Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rata inflaţiei a crescut in septembrie cu 1,08%. Mecanismele evoluţiei preţurilor sunt analizate in fiecare lună pentru cititorii Jurnalului Naţional de Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.
De la 1 noiembrie 1991 incoace, timp de 17 ani, populaţia Romăniei a invăţat şi incă mai invaţă economie, pe viu, la şcoala dură a inflaţiei. Şi, cum rata inflaţiei - indicatorul cel mai sintetic şi cel mai relevant al costului vieţii - este determinată de o paradigmă a mişcării preţurilor mai mereu diferită de la un an la altul, de la o lună la alta, merită să fie surprinsă in notele ei specifice. Mai cu seamă că aici sunt reflectate feţele inflaţiei, nenumărate, de la expresii de perfidie şi răutate la zămbetul cald din momentele de calm ale preţurilor.
Inflaţia lunii septembrie, ale cărei date au fost comunicate zilele trecute de Institutul Naţional de Statistică, este ilustrativă in acest sens. Vedem cum, după o creştere lentă - 0,14% in iunie, 0,29% in iulie - , inflaţia a apăsat pe accelerator in august, rata lunară urcănd la 0,86%; tendinţă pusă şi mai bine in ecuaţie in septembrie, cănd preţurile au crescut cu 1,08%.
Voi incerca să explic aceste cifre. Vă sugerez - ca să mă fac mai bine inţeles - să vă imaginaţi că aveţi dinaintea ochilor trei ecrane luminoase. Desigur, electronice. Şi că toate trei redau filmul preţurilor cu notele specifice lunii septembrie 2007: căteva preţuri urcă, cele mai multe bat pasul pe loc, iar altele - foarte puţine, intre care preţurile la medicamente - coboară. De notat că fiecare ecran este destinat mişcării preţurilor identificate pe căte un mare segment al pieţei: primul - al mărfurilor alimentare, al doilea - al mărfurilor nealimentare, al treilea - al tarifelor serviciilor. Toate trei ecranele, laolaltă, alcătuiesc tabloul inflaţiei.
ATENŢIE INSÃ...! Pe cele trei ecrane, preţurile nu sunt infăţişate aşa cum le vedem noi cănd ne facem cumpărăturile: in marile lanţuri de magazine, in buticuri sau in băcănii, la Bucureşti, la Buzău, la Suceava ori in nu ştiu care sat. N-avem de ce să consultăm aceste ecrane dacă vrem să aflăm, bunăoară, căt costă diferitele varietăţi de pantofi dintr-un magazin ori altul. Pentru că nu vom afla aşa ceva. De altfel, nu vom găsi nici mărci de pantofi, nici preţuri şi nici măcar indicativul "pantofi". Fiindcă s-ar produce o harababură in care ii va fi imposibil cuiva să se descurce. Vom găsi insă altceva: indicatori sintetici. Aşadar, nu pantofi, sandale, ghete sau cizme, ci "incălţăminte". Nu costiţă, salam italian, salam de Sibiu ori jambon spaniol, ci "preparate din carne". Nu palincă, ţuică, vin ori şampanie, ci "băuturi alcoolice".
Dacă nu aflăm, privind pe aceste ecrane, ce mărfuri putem să cumpărăm, de unde şi căt costă, aflăm in schimb cum se mişcă preţurile. In procente şi exprimănd valori medii. De ce ne-ar trezi interesul? Fiindcă această mişcare - rata inflaţiei pe o lună sau pe un an - este un indicator ale cărui modificări in jos ori in sus au efect imediat nu numai in costul vieţii, ci şi in toate structurile vieţii economice şi sociale.
CUM E ABSORBIT ŞOCUL? In septembrie, media preţurilor a urcat cu 1,08%. Dacă analizăm lucrurile la rece, o inflaţie ceva mai accelerată la inceput de toamnă nu are de ce să ne sperie. Dar nici nu poate să fie un motiv de linişte. Ne-am obişnuit cu o dezinflaţie continuă, tot mai accentuată vreme de opt ani, fără intrerupere, şi acum o ieşire din ritm, in tabloul general al preţurilor, ne atrage atenţia că undeva a apărut o defecţiune. Vom vedea unde.
