Eroina nationala sau femeie de moravuri usoare care, sub aparenta unui gest eroic, a actionat doar pentru a-si salva de la pierzanie amantul?
Aceasta este intrebarea. Cu o biografie plina de hatisuri, burgheza casatorita din interes, Ana Ipatescu, a reusit cu un singur gest, in 1848, sa dejoace contrarevolutia care ameninta miscarea de eliberare initiata de pasoptisti.ALEXANDRU NASTASE
In iunie 1848, societatea secreta "Fratia", avandu-i printre membri pe Nicolae Balcescu, fratii Golescu, Ion Heliade Radulescu, C.A. Rosetti sau I.C. Bratianu declansau revolutia in Tara Romaneasca, citind o proclamatie pentru libertate si dreptate pe campia de la Islaz, din afara Bucurestilor. In scurt timp, revolutionarii preluau puterea si formau guvernul provizoriu. Insa, cu tot sprijinul popular, revolutionarii nu s-au pus de acord cu privire la programul de guvernare. Ezitarile si neintelegerile au condus la organizarea de catre marii boieri a unei contralovituri, cu sprijinul armatei. La 19 iunie, guvenul provizoriu era arestat cu complotul coloneilor Odobescu (fost ministru al armelor) si Solomon. Norodul adunat pe strazi a batut, resemnat, in retragere. "In acel moment de disperare, dinspre Podul Mogosoaiei navaleste tanara eroina Anica Ipatescu. O faptura inalta, palida ca moartea la chip, cu ochii aprinsi si buclele aruncate pe spate. Doua pistoale incarcate sunt in mainile ei. Striga din toate puterile: "Moarte tradatorilor! Tineri, curaj, salvati libertatea!"" In acel moment, insufletiti parca de gestul femeii, oamenii iau cu asalt palatul domnesc, ii imping inapoi pe militari, patrund in palatul domnesc si elibereaza guvernul din mainile tradatorilor. Gazetele saluta gestul, se scrie chiar si o balada pentru a elogia curajul femeii. Ce se ascunde insa in spatele gestului Anei Ipatescu? Dragoste de tara si de popor, incredere in cauza Revolutiei pasoptiste sau o iubire tainica si adultera pentru unul dintre cei arestati, Nicolae Golescu?
Fiica de burghez
Exista foarte putine documente
si marturii despre Ana
Ipatescu. Informatii despre
persoana sa apar succint in
memoriile lui Ion Heliade
Radulescu, Ion Ghica sau in
unele note ale unor oameni ai
vremii, precum Grigore Zossima,
Al. Christofi, Al. Pelimon
sau C.D. Aricescu. Ana
Ipatescu s-a nascut in anul
1805, la Bucuresti, in mahalaua
Olarilor. In fapt, numele
sau era Ipatescu, asa cum
rezulta din actul de casatorie
din 1832. Era fiica unui negustor,
Atanasie Ghiulerasa carcserdarul.
Mic dregator domnesc
si comandant de subunitate
de cavalerie usoara, tinea
o cafenea si se ocupa si cu
negustoria, izbutind sa faca
avere. Mama sa se numea
Catinca si mai fusese
casatorita, inainte de a se
cununa cu tatal Anei, avand si
doi copii din prima casatorie.
Parintii s-au despartit, tatal
sau recasatorindu-se cu o
burgheza, Safta. Mama vitrega
i-a facut zile fripte tinerei,
intre altele refuzand sa o lase
sa mearga la scoala. Cu toate
dificultatile, Ana a reusit sa
termine scoala normala la
Bucuresti, spre deosebire de
sora sa mai mica, Margioala.
Tanara a plecat de acasa in
1827, casatorindu-se un an
mai tarziu cu Ivancea Dimitriu,
zis "Ulieru", un arendascare s-a grabit sa puna
mana pe zestrea sotiei. Casatoria s-a desfacut in 1831, din
cauza "mizeriilor zilnice" pe
care i le facea sotul. La despartire, acesta a facut tot posibilul
sa ramana in posesia zestrei
Anei. In acelasi an - 1831 - a
murit si tatal sau. Moartea
acestuia i-a adus Anei alte
probleme: unul dintre fostii
argati ai acestuia a deschis un
proces incercand sa puna
mana pe averea defunctului.
