Blocurile de sticlă la primul cutremur pică

Azi se împlinesc 33 de ani de la marele cutremur din 1977, care a ucis 1.542 de oameni şi a accidentat alţi 10.000. Deşi au trecut mai bine de trei decenii, imobilele şubrede stau tot neconsolidate, iar Capitala a fost împânzită de turnuri din sticlă care sunt mai nesigure decât blocurile comuniste. Recentul cutremur din Chile ne reaminteşte cât de vulnerabili suntem.

Mastodonţii din fier şi sticlă care s-au ridicat în ultimii ani, precum ciupercile după ploaie, nu rezistă la un seism puternic, nici măcar cât blocurile comuniste. Sunt imobile flexibile care se îndoaie precum trestia şi din acest motiv nu sunt indicate pentru cutremurele cu perioadă mare de oscilaţie, cum este cel vrâncean.

"În Bucureşti, construcţiile făcute pe schelet metalic nu rezistă decât dacă sunt îmbrăcate în beton, practic blocurile vechi din beton armat ţin mai bine decât turnurile noi, care sunt îmbrăcate în sticlă", spune arhitectul Camil Roguski, fost director al trustului Carpaţi. Există multe alte capitale din lume unde aceste turnuri sunt foarte potrivite, nu însă în Bucureşti.

"Vrancea dă perioade de vibraţii mari, iar aceste turnuri sunt foarte flexibile şi deci şi ele au perioade de vibraţii mari. Asta înseamnă că cele două perioade pot coincide şi atunci structura cedează", explică Gheorghe Mărmureanu, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului.

CUTREMURUL E CA UN VAL
Câte clădiri vor colapsa la un cutremur cu o magnitudine mai mare de 7 grade pe scara Richter? Răspunsul la întrebare depinde de foarte multe variabile: teren, poziţia blocului faţă de direcţia Vrancea, forma imobilului, distanţa dintre clădiri, de alte necunoscute şi nu în ultimul rând de hazard.

"Cutremurul este ca un val, atunci când vine şi se loveşte de un colţ mai rezistent se întoarce şi vine şi mai înalt. Se poate să fie şi invers, adică să vină mai slab. Când se întâmplă o amplificare, construcţia care se află acolo este mai expusă. Aşa se explică cum din două blocuri vecine, unul poate să nu aibă nimic, iar celălalt să cadă", spune Camil Roguski, fost director al trustului Carpaţi.

El adaugă că Bucureştiul este un oraş bătrân în care peste 35% din clădiri sunt mai vechi de 70 de ani. Însă expuse sunt şi blocurile amplasate pe marile bulevarde, construite înainte sau după 1977 chiar dacă structura acestora este îmbrăcată în beton, spune arhitectul Roguski. El îşi aminteşte că în anul 1988 s-a făcut o testare cu câteva astfel de blocuri şi s-a constatat că multe au fierul din fundaţie macerat.

"Sarea care se aruncă pe bulevarde iarna ca să topească zăpada s-a dus spre clădiri, a intrat şi în fundaţia blocurilor şi a corodat fierul care e macerat în proporţie de 25%", spune arhitectul.

BUCUREŞTIUL STĂ PE NISIPURI
Bucureştiul este capitala europeană cea mai expusă riscului seismic, pentru că stă pe nisipuri şi pe zone mlăştinoase. Este o mare problemă, în timpul unui cutremur apa care este în pământ se ridică şi astfel pământul se lichefiază, spun specialiştii. "Este o vorbă din bătrâni, când e cutremur se ridică apa din fântâni", spune Camil Roguski.

El adaugă că în Capitală, cel mai bun teren e în centrul oraşului, la Belu, la Mitropolie, la Casa Poporului, în zona de sud a Cotrocenilor şi în cartierul Olteniţa. Cel mai prost la Otopeni, Băneasa, Casa Presei şi Pantelimon. "O altă problemă este că metroul a zdruncinat nivelul apelor freatice care s-a schimbat o dată cu extinderea treptată a metroului, însă nimeni nu a făcut un studiu. Metroul a întrerupt nivelul apei, ca un dig, într-o parte s-a ridicat apa, în alta a scăzut. Cum nu s-a făcut nici un studiu, nu se ştie care sunt zonele avantajate şi care sunt cele afectate", spune Roguski, care a fost martor şi la cutremurul din 1940, şi la cel din 1977.

