Biserica din clasa a III-a B

"Clasa de curs arată ca interiorul unei biserici.Nu sunt atărnate o icoană, două, trei sau zece. Toţi pereţii sunt acoperiţi de frescă bizantină, iar sfinţii privesc din toate colţurile clasei. Lipseşte doar altarul". Cam aşa descrie o mamă sala de curs a fiicei ei, elevă in clasa a III-a B la Şcoala Generală "Tudor Arghezi", din Bucureşti.


"Şi Dumnezeu a zis: Să se facă lumină!?" E drept, depinde din ce unghi priveşti raza speranţei. La Şcoala nr.19, lumina Domnului s-a vrut transpusă in ochii elevilor puţin altfel. Cum anume? O clasă transformată in biserică. Pardon, cabinet de religie. Totul a plecat de la o idee, vizionară, pe care profesoara Ileana Paraschivoiu a avut-o in urmă cu doi ani. Anume, clasa in care elevii urmau să buchisească Invăţătura Sfăntă să arate după chipul şi asemănarea unei biserici. Tot de atunci, sămănţa scandalului a izbucnit pe coridoarele instituţiei. Primii s-au inflamat părinţii elevilor de religie musulmană. Acum un an.


INTUNERIC. "In prima zi a acestui an şcolar am constatat cu stupefacţie că Şcoala Nr.19 are un cabinet de religie şi acela este clasa in care fiica mea din clasa a III-a va invăţa despre ştiinţele exacte şi socio-umaniste. Aşteptarea, deloc pretenţioasă, de la şcoală era să văd atărnănd pe pereţi harta Romăniei, portretele oamenilor de ştiinţă, ale scriitorilor pentru a se familiariza cu ei, steagul Romăniei pentru a-şi dezvolta conştiinţa de apartenenţă la ţară etc. In schimb, am văzut o clasă in care sfinţii privesc omnipotent din toate colţurile: stănga, dreapta, faţă, spate... şi sus", povesteşte o mamă, deranjată de ideea că fiica sa va trebui să inveţe, vrănd-nevrănd, patru ore pe zi, toate materiile intr-o clasă tapetată precum o biserică. Supărarea Gabrielei Romaneţ, căci despre ea e vorba, vine de la faptul că fiica sa se află in pericolul de a percepe strămb lumea in care trăieşte. Conform Gabrielei, copiii sunt "abuzaţi" in procesul de invăţămănt: "Din punct de vedere religios, suntem integraţi intr-un stat laic, ceea ce inseamnă că fiecare are dreptul şi libertatea să creadă in idolul său, in simbolul care il reprezintă pe el şi grupul din care face parte. Numai că implementarea religiei ca materie obligatorie in şcoală este unul dintre abuzurile făcute de stat şi biserică asupra copilului. Mesajul transmis copiilor de religie şi de profesorul de religie este că omul, din naştere, este un păcătos. Şi eu nu vreau asta pentru copilul meu."


