Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
TIMIŞ ● Ministerul Agriculturii, vacă numai bună de muls!
La nivelul anului 2005, Administraţia Naţională "Îmbunătăţiri Funciare" SA a comandat, prin încredinţare directă Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" (SNIF) – sucursala Timiş – o lucrare pe raza oraşului Lugoj, în cartierul Balta Lată, în valoare de peste 9 miliarde de lei. Practic, în urma inundaţiilor dezastruoase care au cuprins Banatul în urmă cu trei ani, cei de la SNIF Timiş ar fi trebuit să decolmateze canalul care străbate cartierul lugojan, să-l consolideze cu dale de beton şi să refacă câteva podeţe. Atât şi nimic mai mult!
La nivelul anului 2005, Administraţia Naţională "Îmbunătăţiri Funciare" SA a comandat, prin încredinţare directă Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" (SNIF) – sucursala Timiş – o lucrare pe raza oraşului Lugoj, în cartierul Balta Lată, în valoare de peste 9 miliarde de lei. Practic, în urma inundaţiilor dezastruoase care au cuprins Banatul în urmă cu trei ani, cei de la SNIF Timiş ar fi trebuit să decolmateze canalul care străbate cartierul lugojan, să-l consolideze cu dale de beton şi să refacă câteva podeţe. Atât şi nimic mai mult!
TIMIŞ ● Ministerul Agriculturii, vacă numai bună de muls!
La nivelul anului 2005, Administraţia Naţională "Îmbunătăţiri Funciare" SA a comandat, prin încredinţare directă Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" (SNIF) – sucursala Timiş – o lucrare pe raza oraşului Lugoj, în cartierul Balta Lată, în valoare de peste 9 miliarde de lei. Practic, în urma inundaţiilor dezastruoase care au cuprins Banatul în urmă cu trei ani, cei de la SNIF Timiş ar fi trebuit să decolmateze canalul care străbate cartierul lugojan, să-l consolideze cu dale de beton şi să refacă câteva podeţe. Atât şi nimic mai mult!
Din cauza faptului că lucrarea era destul de complexă şi presupunea cheltuieli foarte mari cu achiziţia materialelor, conform legislaţiei, cei de la SNIF Timiş au cerut colegilor de la ANIF un avans de 30% pentru organizarea de şantier. Banii nu au venit şi aşa se face că SNIF Timiş a refuzat executarea lucrării, din lipsă de disponibilităţi. O lună mai târziu, refacerea canalului din cartierul Balta Lată a fost preluată de sucursala mehedinţeană a SNIF, cu acordul directorului general, Luigi Relu Bergeş. După această mişcare, lucrarea din Lugoj a fost subcontractată către o firmă privată, Hidroconstruct Grup SRL, din Bucureşti, deşi ANIF SA o atribuise SNIF prin încredinţare directă. Deci, nici vorbă de posibilităţi de subcontractare! Oricum, lucrarea a fost demarată imediat după semnarea contractului. Lucru confirmat şi de un control ulterior, făcut la SNIF Mehedinţi de inspectorii Direcţiei de Finanţe din Drobeta Turnu-Severin.
LACUNE CONTABILE. Partea interesantă a poveştii constă în faptul că, la data semnării contractului cu SNIF Mehedinţi, SC Hidroconstruct Grup SRL nu era înfiinţată în mod legal, în sensul că societatea bucureşteană nu deţinea hotărârea judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerţului (ORC). Scrie negru pe alb, în actul de control făcut de cei de la Direcţia de Finanţe! Mai mult, la vremea respectivă, firma nu deţinea în proprietate sau cu un alt titlu o serie de utilaje care au făcut obiectul închirierii către SNIF Mehedinţi. În altă ordine de idei, din acelaşi act de control a reieşit faptul că cei de la "îmbunătăţiri funciare" erau obligaţi să instituie "o garanţie de bună execuţie", în valoare de 5% din costul total al lucrărilor, urmând ca la un an după recepţia lucrărilor din cartierul Balta Lată din Lugoj, în cazul în care nu ar fi apărut probleme, să restituie banii către Hidroconstruct Grup din Bucureşti. În realitate, prevederea contractuală nu a fost respectată, SNIF Mehedinţi neinstituind nici o sumă cu titlu de garanţie.
