Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SE COACE LA CHIŞINĂU ●Şcoli, case de cultură, ziare, pentru 10 milioane de minoritari din România
Ieri am aniversat 90 de ani de când Basarabia s-a alipit României.
Aniversare tristă, pentru că niciodată politica nu a înveninat mai
aprig relaţiile de-o parte şi de alta a Prutului. Vedem însă, şi-o vede
toată lumea, politica Bucureştiului este conciliantă, blajină şi
răbdătoare, pe când a Chişinăului e tot mai agresivă. Expulzarea
popilor români şi a diplomaţilor români pare a fi doar un îngrijorător
început.
SE COACE LA CHIŞINĂU ●Şcoli, case de cultură, ziare, pentru 10 milioane de minoritari din România
Ieri am aniversat 90 de ani de când Basarabia s-a alipit României. Aniversare tristă, pentru că niciodată politica nu a înveninat mai aprig relaţiile de-o parte şi de alta a Prutului. Vedem însă, şi-o vede toată lumea, politica Bucureştiului este conciliantă, blajină şi răbdătoare, pe când a Chişinăului e tot mai agresivă. Expulzarea popilor români şi a diplomaţilor români pare a fi doar un îngrijorător început.
Zice cântecul: "Jana noastră nu e moartă, Jana noastră se transformă…". Aşa şi KGB-ul. Generalul de meserie Vladimir Voronin, preşedinte la al doilea mandat, ştie că serviciile îşi schimbă numele, îşi mai schimbă şi stăpânii, dar păstrează metodele, mai ales pe cele verificate. Să presupunem numai că la o şedinţă de partid (Comunist, dacă aţi uitat), în jurul mesei cu peştişori săraţi, vodka şi murături, sub patronajul spiritual al ideologului Vasile Stati, a rezultat o filozofemă, un sofism de genul următor:
Noi, moldovenii din stânga Prutului, ăştia care suntem, ne-am dobândit statalitatea aşa, precum se ştie. Suntem o ţară şi suntem un popor. Şi în ţara noastră trăiesc în armonie minorităţi naţionle precum: ruşi, români, ucraineni, găgăuzi, şi aşa mai departe. Dar, iată, în afara graniţelor ţării, pe vechiul teritoriu al Moldovei Mari, trăiesc vreo 10 milioane de moldoveni. Care sunt o minoritate naţională într-o Românie care cunoaşte şi ea, ca şi noi, o mulţime de minorităţi: unguri, nemţi, sârbi, ucraineni, ţigani. Restul românilor, adică oltenii, ardelenii şi muntenii, le dau minorităţilor toate drepturile, mai puţin minorităţii noastre majoritare, de 10 milioane de moldoveni, care nu au partid, nici deputaţi din oficiu, nici sedii, nici programe europene pentru integrare, nici învăţământ în limba maternă. Aşadar, să redăm acestei minorităţi demnitatea uzurpată de statul român, cam imperialist şi doar cu numele european. Să purcedem!
VIERMIŞORUL DĂ DIN COADĂ. În urma unei asemenea scremeri programatice va fi început, timid, să mişte viermele în măr. Oricând, oriunde, se găsesc câţiva indivizi dispuşi să dea cinstea pe ruşine. Pentru că n-au nici cinste, nici ruşine, aşadar noţiunile sunt lipsite de conţinut pentru dumnealor. Un asemenea grup, constituit nu neapărat întâmplător, s-a dus la Judecătoria Iaşi, unde a obţinut, la 12.01.2007, sentinţa care legaliza "Comunitatea Moldovenilor din România". Ups! Ce ţi-e comunitatea tătarilor din România, ce ţi-e comunitatea grecilor din România, ce ţi-e comunitatea moldovenilor din România! O problemă pur cantitativă, nu-i aşa? Parchetul a făcut recurs, trei luni mai târziu, Tribunalul Iaşi a desfiinţat sentinţa de la Iaşi, motivând că în Constituţia României nu există noţiunea de "etnie moldovenească", invocată de statutul tinerei organizaţii. Aşa se face că tentativele de organizare a filialelor Comunităţii Moldovenilor din România în anumite judeţe din Moldova, dar şi în Harghita şi Covasna (sic!) au mai avut de aşteptat.
GOGOMĂNII PREZIDENŢIALE. Ne întoarcem la Chişinău. La 23.02.2007, la o lună după ce Comunitatea cu pricina a fost înfiinţată la Iaşi, trei bravi reprezentanţi ai curajoasei formaţiuni civice au fost primiţi cu pompă în Parlamentul de la Chişinău, unde li s-a dat cuvântul. I-au cocoloşit mai-marii regimului. Le-a dat cuvântul preşedintele Parlamentului, Marian Lupu. I-a purtat de mână liderul comunist Stepaniuc, care era cât pe-aci să ajungă premier în locul lui Tarlev. S-au plâns că sunt discriminaţi în România, că nu sunt lăsaţi
să-şi afirme identitatea moldovenească, un negustor din Huşi, un puştan cu îndeletniciri cam penale şi un aşa-zis ziarist scăpat de puşcărie. A doua zi după prezentarea lor, drept nişte trofee ale învierii conştiinţei etniei moldoveneşti din România, Voronin avea să dea agenţiei naţionale Moldpres un interviu cosmic, din care vă reamintim câteva adorabile monstruozităţi:
"Moldovenii din România nutresc speranţa că, după aderarea României la Uniunea Europeană, problema identităţii etnice va deveni în această ţară o problemă ce va ţine de exprimarea voinţei cetăţenilor, dar nu o politică impusă de sus. La noi, în Moldova, de exemplu, nimeni nu constrânge pe nimeni să fie în exclusivitate moldovean. Poţi să fii român, ucrainean, rus. În România, din păcate, lista etniilor permise în acest stat este strict limitată, toate minorităţile naţionale posibile sunt enumerate în legislaţie. Moldovenii printre acestea nu figurează. Şi acesta, din câte înţeleg eu, este astăzi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor şi a culturii lor în România. Este vorba de legalizarea acestui drept pentru o populaţie de circa 10 milioane de persoane care locuieşte în Moldova românească."
ÎNAPOI ÎN ROMĂNIA. Declaraţiile lui Voronin au provocat ceva proteste anul trecut. Ele aveau să fie eclipsate de fapte mult prea concrete, precum expulzare de popi şi de diplomaţi români, precum şi alte dovezi de neprietenie notorii. În România, viermişorii săpau în măr. Dădeau din coate. Au încercat să afilieze asociaţia ilegală la Federaţia Europeană pentru Minorităţi Naţionale. Biroul de Relaţii Interetnice de pe lângă Guvernul Moldovei a încercat s-o acrediteze. Încă n-a ţinut. Să-i numim pe harnicii apostoli ai moldovenismului:
Marian Russo are 21 de ani. N-a terminat liceul în România, căci a fost exmatriculat. Se pare că diploma lui de Bac obţinută în Republica Moldova nu e tocmai curată, dar Universitatea "Mihail Kogălniceanu" din Iaşi e preocupată de banii studenţilor, nu neapărat de acurateţea actelor. Marian a făcut năzdravănii pe la el prin cartier. A avut noroc că n-a ajuns la şcoala de corecţie. Perseverează însă, intermediind obţinerea de documente româneşti pentru anumiţi basarabeni. Are dosar penal pentru determinarea depunerii de mărturii false, în scopul revendicării unor proprietăţi din nordul Basarabiei.
Bucureşteanul Petre Ignatencu... ce să spui despre dumnealui mai mult decât că se recomandă preşedintele "Noului Partid Comunist Român"... Zice românul "cine se aseamănă, se adună". O fi poftind să înfiinţeze partidul în România cu sprijin de la Chişinău, să beneficieze aşadar de un "import de ideologie"? Pitorescul personaj a mai colaborat pe vremuri cu un partid comunist străin, nu altul decât cel al lui... Saddam Hussein... A evoluat, precum se vede, din rândul celor pe care-i vedem în fiecare 25 decembrie la mormântul "abuziv-împuşcatului".
Sus-numiţii şi alţi vreo câţiva au încercat să înregistreze iar asociaţia la Iaşi, sub numele "Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova". Judecătorii din Iaşi le-au dat cu flit de astă dată, iar acum o lună, şi Tribunalul Iaşi a respins, definitiv şi irevocabil, înfiinţarea acestei năzdrăvănii. Ce-or mai pune acum la cale domnii tovarăşi, ce idei s-or mai distila în creuzetul lui Stati de la Chişinău? Sigur, să militezi pentru licee în limba moldovenească, sau pentru case de cultură moldoveneşti în România apare drept o năstruşnicie. Dacă citim însă în statutul Asociaţiei că şedinţele sunt... secrete, zâmbetul ni se transformă în strâmbătură. Câh!
Ca să nu ne închipuim cumva că se zbenguie prin România toţi ciracii lui Nichipercea, poftim respectuos pe cei de la SRI, SIE şi cine mai are treabă cu securitatea naţională să-şi calce pe inimă şi să ne răspundă măcar la o întrebare: aceste organizaţii şi zbuciumaţii lor promotori se înfruptă sau nu din visteria Partidului Comuniştilor din Republica Moldova?
Ieri am aniversat 90 de ani de când Basarabia s-a alipit României. Aniversare tristă, pentru că niciodată politica nu a înveninat mai aprig relaţiile de-o parte şi de alta a Prutului. Vedem însă, şi-o vede toată lumea, politica Bucureştiului este conciliantă, blajină şi răbdătoare, pe când a Chişinăului e tot mai agresivă. Expulzarea popilor români şi a diplomaţilor români pare a fi doar un îngrijorător început.
Zice cântecul: "Jana noastră nu e moartă, Jana noastră se transformă…". Aşa şi KGB-ul. Generalul de meserie Vladimir Voronin, preşedinte la al doilea mandat, ştie că serviciile îşi schimbă numele, îşi mai schimbă şi stăpânii, dar păstrează metodele, mai ales pe cele verificate. Să presupunem numai că la o şedinţă de partid (Comunist, dacă aţi uitat), în jurul mesei cu peştişori săraţi, vodka şi murături, sub patronajul spiritual al ideologului Vasile Stati, a rezultat o filozofemă, un sofism de genul următor:
Noi, moldovenii din stânga Prutului, ăştia care suntem, ne-am dobândit statalitatea aşa, precum se ştie. Suntem o ţară şi suntem un popor. Şi în ţara noastră trăiesc în armonie minorităţi naţionle precum: ruşi, români, ucraineni, găgăuzi, şi aşa mai departe. Dar, iată, în afara graniţelor ţării, pe vechiul teritoriu al Moldovei Mari, trăiesc vreo 10 milioane de moldoveni. Care sunt o minoritate naţională într-o Românie care cunoaşte şi ea, ca şi noi, o mulţime de minorităţi: unguri, nemţi, sârbi, ucraineni, ţigani. Restul românilor, adică oltenii, ardelenii şi muntenii, le dau minorităţilor toate drepturile, mai puţin minorităţii noastre majoritare, de 10 milioane de moldoveni, care nu au partid, nici deputaţi din oficiu, nici sedii, nici programe europene pentru integrare, nici învăţământ în limba maternă. Aşadar, să redăm acestei minorităţi demnitatea uzurpată de statul român, cam imperialist şi doar cu numele european. Să purcedem!
VIERMIŞORUL DĂ DIN COADĂ. În urma unei asemenea scremeri programatice va fi început, timid, să mişte viermele în măr. Oricând, oriunde, se găsesc câţiva indivizi dispuşi să dea cinstea pe ruşine. Pentru că n-au nici cinste, nici ruşine, aşadar noţiunile sunt lipsite de conţinut pentru dumnealor. Un asemenea grup, constituit nu neapărat întâmplător, s-a dus la Judecătoria Iaşi, unde a obţinut, la 12.01.2007, sentinţa care legaliza "Comunitatea Moldovenilor din România". Ups! Ce ţi-e comunitatea tătarilor din România, ce ţi-e comunitatea grecilor din România, ce ţi-e comunitatea moldovenilor din România! O problemă pur cantitativă, nu-i aşa? Parchetul a făcut recurs, trei luni mai târziu, Tribunalul Iaşi a desfiinţat sentinţa de la Iaşi, motivând că în Constituţia României nu există noţiunea de "etnie moldovenească", invocată de statutul tinerei organizaţii. Aşa se face că tentativele de organizare a filialelor Comunităţii Moldovenilor din România în anumite judeţe din Moldova, dar şi în Harghita şi Covasna (sic!) au mai avut de aşteptat.
