Bani aruncaţi pe geam în România socialistă

Decenii la rând, viaţa social-politică din România socialistă a fost marcată şi s-a desfăşurat în conformitate cu un calendar anual, aproape la fel de complex ca unul bisericesc. Un calendar laic respectat cu stricteţe, cu nenumărate "sărbători" marcate prin manifestări publice de mare amploare.

Anul manifestărilor politice şi omagiale începea la scurt timp după Revelion, la 6 ianuarie, când toată ţara sărbătorea ziua de naştere a "Tovarăşei". Şi continua cu 26 ianuarie, ziua în care "Tovarăşul" împlinea şi el un anumit număr de ani de viaţă, dar şi de activitate revoluţionară. Apoi urmau în ordine cronologică alte sărbători importante: 1 mai, 9 mai, 23 august şi 30 decembrie. Acestora li se adăugau multe alte momente festive şi evenimente politico-educative, derulate uneori la nivel naţional, iar alteori ori doar local.

Unele dintre acestea erau doar activităţi "de rutină", la care nu trebuiau să participe un mare număr de persoane. Altele, considerate a fi "de importanţă naţională", angrenau mii şi mii de oameni ai muncii, scoşi din producţie atât pentru "repetiţii", cât şi pentru manifestarea propriu-zisă. Erau evenimente grandioase care se organizau şi se derulau parcă de la sine, fără ca vreunuia dintre noi să-i treacă prin minte că ar presupune şi nişte cheltuieli, că fiecare dintre ele şi toate la un loc au un preţ. Astfel că nu am ştiut niciodată cam câţi bani scoteau din "averea întregului popor" spectaculoasele mitinguri care marcau ziua de 23 august ori grandioasele spectacole organizate în cadrul Festivalului Naţional "Cântarea României". Şi cu siguranţă nu am fi aflat niciodată dacă unul dintre înalţii demnitari comunişti audiaţi în cursul procesului CPEx nu ar fi calculat în faţa magistraţilor "nota de plată" a câtorva dintre aceste manifestări de mare amploare.

Fost primar al Bucureştiului şi membru al CPEx al CC al PCR, Gheorghe Pană a fost şi el arestat, anchetat şi trimis în judecată, alături de colegii săi, în Procesul CPEx. Într-una dintre declaraţiile sale date în faţa magistraţilor şi incluse în Dosarul penal nr. 88/P/1990 fostul demnitar comunist descrie pe larg, ca un contabil, cheltuielile făcute, din banii tuturor, cu ocazia câtorva dintre acele manifestări grandioase. Încercând, pe cât posibil, să se detaşeze de factorii de decizie la vârful regimului comunist, Pană declara în urmă cu două decenii: "Trâmbiţând la toate răspântiile, obligaţia oamenilor muncii de a face tot mai multe economii, se organizau tot felul de manifestaţii şi demonstraţii care angrenau un mare număr de oameni, ocazie cu care se cheltuiau sume imense de bani. Ca unul care am participat la organizarea unor asemenea demonstraţii, aş putea să fac unele aprecieri - desigur cu aproximaţie -, deoarece cred că nişte cifre sigure nu sunt cunoscute de nimeni". Fostul demnitar comunist îşi începe analiza cu preţul manifestaţiilor organizate cu ocazia zilei de 23 august.

"Spre exemplu, demonstraţia anuală de 23 August impunea, printre altele, următoarele cheltuieli:
- Tribuna din Piaţa Aviatorilor - circa 1,5 milioane de lei.

- Fiecare dintre cele circa 600 de unităţi industriale care scoteau coloane de manifestanţi şi materiale de propagandă cheltuiau în jur de 150.000 de lei fiecare. Deci: 600 x 150.000 lei = 90.000.000 lei. În plus, asta mai însemna şi scoaterea din producţie a 8.000 de sportivi, 5.000 gărzi patriotice, 3.000 de membri ai detaşamentelor de tineret, dar şi aproximativ 6.000 de oameni pentru ordine. Iar toţi aceştia făceau cel puţin zece repetiţii, aşa că toţi pierdeau tot atâtea zile de producţie.

Pentru că majoritatea celor din detaşamentele de tineret şi o parte dintre sportivi erau elevi şi studenţi aflaţi în vacanţă, dar şi pentru simplificare, hai să luăm în calcul o cifră rotundă de 15.000 de oameni. Deci 15.000 x 10 zile = 150.000 de zile de muncă pierdute. Calculat la un salariu mediu de 100 de lei pe zi, asta înseamnă un total de încă 15.000.000 de lei. Dacă la acest calcul se mai adaugă şi cheltuielile făcute cu plata autobuzelor cu care erau transportaţi oamenii şi motorina pentru camioanele care cărau materialele de propagandă, rezultă, dintr-un condei, cheltuieli de peste 110.000.000 de lei, pierderi care nu se contabilizau nicăieri". Iar aceste cheltuieli erau făcute doar pentru manifestaţiile "civile" căci, de câţiva ani, în Capitală şi în cele mai importante oraşe ale ţării nu se mai organizau spectaculoasele parade militare care atrăgeau cu adevărat publicul. Cu doar câţiva ani mai înainte, când forţele noastre armate defilau şi ele de 23 August, cheltuielilor enumerate de Pană li se adăugau alte milioane de lei, costul carburanţilor folosiţi de tancuri şi de restul maşinilor de luptă, scoase din cazărmi ca să mărşăluiască festiv prin faţa tribunei oficiale. Dar şi preţul kerosenului consumat de avioanele cu reacţie ridicate pe cerul Bucureştilor, atât la repetiţii, cât şi la manifestaţia propriu-zisă.

Alte cheltuieli care, deşi proveneau tot din bugetul de stat, nu erau contabilizate în vreo evidenţă oficială, se înregistrau cu ocazia vizitelor de lucru ale conducerii superioare de partid şi de stat în marile unităţi industriale. În această privinţă Gheorghe Pană detaliază: "O asemenea vizită, făcută în câteva întreprinderi din Capitală, presupuneau scoaterea în stradă a circa 50.000 de oameni, puşi să aplaude pe traseele dintre obiectivele vizitate, oameni care în acea zi nu mai lucrau. Aşadar 50.000 x 100 lei/zi nelucrată = 5.000. 000 de lei. La această sumă se adaugă alte cheltuieli cu transportul, dar şi cele cu materialele de propagandă. Plus, bineînţeles, costul cumulat al zilelor nelucrate de angajaţii unităţilor vizitate". Calculul făcut de fostul demnitar se referă la o singură vizită. Dar suma menţionată de el trebuie înmulţită cu numărul de vizite pe care Ceauşescu le făcea, uneori săptămânal, în cele mai importante centre economice, atât din Capitală, cât şi în cele mai importante centre administrative şi industriale din ţară.

Alte sume de bani, deloc neglijabile, se duceau pe apa sâmbetei, tot fără vreo evidenţă contabilă oficială, pentru organizarea ediţiilor anuale ale Festivalului Naţional "Cântarea României". Care începeau să coste bani grei încă din fazele locale, de la nivel de sat, comună sau întreprindere. Gheorghe Pană enumeră doar cheltuielile făcute în faza finală a festivalului, concretizată, de obicei, printr-un spectacol grandios desfăşurat în Capitală. "Un spectacol «Cântarea României», desfăşurat pe Stadionul 23 August, putea să coste, de asemenea, 20-30 de milioane de lei cu tot ceea ce se aducea din provincie, adică echipe artistice, militari şi studenţi. La care se adăuga preţul materialului propagandistic, decorurilor şi costumelor pentru artiştii, de obicei amatori, care apăreau în spectacol.

Iar toate aceste cheltuieli, neînregistrate în nici o evidenţă contabilă şi neincluse în bugetul centralizat, se făceau într-o perioadă în care teatrele şi alte instituţii artistice trebuiau să se autofinanţeze şi nu aveau din ce să îşi plătească angajaţii", îşi încheie fostul demnitar declaraţia privitoare la toate aceste cheltuieli extravagante. Cu toate că socotelile sale sunt doar parţiale, dezvăluirile făcute de el, acum două decenii, în faţa justiţiei sunt o adevărată premieră. Dar pentru a înţelege mai bine amploarea acelor cheltuieli imense de bani scoase din "averea întregului popor" fără nici un fel de evidenţe contabile, trebuie să mai reamintim un singur "detaliu": pe vremea când se cheltuiau sute de milioane de lei pentru parade şi "omagii", dolarul costa, la cursul oficial de schimb, puţin peste 10 lei. Ceea ce înseamnă că pe atunci toate aceste activităţi de propagandă costau, anual, echivalentul câtorva zeci de milioane de dolari.