AURUL NEGRU. După un an de muncă, o dată cu finalizarea lucrării, firma bucureşteană a emis către SNIF Mehedinţi o factură finală a costurilor: 4,8 miliarde de lei. Numai închiriatul utilajelor pentru lucrarea din Lugoj a fost decontată, conform celor de la Direcţia de Finanţe, pentru suma de mai bine de 4 miliarde de lei. Mai mult, din totalul lucrării a fost scăzută contravaloarea carburanţilor şi înregistrată pe cheltuielile SNIF Mehedinţi: nu mai puţin de 239.684 de litri de motorină, la un preţ de aproximativ 5 miliarde!!! În fine, la câteva luni de la încheierea socotelilor şi a deconturilor, la 18 februarie a.c., SNIF Timişoara primeşte o depeşă urgentă din partea colegilor de la Mehedinţi: "Vă rugăm a ne sprijini în efectuarea remedierilor la obiectivul UA Bega Sud-Lugoj (n.n. – Balta Lată), care constau în zid de sprijin, sclivisit mortar cu ciment, mână curentă la pod, refacerea unei traversări de tuburi Premo, încărcat şi transporat pământ la 5 km, recte circa 300 mc". Cu alte cuvinte, lucrarea din Balta Lată, care a păpat peste 9 miliarde de lei din bugetul Ministerului Agriculturii, deşi e nouă, are nevoie de... remedieri urgente!
FIRUL SCURT. Pentru că un necaz nu vine niciodată singur, la o săptămână de la sosirea telegramei urgente din Mehedinţi, SNIF Timişoara mai primeşte o depeşă, la fel de urgentă, de această dată de la conducerea centrală din Bucureşti: "Având în vedere urgentarea lucrărilor solicitate, veţi lua toate măsurile necesare pentru a executa aceste lucrări cu forţe proprii. Lista v-a fost comunicată de SNIF Mehedinţi, iar valoarea acesteia este estimată la 16.000 RON. Termenul de finalizare a lucrărilor este de 13 martie a.c.". Ton imperativ! Şi asta spune mult, nu-i aşa?!? Partea proastă a poveştii e că angajaţii SNIF Timiş nu au găsit la faţa locului, adică pe canalul din Balta Lată din Lugoj, nimic de sclivisit! Şi asta pentru că tot betonul sau dalele, care au fost facturate către SNIF Mehedinţi, lipsesc cu desăvârşire, iar acolo unde există e sub forma unei foiţe de aur! Atât de subţire e! Şi cum pământul nu se poate sclivisi, domnule ministru Dacian Cioloş, subordonaţii dumneavoastră se chinuiesc acum să reinventeze betoanele. Sau, în cel mai rău caz, să cosească iarba dintre penuria de dale! Măcar să arate frumos, ce naiba, dacă tot a costat 9 miliarde de lei! Oricum, imaginile sunt mai mult decât elocvente!
ACTE GRĂITOARE. Una peste alta, din actele adiţionale semnate de conducerea centrală a SNIF SA, firma Hidroconstruct Grup SRL a fost autorizată să efectueze lucrări de reparaţii şi întreţinere a canalelor de irigaţii doar pe teritoriile judeţelor Timiş şi Arad. În realitate, aşa cum rezultă din nota de control a finanţiştilor, societatea privată a prestat servicii pentru instituţia publică şi în districtele Călăraşi, Giurgiu, Gorj, Vâlcea, Bacău, Vaslui, Dolj şi, nu în ultimul rând, Mehedinţi. Semn că firma bucureşteană era la mare căutare! Acum, situaţia s-a schimbat. În momentul de faţă, SNIF SA este într-o situaţie delicată şi cu un picior în groapă. Şi asta pentru că mai multe firme, printre care şi Hidroconstruct Grup SRL din Bucureşti, au cerut declararea falimentului şi a insolvenţei societăţii de îmbunătăţiri funciare. Societatea bucureşteană reclamă un debit de 3,7 miliarde de lei, rezultate din alte lucrări pe care le-ar fi prestat pentru SNIF SA, dar care nu au fost plătite nici până în momentul de faţă.
PUNCT OCHIT. În fine, cei de la SNIF SA vor să plătească doar jumătate din debit, diferenţa nefiind recunoscută. Oricum, până în momentul de faţă, cei de la îmbunătăţiri funciare nu au făcut nici un pas în sensul stingerii conflictului, ceea ce înseamnă că procesul de insolvenţă şi faliment al SNIF SA, solicitat de cei de la Hidroconstruct Grup SRL, îşi urmează cursul. Una peste alta, anul trecut, societatea de îmbunătăţiri funciare a scăpat de execuţie printr-o decizie a ministrului Decebal Traian Remeş, care a instituit ordinul de administrare specială a bunurilor statului chiar cu o zi înaintea judecării cererii de faliment. Astfel, toate acţiunile judiciare şi procesele au fost blocate. Acum se încearcă privatizarea SNIF SA, înaintea unui verdict nefavorabil în justiţie. Oricum, este anormal ca cea mai mare societatea de îmbunătăţiri funciare din România, de fapt şi singura, să fie falimentată pentru datorii minuscule către diferiţi agenţi comerciali. Singura logică a acestei mişcări nu poate fi decât una singură: bătălia pentru patrimoniul de cel puţin 100 de milioane de euro al celor de la SNIF SA.