De reţinut totuşi că, in bună măsură, şocul e absorbit. Nu mai scade salariul real (căştigurile raportate la rata inflaţiei) in timp ce cresc preţurile, cum ni s-a intămplat ani in şir. Dimpotrivă, puterea de cumpărare urcă. Şi nici nu mai cresc şi şomajul şi inflaţia dintr-o dată. Dar veniturile depăşesc semnificativ productivitatea, ceea ce nu-i deloc bine. Iar cănd se adaugă şi dezechilibrele balanţei de plăţi, lucrurile se complică. Totuşi, o inviorare economică de peste şapte ani este evidentă, chiar dacă in această toamnă PIB-ul inregistrează o uşoară oboseală.
CREŞTEREA ZERO DOMINÃ... TABLOUL. Trei categorii de cifre au importanţă in calculul inflaţiei: 1) ponderea; 2) rata de creştere; 3) influenţa. Ponderea, in cazul de faţă, este exprimată printr-un număr de puncte. Vedem astfel căt căntăreşte partea in raport cu intregul, sau căt reprezintă un detaliu (un anume indicator sintetic, să spunem "peşte şi conserve din peşte") in intregul tablou. Rata de creştere ne arată că preţurile la "peşte şi produse din peşte" au urcat in septembrie cu 0,38%. Cu o pondere de numai 115 puncte, insă raportată la un total de 10.000 de puncte, căt insumează cele trei ecrane, respectivul indicator sintetic nu se mai regăseşte in rata inflaţiei. Influenţă zero. Tot zero inflaţie in septembrie au făcut untul, zahărul, mierea de albine, cafeaua, fructele proaspete, frigiderele, congelatoarele, articolele de menaj, detergenţii, cărţile, ziarele, revistele, ceasurile, televizoarele, aparatele de radio, energia electrică, gazele, energia termică şi incă multe alte produse. Cele mai multe!
De unde, atunci, inflaţia? Răspunsul apare pe două din cele trei tablouri. Să-l detaliem.
In august, dezechilibrul s-a produs doar la căteva produse. In primul rănd, la păine. Un produs cu pondere foarte mare (657 de puncte) a suferit o creştere a preţurilor, intr-o singură lună, de 3,64 la sută. Influenţă 0,25%. Apoi, la ouă. Un produs cu pondere mică, doar 80 de puncte, a suportat o creştere lunară de 13,55%. Şi, in sfărşit, la telefoane. Serviciu cu pondere mare (552 de puncte) şi o creştere in august de 3,01%.
Să vedem acum ce s-a intămplat in septembrie. Din nou s-a scumpit păinea. Cu 1,80%. Dar, cum ponderea in tabloul inflaţiei e mare, că doar suntem o ţară de măncători de păine, influenţa la rata ridicată din septembrie e consistentă. Şi s-au scumpit iar ouăle. Şi desigur telefoanele, că doar am devenit şi o ţară de telefonişti. Pănă şi copiii de la grădiniţă umblă cu telefoane mobile. Aşa că, scumpindu-se din nou in septembrie cu 3,33%, telefoanele - cu ponderea lor de 552 de puncte - au impins decisiv in sus rata inflaţiei.
Iată insă că in septembrie, faţă de august, a apărut şi o noutate: scumpirea uleiului. Deşi nu are o pondere mare (numai 133 de puncte), uleiul, scumpindu-se cu 18,52%, a avut cea mai mare influenţă la creşterea inflaţiei din septembrie: cu 0,25%.
Am putea avea o oarecare inţelegere faţă de scumpirea păinii. Suntem in Uniunea Europeană şi avem păinea cea mai ieftină. Totuşi, de ce să urce preţul celei mai rele păini din Europa?
Scumpirea uleiului nu are insă nici o justificare. Seceta nu poate fi perdea pentru cheful de căştig. Fiindcă se invocă seceta din 2007, deşi s-a scumpit uleiul făcut din stocul de floarea-soarelui din 2006.
