Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1453. Dupa 53 de zile de asediu, in dimineata zilei de 29 mai, turcii lui Mahomed al II-lea sparg eroica rezistenta bizantina si patrund in Constantinopol. Ultimul imparat, Constantin XI Paleolog, cade in lupta corp la corp cu ienicerii. Costantin ca si Sfintul Imparat care fondeaza noua Roma, fiu tot al unei Elene (Dragases/Dragas).
"O Tarigrad, o Tarigrad, cap al tuturor oraselor. O Tarigrad, o Tarigrad, centrul a celor patru parti ale lumii ! (...) O, ce osanda! Ramasitele pamantesti ale robilor tai, Doamne, le-au pus de mancare pasarilor cerului, trupurile cuviosilor tai fiarelor pamantului imprejurul noului Sion, si nu era nimeni care sa-i ingroape." ("Plangerea Tarigradului" Istoria turco-bizantina, Mihail Ducas)
Un diplomat francez starnea proteste virulente la Bucuresti, intr-o alta epoca, prin celebra sa replica: "(…) suntem aici la portile Orientului (…)". Dar nu intelegi nimic din aceste virtuale porti pana nu ajungi la Istanbul. Maghernite lipite de resturi ale Zidului Imparatului Teodosie (sec. V), case traditionale otomane, din lemn, infratite cu cladiri de beton sau din piatra in culori si de marimi, forme diferite; stradute in panta cu trotuar lipsa sau ocupat de… orice. Masinile isi fac loc in trafic cum pot, schimbarea de directie fiind simultana cu semnalizarea (ca e tir sau masina mica), strazile pot avea si forme geometrice (pentagon) sau doar zig-zag; comercianti turci stradali mai insistenti si mai agasanti decat cei din Marele Bazar. Dar in intortochelile astea orientale inca mai poti descoperi comori ale civilizatiei romeilor, smerita demnitate imperiala in sentinta Proniei.
Gratie parintelui Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, din 1935 Sfanta Sophia a devenit muzeu. Migaloasa munca a restauratorilor a scos la lumina cate ceva din bogatia mozaicurilor, din stralucirea artei bizantine care impodobea marea basilica a basileilor, centru spiritual al intregii crestinatatii pana la catastrofa din 1453.
Capodopera a arhitecturii, cu un mileniu inainte de desavarsirea bijuteriilor renascentiste, cupola Sf. Sophia uluieste si azi. Iti masori pasii pentru a te pozitiona sub cupola suspendata, asezata in aer de o mana nevazuta si care odinioara purta un Iisus Pantocrator. In galeria de la etaj, scena Deisis (mozaic din prima parte a sec. XIII) domina intreaga iconografie, peste timp.
Chiar peste drum de Sf. Sophia, Cisterna lui Iustinian. Aici se strangea apa adusa de un apeduct. Turcii o numesc Yerebatan Sarnici sau Yerebatan Sarayi (Cisterna subterana sau Palatul scufundat) pentru ca trebuie sa cobori vreo 40 m sub nivelul strazii ca sa ajungi intr-o imensa sala cu suprafata de aprox. 10.000 mp, cu peste 300 de coloane grecesti! Nici astazi, dupe atatea secole de la cladirea sa, pic de apa nu se scurge in afara.
Cu un fel de metrou de suprafata se poate ajunge la Yedikule. "Fortareata celor 7 Turnuri", acolo unde au fost torturati Brancovenii si sfetnicul Ianache inainte de martiriul prin decapitare. Aici era si "Poarta de Aur" a romeilor iar dupa caderea Constantinopolului sultanii au mai adaugat cateva turnuri, au consolidat fortareata. Un muzeu in aer liber azi, un adevarat loc de pelerinaj pentru romani. Din pacate, nimic nu mentioneaza acest lucru, dar i-am putea copia pe unguri: au montat o placa in memoria nobililor care au fost inchisi aici de-a lungul timpului.
Citește pe Antena3.ro
As fi fost mai mult decat trist daca plecam din Istanbul fara sa fi trecut pragul bisericii Chora (pana in 1510), ulterior transformata in moschee. Din fericire, in 1940 au fost restaurate frescele si mozaicurile care au mai rezistat timpului pagan. Cei care si-au cenzurat lacrimile la Sf. Sofia pot aici sa planga in liniste…
"Turcia se va destrama, iar marile puteri ne vor da Constantinopolul. Nu pentru ca ne iubesc, ci va iconomisi Dumnezeu astfel, incat sa fie in interesul lor sa avem noi Constantinopolul. Vor actiona legile duhovnicesti. Turcii trebuie sa plateasca cele pe care le-au facut. Acest neam se va distruge, deoarece nu s-a format cu binecuvantarea lui Dumnezeu." ("Viata Cuviosului Paisie Aghioritul" – de ieromonahul Isaac, traducere din limba greaca de ieroschim. Stefan Nutescu. Ed. Evanghelismos, 2005).