La nivelul anului 2005, Administraţia Naţională "Îmbunătăţiri Funciare" SA a comandat, prin încredinţare directă Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" (SNIF) – sucursala Timiş – o lucrare pe raza oraşului Lugoj, în cartierul Balta Lată, în valoare de peste 9 miliarde de lei. Practic, în urma inundaţiilor dezastruoase care au cuprins Banatul în urmă cu trei ani, cei de la SNIF Timiş ar fi trebuit să decolmateze canalul care străbate cartierul lugojan, să-l consolideze cu dale de beton şi să refacă câteva podeţe. Atât şi nimic mai mult!
Din cauza faptului că lucrarea era destul de complexă şi presupunea cheltuieli foarte mari cu achiziţia materialelor, conform legislaţiei, cei de la SNIF Timiş au cerut colegilor de la ANIF un avans de 30% pentru organizarea de şantier. Banii nu au venit şi aşa se face că SNIF Timiş a refuzat executarea lucrării, din lipsă de disponibilităţi. O lună mai târziu, refacerea canalului din cartierul Balta Lată a fost preluată de sucursala mehedinţeană a SNIF, cu acordul directorului general, Luigi Relu Bergeş. După această mişcare, lucrarea din Lugoj a fost subcontractată către o firmă privată, Hidroconstruct Grup SRL, din Bucureşti, deşi ANIF SA o atribuise SNIF prin încredinţare directă. Deci, nici vorbă de posibilităţi de subcontractare! Oricum, lucrarea a fost demarată imediat după semnarea contractului. Lucru confirmat şi de un control ulterior, făcut la SNIF Mehedinţi de inspectorii Direcţiei de Finanţe din Drobeta Turnu-Severin.
LACUNE CONTABILE. Partea interesantă a poveştii constă în faptul că, la data semnării contractului cu SNIF Mehedinţi, SC Hidroconstruct Grup SRL nu era înfiinţată în mod legal, în sensul că societatea bucureşteană nu deţinea hotărârea judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerţului (ORC). Scrie negru pe alb, în actul de control făcut de cei de la Direcţia de Finanţe! Mai mult, la vremea respectivă, firma nu deţinea în proprietate sau cu un alt titlu o serie de utilaje care au făcut obiectul închirierii către SNIF Mehedinţi. În altă ordine de idei, din acelaşi act de control a reieşit faptul că cei de la "îmbunătăţiri funciare" erau obligaţi să instituie "o garanţie de bună execuţie", în valoare de 5% din costul total al lucrărilor, urmând ca la un an după recepţia lucrărilor din cartierul Balta Lată din Lugoj, în cazul în care nu ar fi apărut probleme, să restituie banii către Hidroconstruct Grup din Bucureşti. În realitate, prevederea contractuală nu a fost respectată, SNIF Mehedinţi neinstituind nici o sumă cu titlu de garanţie.
AURUL NEGRU. După un an de muncă, o dată cu finalizarea lucrării, firma bucureşteană a emis către SNIF Mehedinţi o factură finală a costurilor: 4,8 miliarde de lei. Numai închiriatul utilajelor pentru lucrarea din Lugoj a fost decontată, conform celor de la Direcţia de Finanţe, pentru suma de mai bine de 4 miliarde de lei. Mai mult, din totalul lucrării a fost scăzută contravaloarea carburanţilor şi înregistrată pe cheltuielile SNIF Mehedinţi: nu mai puţin de 239.684 de litri de motorină, la un preţ de aproximativ 5 miliarde!!! În fine, la câteva luni de la încheierea socotelilor şi a deconturilor, la 18 februarie a.c., SNIF Timişoara primeşte o depeşă urgentă din partea colegilor de la Mehedinţi: "Vă rugăm a ne sprijini în efectuarea remedierilor la obiectivul UA Bega Sud-Lugoj (n.n. – Balta Lată), care constau în zid de sprijin, sclivisit mortar cu ciment, mână curentă la pod, refacerea unei traversări de tuburi Premo, încărcat şi transporat pământ la 5 km, recte circa 300 mc". Cu alte cuvinte, lucrarea din Balta Lată, care a păpat peste 9 miliarde de lei din bugetul Ministerului Agriculturii, deşi e nouă, are nevoie de... remedieri urgente!