Poate fi temperată pofta nesăbuită de căştig a unor producători sau comercianţi? Bineinţeles! Ar fi insă tot o nesăbuinţă să incerce cineva s-o facă cu metode de dinainte de â89. Remediul este unul singur: intensificarea concurenţei pe piaţa liberă. Altfel, intre prea puţini concurenţi, unii cu poziţii monopoliste, sunt posibile inclusiv inţelegeri cu privire la un anumit preţ. De obicei mare.
Inflaţia lunii septembrie, ale cărei date au fost comunicate zilele trecute de Institutul Naţional de Statistică, este ilustrativă in acest sens. Vedem cum, după o creştere lentă - 0,14% in iunie, 0,29% in iulie - , inflaţia a apăsat pe accelerator in august, rata lunară urcănd la 0,86%; tendinţă pusă şi mai bine in ecuaţie in septembrie, cănd preţurile au crescut cu 1,08%.
Voi incerca să explic aceste cifre. Vă sugerez - ca să mă fac mai bine inţeles - să vă imaginaţi că aveţi dinaintea ochilor trei ecrane luminoase. Desigur, electronice. Şi că toate trei redau filmul preţurilor cu notele specifice lunii septembrie 2007: căteva preţuri urcă, cele mai multe bat pasul pe loc, iar altele - foarte puţine, intre care preţurile la medicamente - coboară. De notat că fiecare ecran este destinat mişcării preţurilor identificate pe căte un mare segment al pieţei: primul - al mărfurilor alimentare, al doilea - al mărfurilor nealimentare, al treilea - al tarifelor serviciilor. Toate trei ecranele, laolaltă, alcătuiesc tabloul inflaţiei.
ATENŢIE INSÃ...! Pe cele trei ecrane, preţurile nu sunt infăţişate aşa cum le vedem noi cănd ne facem cumpărăturile: in marile lanţuri de magazine, in buticuri sau in băcănii, la Bucureşti, la Buzău, la Suceava ori in nu ştiu care sat. N-avem de ce să consultăm aceste ecrane dacă vrem să aflăm, bunăoară, căt costă diferitele varietăţi de pantofi dintr-un magazin ori altul. Pentru că nu vom afla aşa ceva. De altfel, nu vom găsi nici mărci de pantofi, nici preţuri şi nici măcar indicativul "pantofi". Fiindcă s-ar produce o harababură in care ii va fi imposibil cuiva să se descurce. Vom găsi insă altceva: indicatori sintetici. Aşadar, nu pantofi, sandale, ghete sau cizme, ci "incălţăminte". Nu costiţă, salam italian, salam de Sibiu ori jambon spaniol, ci "preparate din carne". Nu palincă, ţuică, vin ori şampanie, ci "băuturi alcoolice".
Dacă nu aflăm, privind pe aceste ecrane, ce mărfuri putem să cumpărăm, de unde şi căt costă, aflăm in schimb cum se mişcă preţurile. In procente şi exprimănd valori medii. De ce ne-ar trezi interesul? Fiindcă această mişcare - rata inflaţiei pe o lună sau pe un an - este un indicator ale cărui modificări in jos ori in sus au efect imediat nu numai in costul vieţii, ci şi in toate structurile vieţii economice şi sociale.
CUM E ABSORBIT ŞOCUL? In septembrie, media preţurilor a urcat cu 1,08%. Dacă analizăm lucrurile la rece, o inflaţie ceva mai accelerată la inceput de toamnă nu are de ce să ne sperie. Dar nici nu poate să fie un motiv de linişte. Ne-am obişnuit cu o dezinflaţie continuă, tot mai accentuată vreme de opt ani, fără intrerupere, şi acum o ieşire din ritm, in tabloul general al preţurilor, ne atrage atenţia că undeva a apărut o defecţiune. Vom vedea unde.