 

Gheorghe Mărmureanu: "Un deceniu de linişte"
Un seism de mare magnitutine nu va avea loc în următorii zece ani în România, consideră Gheorghe Mărmureanu (foto), directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului. "Nu se pune problema pentru că acum Vrancea nu este încărcată mai mult de 7 grade pe scara Richter. Este prea devreme, înmagazinarea de energie durează, mai ales la cutremurele de mare adâncime, cum ne aşteptăm să fie următorul", spune Mărmureanu.

 

El adaugă că nu este o predicţie, pentru că afirmaţiile sale se bazează pe teoria că zona Vrancei este supusă atât acţiunii blocului indo-australian, cât şi celui african. Cum până în anul 2021 activă va fi placa indo-australiană, pământul va lucra în Asia. Există însă şi teorii mai puţin liniştitoare care se bazează pe teoria ciclicităţii şi care susţin că deja am intrat în perioada în care un cutremur major se poate produce oricând.

Mărmureanu neagă această teorie şi spune că în ultimii 200 de ani au avut loc patru mari cutremure (în 1802, 1838, 1940 şi 1977), iar între 1838 şi 1940 au trecut aproape 100 de ani.

 

Zgârie-norii Capitalei, o modă preluată rapid
Conceptul zgârie-norilor apărut în SUA s-a extins rapid în toată lumea şi a ajuns şi în Bucureşti începând cu 1996. Proiectele au fost cumpărate "la cheie" şi nu au fost adaptate condiţiilor seismice din Capitala României, cu bunăvoinţa arhitecţilor-şefi care s-au perindat pe la Primăria Capitalei. În ciuda campaniilor duse de mai mulţi arhitecţi şi ingineri constructori, Primăria Capitalei a aprobat turnurile pe bandă rulantă. Cele mai înalte clădiri sunt: Bucharest Tower Center şi BRD Tower din Piaţa Victoriei, Bucharest Financiar Plaza (Calea Victoriei), Charles de Gaulle Plaza (Charles de Gaulle) şi Millenium Business Center (Biserica Armenească).

Toate aceste imobile au între 120 şi 72 de metri înălţime, adică între 22 şi 18 etaje. Tot 18 etaje au şi cele două blocuri gemene City Gate din Piaţa Presei Libere şi blocul care se construieşte lângă catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosiv va avea 19 etaje.

 

Clădirile cu bulină urmau să fie demolate de Ceauşescu
Cu doi ani înainte de decembrie 1989, Ceauşescu a luat hotărârea ca toate clădirile care au fost afectate de seismul din 1977 să nu mai fie refăcute, să fie dărâmate, spune Camil Roguski. "Să consolidezi un imobil cu bulină roşie te costă mai mult decât să construieşti alta. Pentru asta făcuse Ceauşescu toate blocurile din jurul Casei Poporului, să mutăm acolo oamenii ale căror case urmau să se dărâmăm", spune Roguski.

El adaugă că actualul program de consolidare a imobilelor cu bulină este o bătaie de joc. "Dacă ai o gaură într-un fier sau dacă structura e afectată, tot ce faci e degeaba, imobilul tot va cădea la un cutremur puternic."

 

Consolidarea clădirilor, blocată în hăţişul actelor
Primul pas spre consolidarea unui imobil şubred trebuie să fie făcut de asociaţia de proprietari. Aceasta trebuie să facă o solicitare în acest sens municipalităţii. "Nu s-a înregistrat nici o cerere până acum. Primăria Capitalei face în fiecare an 350 de notificări prin care explicăm oamenilor pericolele ce pot apărea în caz de cutremur", ne-a declarat Bogdan Hreapca, director executiv în cadrul municipalităţii.

Să presupunem că acest hop a fost depăşit, urmează o expertiză făcută din fonduri guvernamentale. Până ca aceasta să fie demarată, trebuie încheiată o convenţie cu fiecare proprietar în parte. Mai mult, cei care locuiesc în astfel de apartamente trebuie să aducă un întreg dosar cu toate actele de proprietate, inclusiv intabularea şi cadastrul spaţiului respectiv.

Şi aici se rupe filmul. Unii oameni n-au actele cadastrale făcute, alţii nu vor să audă de aşa ceva, iar în unele cazuri proprietarii sunt greu de găsit, fiind plecaţi din ţară. Dacă o singură persoană nu-şi dă acordul pentru începerea lucrărilor de consolidare, proiectarea şi licitaţia nu pot avea loc. Consolidarea unui imobil costă între 5.000.000 de lei şi 112.000.000 de lei.