FIRUL SCURT. Pentru că un necaz nu vine niciodată singur, la o săptămână de la sosirea telegramei urgente din Mehedinţi, SNIF Timişoara mai primeşte o depeşă, la fel de urgentă, de această dată de la conducerea centrală din Bucureşti: "Având în vedere urgentarea lucrărilor solicitate, veţi lua toate măsurile necesare pentru a executa aceste lucrări cu forţe proprii. Lista v-a fost comunicată de SNIF Mehedinţi, iar valoarea acesteia este estimată la 16.000 RON. Termenul de finalizare a lucrărilor este de 13 martie a.c.". Ton imperativ! Şi asta spune mult, nu-i aşa?!? Partea proastă a poveştii e că angajaţii SNIF Timiş nu au găsit la faţa locului, adică pe canalul din Balta Lată din Lugoj, nimic de sclivisit! Şi asta pentru că tot betonul sau dalele, care au fost facturate către SNIF Mehedinţi, lipsesc cu desăvârşire, iar acolo unde există e sub forma unei foiţe de aur! Atât de subţire e! Şi cum pământul nu se poate sclivisi, domnule ministru Dacian Cioloş, subordonaţii dumneavoastră se chinuiesc acum să reinventeze betoanele. Sau, în cel mai rău caz, să cosească iarba dintre penuria de dale! Măcar să arate frumos, ce naiba, dacă tot a costat 9 miliarde de lei! Oricum, imaginile sunt mai mult decât elocvente!
ACTE GRĂITOARE. Una peste alta, din actele adiţionale semnate de conducerea centrală a SNIF SA, firma Hidroconstruct Grup SRL a fost autorizată să efectueze lucrări de reparaţii şi întreţinere a canalelor de irigaţii doar pe teritoriile judeţelor Timiş şi Arad. În realitate, aşa cum rezultă din nota de control a finanţiştilor, societatea privată a prestat servicii pentru instituţia publică şi în districtele Călăraşi, Giurgiu, Gorj, Vâlcea, Bacău, Vaslui, Dolj şi, nu în ultimul rând, Mehedinţi. Semn că firma bucureşteană era la mare căutare! Acum, situaţia s-a schimbat. În momentul de faţă, SNIF SA este într-o situaţie delicată şi cu un picior în groapă. Şi asta pentru că mai multe firme, printre care şi Hidroconstruct Grup SRL din Bucureşti, au cerut declararea falimentului şi a insolvenţei societăţii de îmbunătăţiri funciare. Societatea bucureşteană reclamă un debit de 3,7 miliarde de lei, rezultate din alte lucrări pe care le-ar fi prestat pentru SNIF SA, dar care nu au fost plătite nici până în momentul de faţă.
PUNCT OCHIT. În fine, cei de la SNIF SA vor să plătească doar jumătate din debit, diferenţa nefiind recunoscută. Oricum, până în momentul de faţă, cei de la îmbunătăţiri funciare nu au făcut nici un pas în sensul stingerii conflictului, ceea ce înseamnă că procesul de insolvenţă şi faliment al SNIF SA, solicitat de cei de la Hidroconstruct Grup SRL, îşi urmează cursul. Una peste alta, anul trecut, societatea de îmbunătăţiri funciare a scăpat de execuţie printr-o decizie a ministrului Decebal Traian Remeş, care a instituit ordinul de administrare specială a bunurilor statului chiar cu o zi înaintea judecării cererii de faliment. Astfel, toate acţiunile judiciare şi procesele au fost blocate. Acum se încearcă privatizarea SNIF SA, înaintea unui verdict nefavorabil în justiţie. Oricum, este anormal ca cea mai mare societatea de îmbunătăţiri funciare din România, de fapt şi singura, să fie falimentată pentru datorii minuscule către diferiţi agenţi comerciali. Singura logică a acestei mişcări nu poate fi decât una singură: bătălia pentru patrimoniul de cel puţin 100 de milioane de euro al celor de la SNIF SA.
Legături politice până la vârf
Unul dintre cei trei asociaţi ai Hidroconstruct Grup SRL este şi penelistul Eugen Coifan, nimeni altul decât vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Viceşeful Coifan a trecut în declaraţia de avere postată pe site-ul instituţiei că are venituri numai de la Gardian Grup, uitând să menţioneze cinci alte firme, printre care şi Hidroconstruct Grup. Declaraţia de avere este un act public şi, potrivit legii penale, caracterul incomplet sau inexact al acesteia se pedepseşte. Presa a atras de nenumărate ori atenţia asupra diferitelor afaceri ciudate ale lui Coifan, însă degeaba... Din 2000 până în 2004, Coifan a fost viceprimar al Orşovei şi se poate mândri că este verişorul lui Viorel Coifan, fost subprefect al judeţului Timiş, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, fost parlamentar şi fost şef al Institutului Naţional de Administraţie.