GOGOMĂNII PREZIDENŢIALE. Ne întoarcem la Chişinău. La 23.02.2007, la o lună după ce Comunitatea cu pricina a fost înfiinţată la Iaşi, trei bravi reprezentanţi ai curajoasei formaţiuni civice au fost primiţi cu pompă în Parlamentul de la Chişinău, unde li s-a dat cuvântul. I-au cocoloşit mai-marii regimului. Le-a dat cuvântul preşedintele Parlamentului, Marian Lupu. I-a purtat de mână liderul comunist Stepaniuc, care era cât pe-aci să ajungă premier în locul lui Tarlev. S-au plâns că sunt discriminaţi în România, că nu sunt lăsaţi
să-şi afirme identitatea moldovenească, un negustor din Huşi, un puştan cu îndeletniciri cam penale şi un aşa-zis ziarist scăpat de puşcărie. A doua zi după prezentarea lor, drept nişte trofee ale învierii conştiinţei etniei moldoveneşti din România, Voronin avea să dea agenţiei naţionale Moldpres un interviu cosmic, din care vă reamintim câteva adorabile monstruozităţi:
"Moldovenii din România nutresc speranţa că, după aderarea României la Uniunea Europeană, problema identităţii etnice va deveni în această ţară o problemă ce va ţine de exprimarea voinţei cetăţenilor, dar nu o politică impusă de sus. La noi, în Moldova, de exemplu, nimeni nu constrânge pe nimeni să fie în exclusivitate moldovean. Poţi să fii român, ucrainean, rus. În România, din păcate, lista etniilor permise în acest stat este strict limitată, toate minorităţile naţionale posibile sunt enumerate în legislaţie. Moldovenii printre acestea nu figurează. Şi acesta, din câte înţeleg eu, este astăzi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor şi a culturii lor în România. Este vorba de legalizarea acestui drept pentru o populaţie de circa 10 milioane de persoane care locuieşte în Moldova românească."
ÎNAPOI ÎN ROMĂNIA. Declaraţiile lui Voronin au provocat ceva proteste anul trecut. Ele aveau să fie eclipsate de fapte mult prea concrete, precum expulzare de popi şi de diplomaţi români, precum şi alte dovezi de neprietenie notorii. În România, viermişorii săpau în măr. Dădeau din coate. Au încercat să afilieze asociaţia ilegală la Federaţia Europeană pentru Minorităţi Naţionale. Biroul de Relaţii Interetnice de pe lângă Guvernul Moldovei a încercat s-o acrediteze. Încă n-a ţinut. Să-i numim pe harnicii apostoli ai moldovenismului:
Marian Russo are 21 de ani. N-a terminat liceul în România, căci a fost exmatriculat. Se pare că diploma lui de Bac obţinută în Republica Moldova nu e tocmai curată, dar Universitatea "Mihail Kogălniceanu" din Iaşi e preocupată de banii studenţilor, nu neapărat de acurateţea actelor. Marian a făcut năzdravănii pe la el prin cartier. A avut noroc că n-a ajuns la şcoala de corecţie. Perseverează însă, intermediind obţinerea de documente româneşti pentru anumiţi basarabeni. Are dosar penal pentru determinarea depunerii de mărturii false, în scopul revendicării unor proprietăţi din nordul Basarabiei.
Bucureşteanul Petre Ignatencu... ce să spui despre dumnealui mai mult decât că se recomandă preşedintele "Noului Partid Comunist Român"... Zice românul "cine se aseamănă, se adună". O fi poftind să înfiinţeze partidul în România cu sprijin de la Chişinău, să beneficieze aşadar de un "import de ideologie"? Pitorescul personaj a mai colaborat pe vremuri cu un partid comunist străin, nu altul decât cel al lui... Saddam Hussein... A evoluat, precum se vede, din rândul celor pe care-i vedem în fiecare 25 decembrie la mormântul "abuziv-împuşcatului".
Sus-numiţii şi alţi vreo câţiva au încercat să înregistreze iar asociaţia la Iaşi, sub numele "Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova". Judecătorii din Iaşi le-au dat cu flit de astă dată, iar acum o lună, şi Tribunalul Iaşi a respins, definitiv şi irevocabil, înfiinţarea acestei năzdrăvănii. Ce-or mai pune acum la cale domnii tovarăşi, ce idei s-or mai distila în creuzetul lui Stati de la Chişinău? Sigur, să militezi pentru licee în limba moldovenească, sau pentru case de cultură moldoveneşti în România apare drept o năstruşnicie. Dacă citim însă în statutul Asociaţiei că şedinţele sunt... secrete, zâmbetul ni se transformă în strâmbătură. Câh!
Ca să nu ne închipuim cumva că se zbenguie prin România toţi ciracii lui Nichipercea, poftim respectuos pe cei de la SRI, SIE şi cine mai are treabă cu securitatea naţională să-şi calce pe inimă şi să ne răspundă măcar la o întrebare: aceste organizaţii şi zbuciumaţii lor promotori se înfruptă sau nu din visteria Partidului Comuniştilor din Republica Moldova?