De reţinut totuşi că, in bună măsură, şocul e absorbit. Nu mai scade salariul real (căştigurile raportate la rata inflaţiei) in timp ce cresc preţurile, cum ni s-a intămplat ani in şir. Dimpotrivă, puterea de cumpărare urcă. Şi nici nu mai cresc şi şomajul şi inflaţia dintr-o dată. Dar veniturile depăşesc semnificativ productivitatea, ceea ce nu-i deloc bine. Iar cănd se adaugă şi dezechilibrele balanţei de plăţi, lucrurile se complică. Totuşi, o inviorare economică de peste şapte ani este evidentă, chiar dacă in această toamnă PIB-ul inregistrează o uşoară oboseală.
CREŞTEREA ZERO DOMINÃ... TABLOUL. Trei categorii de cifre au importanţă in calculul inflaţiei: 1) ponderea; 2) rata de creştere; 3) influenţa. Ponderea, in cazul de faţă, este exprimată printr-un număr de puncte. Vedem astfel căt căntăreşte partea in raport cu intregul, sau căt reprezintă un detaliu (un anume indicator sintetic, să spunem "peşte şi conserve din peşte") in intregul tablou. Rata de creştere ne arată că preţurile la "peşte şi produse din peşte" au urcat in septembrie cu 0,38%. Cu o pondere de numai 115 puncte, insă raportată la un total de 10.000 de puncte, căt insumează cele trei ecrane, respectivul indicator sintetic nu se mai regăseşte in rata inflaţiei. Influenţă zero. Tot zero inflaţie in septembrie au făcut untul, zahărul, mierea de albine, cafeaua, fructele proaspete, frigiderele, congelatoarele, articolele de menaj, detergenţii, cărţile, ziarele, revistele, ceasurile, televizoarele, aparatele de radio, energia electrică, gazele, energia termică şi incă multe alte produse. Cele mai multe!
De unde, atunci, inflaţia? Răspunsul apare pe două din cele trei tablouri. Să-l detaliem.
In august, dezechilibrul s-a produs doar la căteva produse. In primul rănd, la păine. Un produs cu pondere foarte mare (657 de puncte) a suferit o creştere a preţurilor, intr-o singură lună, de 3,64 la sută. Influenţă 0,25%. Apoi, la ouă. Un produs cu pondere mică, doar 80 de puncte, a suportat o creştere lunară de 13,55%. Şi, in sfărşit, la telefoane. Serviciu cu pondere mare (552 de puncte) şi o creştere in august de 3,01%.
Să vedem acum ce s-a intămplat in septembrie. Din nou s-a scumpit păinea. Cu 1,80%. Dar, cum ponderea in tabloul inflaţiei e mare, că doar suntem o ţară de măncători de păine, influenţa la rata ridicată din septembrie e consistentă. Şi s-au scumpit iar ouăle. Şi desigur telefoanele, că doar am devenit şi o ţară de telefonişti. Pănă şi copiii de la grădiniţă umblă cu telefoane mobile. Aşa că, scumpindu-se din nou in septembrie cu 3,33%, telefoanele - cu ponderea lor de 552 de puncte - au impins decisiv in sus rata inflaţiei.
Iată insă că in septembrie, faţă de august, a apărut şi o noutate: scumpirea uleiului. Deşi nu are o pondere mare (numai 133 de puncte), uleiul, scumpindu-se cu 18,52%, a avut cea mai mare influenţă la creşterea inflaţiei din septembrie: cu 0,25%.
Am putea avea o oarecare inţelegere faţă de scumpirea păinii. Suntem in Uniunea Europeană şi avem păinea cea mai ieftină. Totuşi, de ce să urce preţul celei mai rele păini din Europa?
Scumpirea uleiului nu are insă nici o justificare. Seceta nu poate fi perdea pentru cheful de căştig. Fiindcă se invocă seceta din 2007, deşi s-a scumpit uleiul făcut din stocul de floarea-soarelui din 2006.
Poate fi temperată pofta nesăbuită de căştig a unor producători sau comercianţi? Bineinţeles! Ar fi insă tot o nesăbuinţă să incerce cineva s-o facă cu metode de dinainte de â89. Remediul este unul singur: intensificarea concurenţei pe piaţa liberă. Altfel, intre prea puţini concurenţi, unii cu poziţii monopoliste, sunt posibile inclusiv inţelegeri cu privire la un anumit preţ. De obicei mare.