Au urmat doua lungi judecati
care o amenintau sa ramana
pe drumuri, saraca lipita.
Casatorie din interes
La numai un an de la aceste
evenimente, Ana se va
casatori cu Nicolae Ipatescu,
functionar la Departamentul
Vistieriilor. In familia Ipatescu
era o ambianta favorabila
maselor largi, ambianta in
care s-a integrat si Ana.
Numeroase amintiri despre
acele vremuri, publicate ulterior,
arata relatia ca o casnicie
din interes, iar pe eroina, ca pe
o femeie de moravuri usoare, o
parvenita interesata doar de
averea si pozitia in societate a
sotului. Cronicile timpului si
unele manuscrise ale epocii o
arata pe Ana interesata de
activitatile sotului, fiind nelipsita
de la sindrofiile la care
acesta participa in calitate de
functionar al statului si, dupa
1840, de reprezentant al
Vistieriei Statului. Unii istorici
sunt de parere ca Ana l-a
insotit pe Ipatescu si la
intalnirile societatii secrete
"Fratia", unde i-a cunoscut pe
cativa dintre viitorii participanti la Revolutia din 1848 si
membri ai viitorului Guvern
provizoriu. Aceste vizite, foarte
dese, ar putea oferi o cu totul
alta interpretare evenimentelor
din 19 iunie 1848:
gestul femeii nu a fost motivat
de un simtamant patrotic, ci
de o iubire pamanteana pentru
unul dintre revolutionarii
arestati si sechestrati in palatul
domnesc. Cercetatori din
cadrul Academiei Romane si
Muzeului National de Istorie:
"Intr-adevar, cel vizat se pare
ca era Nicolae Golescu. Domn
pamantean, chipes si cuceritor,
a fermecat-o pe tanara
burgheza. Povestea de amor
dintre cei doi, desi nu apare in
documente sau insemnari, a
starnit valuri in Bucuresti.
Golescu a fost adevaratul
motiv al razvratirii ei, nu
cauza Revolutiei pasoptiste..."
Radiografii in
presa vremii
Gazetele romanesti si cele
din strainatate au salutat
deopotriva, in numeroase
articole, fapta Anei
Ipatescu. "Algemeine
Zeitung" din Augsburg
(cotidian bavarez foarte
raspandit in tarile in care
se vorbea limba germana)
relateaza evenimentele de
la 19 iunie din Bucuresti:
"Chiar acum, la orele 2,
tumultul cuprinde strada
principala. S-a facut incercarea
de a se aresta intregul
guvern provizoriu, dar a
esuat total. O eroina a
impuns multimea catre
palat si, tradatorii fura
prinsi, iar revolutia valaha a
fost salvata". "Le Siecle"
(jurnal parizian) scria pe 22
iulie, in articolul "Scrisoare
din Bucuresti": "Ieri, la
douasprezece si jumatate,
o alta revolutie sangeroasa
a izbucnit aici, dar, din fericire,
poporul a inabusit-o.
Odobeasca, fostul sef al
militiei nationale, si
Solomon, colonel al celui
de-al 3-lea regiment de
infanterie, au atacat, in
fruntea a 400 de soldati,
pe membrii guvernului care
se aflau reuniti, pentru a-i
lua prizonieri; dar poporul
se aduna in graba, in jurul
unei tinere eroine care
rupse randurile soldatilor si
se napusti spre palat.
Multimea intra si-l aresta
pe Odobeasca. Solomon
fugi. Soldatii declarara ca
nu vor mai trage niciodata
asupra fratilor lor si ca
fusesera inselati".
"Amicul poporului" - o
gazeta romaneasca din
Pesta: "(...) o femeie asa
de barbata ca Anetta
Ipatescu e vrednica ca nu
numai de toti romanii, ci de
toata lumea civilizata sa fie
celebrata".
"Allgemeine Osterreichische
Zeitung" (jurnal
austriac) scria la 20 iunie
1848: "Poporul devenise
manios, trebui insa,
deoarece nu avea arme, sa
bata in retragere. Multora
le pierea treptat curajul si
incepura sa se indoiasca
de cauza poporului suveran,
temandu-se ca libertatea,
dobandita cu putine
zile in urma, va fi pierduta.
Altii mai curajosi incepura
sa construiasca baricade,
pentru a continua lupta inegala.