TREABÃ... ALAMBICATÃ.... Ajunşi la faţa locului, adică la una dintre şcolile considerate a fi "de fiţe" in Bucureşti, am găsit o instituţie liniştită. Enervant de liniştită dacă luăm in considerare faptul că acolo studiază peste 700 de elevi. Şi curată. Enervant de curată faţă de şcolile cu care suntem obişnuiţi noi. Nu tu hărtii aruncate pe ici pe colo, nu tu grafitti pe pereţi... Pănă şi Poliţia Comunitară stă de veghe nonstop. Deh, nu toate şcolile au norocul să fie vecine cu Ambasada Americii. Cancelaria. Oh... Dracul negru al copilăriei noastre. Aici... e altceva. O doamnă director, foarte calmă, ne pofteşte să rezolvăm treaba direct pe hol. Insistăm şi intrăm in sanctuarul dănsei. Află despre ce e vorba şi oftează. "Nu mă aşteptam să ajungă treaba asta la ziar. Cred că se exagerează", spune Florica Florescu. Apoi ne bagă in "şedinţă": "Eu nu eram directoare cănd s-a aprobat realizarea picturii. Ce să spun. Şi noi am fost surprinşi cănd am văzut ce a ieşit. Problema e că nu avem alt spaţiu pentru orele la clasele I - IV. Anul acesta, clasa a III-a B a nimerit acolo. Dacă rămănea doar cabinet de religie nu se mai supăra nimeni. Acu’ ce să facem, să ii băgăm la subsol? Că doar acolo mai este spaţiu. Este foarte adevărat. Este ca intr-o biserică acolo." O intrebăm de proiect. De cine l-a finanţat. "Proiectul a fost aprobat acum doi ani, cănd Primăria Sectorului 2 şi Patriarhia au hotărăt să infiinţeze cabinete de religie." Intre timp, pe uşă intră profesoara de religie, chemată la "lecţie" chiar de directoare. Se uită uimită la noi. Nu inţelege care e problema. Apoi se recomandă şi ne oferă volubil informaţiile cerute. Din start işi contrazice superiorul: "A fost iniţiativa mea. Pe banii mei s-a făcut totul şi cu ajutorul unor studenţi. A ieşit frumos. Le-a plăcut inclusiv domnului primar Onţanu şi feţelor bisericeşti prezente la inaugurare."


BISERICA SUROGAT. Ajungem la locul cu pricina. Panorama este uimitoare. Toţi sfinţii sunt expuşi pe pereţi. Cei care sunt studiaţi. Cuprinşi intre coperţile manualelor de la clasele I-VIII. Este lucrarea finanţată de profesoara contestată de părinţi şi realizată ca teză de diplomă de studenţii de la Teologie, secţia Artă Sacră. Dacă in acest spaţiu s-ar regăsi cădelniţe, un altar şi sfeşnice ai jura că ai intrat intr-un lăcaş sfănt. Intrebăm dacă este normal ca intr-o astfel de clasă să studieze elevi de toate riturile. "Sincer vă spun, copiii care invaţă aici sunt mai liniştiţi. Le face bine. Aici sunt şi sfinţi protectori ai copiilor. Pe peretele din stănga. Avem in şcoală şi copii musulmani sau atei. Insă ei se simt bine aici. Părinţii mai protestează căteodată. Ba, musulmanii pot spune că sunt cei mai liniştiţi." Brusc, femeia se aprinde: "Mama acestei fetiţe este atee. Nemulţumirea ei sunt convinsă că are alte rădăcini. Totul pleacă de la o intămplare petrecută inainte de Paşte. Atunci, fetiţa a venit la şcoală cu o poză pe care i-o făcuse prietenul mamei sale. In fotografie era fetiţa care ţinea in braţe un iepuraş. Acesta ii explicase că imaginea o reprezintă pe fetiţă in rol de Fecioara Maria şi pe iepuraş in rol de Iisus mort. Eu i-am spus că este greşit ceea ce a aflat de la acel domn. Dumnezeu nu se identifică cu toate animalele. Nu există legătură intre iepuraş şi Dumnezeu. Cred că mama fetiţei a aflat şi a prins ciudă pe mine. Altfel nu-mi explic reacţia dănsei."
Lăsăm in urmă Şcoala Nr. 19. Destul de dezamăgiţi. De faptul că Religia poate duce la interpretări extreme şi la scandaluri. Primarul Onţanu, al cărui nume a fost pomenit in poveste ca fiind un susţinător al picturilor de pe pereţi, susţine: "Habar nu am ce se intămplă acolo, pentru că organizarea o fac conducerea şcolii şi Inspectoratul Şcolar. Probabil ca să scape de conflict au pomenit numele meu. Credinţa nu se poate dobăndi prin stimuli emoţionali. Nu e bine nici pentru şcoală, nici pentru biserică."

Ce spune legea

La sfărşitul lui 2006, inainte de intrarea Romăniei in Uniunea Europeană, şeful statului a promulgat Legea 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Potrivit acesteia, "in Romănia nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee" - articolul I, alin. 1. La alineatul 2 din acelaşi articol se continuă: "Cultele sunt egale in faţă legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult".