Bau-bau-ul privatizării îi speria pe administratorii hotelurilor de pe litoral

Pe litoral era în toi sezonul turistic. Prima vacanţă de vară "în libertate". Pentru turismul estival, libertatea a adus şi bune, şi rele. Cum să faci să fie bine, întrebarea zornăia în minţile tuturor. La mult, bun şi ieftin năzuiau turiştii, la grămezi de bani visau creierele inflamate de mirajul "privatizării". Serviciile din turism li s-au părut unora numai bune de "privatizat". Numai că socoteala din redacţii nu prea se potrivea cu realitatea din teren, după cum lesne avea să constate Emil Munteanu, gazetar la România liberă.

Bunăoară, Hotelul "Silvia" din staţiunea Venus, o "perlă a litoralului", avea potenţial să devină o afacere profitabilă. Turistul cazat acolo găsea o grădină interioară, amenajată şi bine întreţinută, terasă şi piscină. Un dig de protecţie înălţat în mare îi păzea pe muşteriii berăriei extinse de la hotel până pe plajă. Dotările mai deosebite ale hotelului trădau o mână de gospodar, un spirit "întreprinzător", cu calităţi manageriale şi antreprenoriale. Exact profilul capitalistului de succes, sortit să scoată bani şi din piatră seacă, darămite dintr-o gură de rai ca Hotelul "Silvia". Confruntat cu năstruşniciile tranziţiei, lui Dimitrie Hornea, administratorul hotelului, nici prin minte nu-i trecea să devină patron. "Acum, dacă eu şi colegii mei am deveni patroni, l-a descumpănit Dimitrie Hornea, falimentul s-ar declanşa chiar în timpul primei luni de sezon. Nu ştim mare lucru despre privatizare. Nici cadru legal nu există pentru turism.

Dacă privatizarea înseamnă ghereta aceea inestetică pe care câţiva isteţi au aşezat-o în faţa hotelului, cu acordul Primăriei, atunci mă lipsesc." Mai departe a explicat pe larg şi de ce nu este interesat. "Dacă «Silvia» devine mâine proprietatea mea şi a colectivului cu care lucrez înseamnă că eu mă substitui tuturor sarcinilor actualei conduceri a întreprinderii. Du-te după marfă, bate pe la uşa furnizorilor, fă contractări, contabilitate, deconturi. Totul s-ar duce de râpă, credeţi-mă... De unde cumpăr eu, Hornea, materialele? Cine îmi dă mie ceva, chiar dacă stau cu banii în mână?

A, dacă toate domeniile vieţii economice se circumscriu economiei de piaţă, lucrurile se pot schimba. Putem trata în alte condiţii. Aşa, totul este dirijat, la fel ca înainte. Şi mai puţine produse ca înainte. Industria n-are fire. Ţesătoriile n-au ce lucra, nu pot aproviziona fabricile de confecţii, acestea, la rândul lor, depozitele şi magazinele, iar eu n-am de unde să cumpăr cearşafuri şi prosoape. Este un exemplu care poate fi extins la orice bun de consum."

Ca să-şi uşureze munca, a spus Dimitrie Hornea, cumpărase din străinătate maşini de spălat vase. Libertatea îi alungase pe ospătari şi hotelul nu mai avea personal ca în anii anteriori. "Nu mai am un colectiv stabil, spunea administratorul. Judeţele care an de an îmi trimiteau ospătari m-au refuzat în această vară. A trebuit să apelez la Oficiul forţelor de muncă din Arad. Am pregătit oamenii sumar, ca să pot face faţă. Cu asemenea oameni vreţi să pornesc pe calea privatizării?"

În anii următori, "Silvia" s-a privatizat, ca atâtea altele. Trecerea din proprietatea statului în proprietate privată s-a lăsat cu discuţii, acuzaţii şi scandal întinse pe mai mulţi ani. Dimitrie Hornea, de loc din judeţul Arad, a abandonat turismul, s-a întors în zona de baştină. A intrat în politică, la ultimele alegeri locale a candidat pentru postul de primar din comuna arădeană Şeitin, dar a pierdut în turul al doilea.