Disperarea ajunsese
de acum la un grad inalt,
cand o eroina parca se
napusti din nori, venind pe
Podul Mogosoaiei cu doua
pistoale in mana. Ea striga
din toate puterile: "Moarte
tradatorilor! Tineri, curaj,
salvati libertatea!". Aceste
cuvinte ale tinerei eroine -
care este sotia unui
functionar, numele ei fiind
Ana Ipatescu - electrizeaza
masele. Se da asaltul (...).
Valahii s-au dovedit a fi eroi
adevarati". Unele gazete
straine au scris chiar de
"ranirea mortala" a Anei
Ipatescu, cautand sa faca
din gestul acesteia un
exemplu care sa stimuleze
si alte cugete, de pe alte
meleaguri
CV
A trait intre 1805 si 1875.
A fost fiica de burghez si a
urcat ierarhia sociala
printr-o casatorie de interes,
cu Nicolae Ipatescu.
S-a facut remarcata prin
gestul de la 19 iunie 1848,
cand a condus multimea
adunata in fata palatului
domnesc si a infrant contralovitura
pe care boierimea
din Tara Româ°neasca o
pregatise impotriva revolutionarilor pasoptisti. Nu se
cunosc aspecte ale vietii
sale de dupa Revolutie.
Alte eroine din timpul
Revolutiei de la 1848
- Elena Varnav, eroina moldoveanca. La 24 de ani "au purtat steagul libertatilor Moldovei la anul 1848" si apoi "au trait in obscuritate", dupa cum sta scris pe o placa de mormant de la Iasi.
- Ecaterina Varga, eroina
transilvaneana. Rupandu-se
de clasa ei de mica nobila, a
aparat, prin lupta, interesele
motilor din Muntii Apuseni,
ridicandu-i la razmerita, in
anii premergatori Revolutiei
de la 1848; supranumita
"Doamna Motilor", a fost
arestata in 1847 si intemnitata. A iesit in 1851 din
inchisoarea de la Alba-Iulia,
zdrobita sufleteste si
trupeste, asa cum se
intamplase si cu Avram
Iancu, dupa o condamnare
pentru "agitatie darza la
inselare"; a incercat sa
poarte jalba oamenilor in
capitala imperiului austriac
pentru ca apoi, refuzata, sa
conduca o ceata de 30 de
munteni.
Vazut-ati o femee, in zioa de tradare,
In zioa razbunarii,
atunci cand fiecare
Jura sa se omoare ai
Patrii vanzatori?
Vazut-ati, zic, femeea, cu
trup de amazoana,
Cu bratul de arama, cu
inima romana,
Cu fata-nflacarata, cu
ochi scanteietoriCitește pe Antena3.roCum arată buletinul de vot la primul tur de la alegerile prezidențiale 2024 Sburand intr-o trasura,
ca bomba tunatoare?
Pe ulitile toate strigand
in gura mare:
"La arme, frati, la arme;
caci, vai!, suntem
tradati!"Si mainile-armate la
ceruri le inalta,
Ca cum ar vrea sa-i ceara
a Romaniei viata,
Si gloria-i trecuta, si anii-i
fortunati?E Ea! Este Anetta, Jan
DâArc-a Romaniei,
Ce numai cu cuvantul, in
epoca sclaviei,
A palmuit tiranul in fata
lui scuipand.Asa! e o Romana, o brava
Eroina,
Ce sfida ferul mortii
s-alearga de foc plina,
O lume spaimantata la
arme-ncurajand.
In negre imbracata, simbol
de intristare,
Ca fulger prin multime, ea
zboara-n nerabdare,
In fiecare mana tiind
arme de foc.
Parea a fi Arhanghel
d-eterna razbunare,
Mergand sa pedepseasca
Sodoma-n rasculare
Si fii neascultatori sa-i
arza la un loc.La glasul ei alearga
multimea-electrizata,
Copii, batrani, tot omul,
cu mana intr-armata,
Urmeaza pe Eroul, pe
bratul lor purtat -
De brate erculeene
trasura-nconjurata
De suflete viteze, Viteaza
escortata,
Soseste, sare, sboara si
eat-o la Palat.
Oda Anei Ipatescu, aparuta in "Pruncul Romanesc", iunie 18