara se adună toţi in casă şi mănăncă la lumina lumănării. Casa străluceşte de curăţenie, dar nu suficient căt să se dispenseze de lumina lumănărilor. "Am aprins lumănări pentru tot Bacăul!", spune femeia glumind amar. Părinţii Mariei locuiesc şi ei de prin â60 in casa in care ne-au primit. "Ne-am obişnuit aşa, că de-o viaţă stăm fără curent, dar uite că au inceput să ne fure animalele din curte." Li s-au furat şi cărlanul, şi vaca cu tot cu viţel, de trei ori in doi ani. "Inainte nu se intămpla aşa ceva. Pe noi Ceauşescu a vrut să ne dărăme, să ne mute la bloc, dar a venit Revoluţia şi n-a mai apucat, de-aia am rămas noi aici fără lumină. Dar uite că nici ăştia de după n-au făcut nimicâ¦", ne povestesc bătrănii cu chipul pălpăind in ritmul flăcării de pe masă.
CEAUŞESCU E DE VINĂ. La primărie l-am găsit doar pe viceprimarul Onea Vasile, că "primarul e in concediu". Ne-a spus că problema de la Valea Turluiului este cunoscută şi la Consiliul Judeţean, şi la Prefectură, dar că nu sunt bani. Nu ştia valoarea proiectului, doar că "este necesară o lucrare de anvergură". Ne-a povestit viceprimarul că s-au făcut multe investiţii in comună: un pod peste albia Tazlăului, s-au reabilitat şcoli, căminul cultural, s-a asfaltat⦠dar bani pentru electrificarea celor din Valea Turliului nu s-au găsit. "In â61, cănd s-a electrificat satul, Ceauşescu s-a oprit la curbă. Voia ca să-i aducă pe toţi in vatra satului, aşa că pe cei de-acolo urma să-i dărăme şi să-i mute la bloc.
Apoi a venit Revoluţia şi ei au rămas acolo. Au mai venit şi alţii..." "Păi, după Revoluţie nu s-a mai ocupat nimeni de ei, că-s totuşi 17 ani de-atunci?", l-am intrebat noi. "S-au mai făcut demersuri, dar n-au fost bani." "Oamenii aceştia plătesc taxe la primărie?" "Ei, da! Plătesc!", confirmă vicele. "Păi, şi au vreo utilitate in zonă?" "Ei, n-au⦠dacă nu s-a putut!" "Păi, şi ei au votat!" "He-he-he, la căţi sunt ei acolo⦠34 de case nu inseamnă prea multe voturi! Oricum suntem pe lista consiliului la numărul 4 in programul acela guvernamental cu electrificarea, dar e posibil să se tragă la iarnă sau să se intindă şi pănă in 2009 sau chiar 2010⦠Depinde cănd or veni banii."
Am reuşit să vorbim şi cu primarul, la telefon. El ne-a spus că valoarea proiectului se ridică la 3 miliarde şi jumătate de lei vechi. Vasile Dumitru este primar din â96. Zice că incă de-atunci a făcut primul proiect şi a inceput demersurile pentru pornirea electrificării. "Dar n-am reuşit. La nivelul judeţului toate forurile cunosc situaţia din Valea Turluiului. Ne-au spus că suntem prioritate in programul electrificarea 2007-2009." Ne-a enumerat şi parte din investiţiile care s-au făcut in comună: "26 de miliarde podul, 18 miliarde căminul cultural⦠Şi asfaltarea ne-a costat foarte mult⦠Dar aici n-am găsit sprijin, n-am găsit sursa de finanţare, 3 miliarde şi jumătate nu s-au găsit pe nicăieri".
L-am intrebat pe primar dacă pentru domnia sa chiar nu contează voturile celor din Valea Turluiului. "Eu n-am spus aşa ceva, ne-a răspuns, eu incerc să le trag lumină, dar n-am spus aşa ceva."
Beznă
In zona Comancea din comuna Letea Veche, situaţia este asemănătoare cu cea din Sănduleni. Deşi tinde să devină un cartier al Bacăului, comuna nu e in totalitate electrificată. De căţiva ani incoace, primăria dă autorizaţii de construcţie şi percepe taxe, insă nu găseşte fonduri pentru extinderea reţelei de curent. 16 gospodării s-au inălţat in anii din urmă şi stau fără electricitate. "Cănd am cumpărat terenul, l-am intrebat pe primar dacă va fi electrificată zona. Mi-a spus: «Desigur, imediat!». Şi uite că au trecut 6 ani. Am tot aşteptat, am bătut drumurile... Pănă la urmă am făcut un imprumut şi am plătit eu extinderea reţelei, 200 de milioane de lei. Să văd dacă o să-mi recuperez vreodată banii", ne-a povestit Ovidiu Banu. Mihai Gărgălie şi-a cumpărat acum trei ani o căsuţă in comuna Letea Veche. E profesor de matematică in Bacău. Ne-a povestit că avea un elev care nu-şi făcea niciodată temele. Motivul: "N-avem lumină, domn profesor!". "Hai măi, vii cu scuze penibile! Doar nu stai in creierii munţilor! Acum văd şi eu că se poate", a povestit Gărgălie. Vizavi de cele patru case neiluminate se ridică o vilă parcă decupată din reviste. Generatorul huruie in curte de-ţi tremură timpanele. "Ne foloseşte la iluminat, pentru televizor, hidrofor. Nu face faţă frigiderului sau maşinii de spălat", ne-a spus gazda noastră. Deşi plătesc taxe mari la primărie, oamenii nu au nici apă curentă. "S-a tras acum căţiva ani o conductă din fonduri europene", ne-a spus Banu. "Dar n-au pornit-o decăt o dată, pentru probe. Apa o scoatem tot cu curent produs de generator."
In urma numeroaselor petiţii făcute la nivelul autorităţilor judeţene, răspunsul de la CJ Bacău spune că "investiţia privind extinderea reţelei figurează la poziţia 5 din Lista de priorităţi intocmită de CJ Bacău pentru «Programul de dezvoltare a infrastructurii in spaţiul rural»".
In urma numeroaselor petiţii făcute la nivelul autorităţilor judeţene, răspunsul de la CJ Bacău spune că "investiţia privind extinderea reţelei figurează la poziţia 5 din Lista de priorităţi intocmită de CJ Bacău pentru «Programul de dezvoltare a infrastructurii in spaţiul rural»".
Citește pe Antena3.ro
