x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Bogaţii şi cerşetorii împart aceeaşi dorinţă de Anul Nou (Corespondenţă din Washington D.C)

Bogaţii şi cerşetorii împart aceeaşi dorinţă de Anul Nou (Corespondenţă din Washington D.C)

de Mihaela Biliovschi    |    02 Ian 2012   •   11:28
Bogaţii şi cerşetorii împart aceeaşi dorinţă de Anul Nou (Corespondenţă din Washington D.C)

In Washington DC, cersetorii asteapta cu nerabdare ziua cand protestatarii Miscarii 'Occupy' isi vor lua talpasita. Bogatii americani se arata simpatizanti cu miscarea de protest, dar niciunul nu a ridicat un deget pentru a-i ajuta pe initiatorii ei.

O femeie scoate capul din cort, privirea in pamant. Ochii ii sunt impaienjeniti si nu e pregatita sa dea fata in fata cu soarele. Isi trece degetele prin parul blond, observand cu atentie cum plutesc fulgii de matreata. Abia atunci isi da seama ca lumina ce-i ataca ochii nu vine de la soare, ci de la aparatele de fotografiat ale turistilor rataciti in Washington DC in prima zi din noul an. Se retrage din nou in cort.

IDEI PIERDUTE IN MESAJE AMBIGUE

Cinci randuri de cort mai sus, in Freedom Plaza (Piata Libertatii), un barbat si-a scos pancartele pe caldaram. Cand ajungi la 30 iti dai seama ca sunt prea multe sa le contabilizezi. Se anunta o zi domoala pentru el, vantul s-a oprit din hoinarit, pancartele stau locului. Isi serveste supa dintr-un vas din metal. Soarbe domol, de parca se infrupta din intelepciune. E timid in fata aparatelor de fotografiat. "Daca o societate libera nu-i poate ajuta pe cei multi si saraci, atunci nu-i poate salva pe cei putini si bogati,' sta inscris pe un carton. "Putem avea democratie in aceasta tara, ori putem avea bogatie adunata in mainile catorva, dar nu le putem avea pe amandoua,' scrie pe un alt carton.

Protestatarii din Washington DC au ajuns aici in urma cu aproximativ doua luni, dupa ce in New York s-a declansat prima miscare de acest fel. Sunt oameni adunati de prin toate colturile Americii, veniti in centrele financiare si politice sa ceara tot ce le vine in minte, sa ceara de la cei mai bogati 1% dintre americani, si sa acuze tot ce le vine in minte: tot pe cei 1% dintre cei mai bogati cetateni americani. Nici nu e de mirare ca mesajul lor nu este unul clar si concis.

Am intentionat sa vorbesc pe indelete cu unii dintre acestia, numai ca o formatie de muzica hip-hop s-a instalat taman atunci pe esplanada. Cu difuzoarele la maxim n-am mai putut auzi decat versuri in doi timpi termindandu-se in rime de genul low, flow, ho, dough, no, show, go. Din cand in cand am mai putut deduce si alte cuvinte precum crack, hack, pot, shot, rich, poor. In final cei doi artisti ce-au scuipat microfonul in mod egal au tinut sa multumeasca 'prietenilor din Frederick' pentru suportul acordat miscarii Occupy DC.

ANII 70, RELOADED –DAR LA VITEZa MAI MICA

"Prietenii din Frederick' sunt un grup modest de batranei. Din spatele unui gratar improvizat ei zambesc artistilor hip-hop, dau din maini si inclesteaza buzele. Au venit sa-si faca datoria de cetateni in prima zi din anul nou. Candva, decenii in urma, si ei au fost protestatari, cand au ars sutienele si instiintarile de recrutare, au scandat impotriva capitalismului, razboiului din Vietnam si administratiei Nixon. Au cerut, in schimb, legalizarea marijuanei. Astazi, singurul lucru pe care-l mai pot sacrifica e vreo cateva kilograme de branza si vreo zece franzele din care fac sandviciuri pe gratar si le ofera tinerilor protestatari din suflet.

CORTURI MULTE, CORTURI GOALE

Sunt aproximativ 30-40 de corturi in total in Freedom Plaza, vizavi de Teatrul National. Judecand dupa numarul materialelor de constructie si cele doua corturi militare, se asteapta intariri. Dar nu de corturi duc lipsa protestatarii, din cate se observa la fata locului. Ci de protestatarii insisi. Corturi se gasesc din plin in Freedom Plaza. Dar sunt neocupate.

Intind gatul deasupra sa vad. Zaresc, intr-un unghi al Pietei, un grup de adulti. Barbati. Stau impreuna adunati in jur si danseaza de pe un picior pe altul. Observ ca atmofsera de veselie contrasteaza puternic cu sentimentul de apatie din tabara protestatarilor. Ma bag in vorba. Remarc si schimbul de miros. Am trecut de la cel de urina ce se simte in zona protestatarilor, la mirosul puternic de bere fermentata in stomac. Nu mi-e greu sa deslusesc cine sunt. Imediat ma gandesc ca imi vor cere bani de bere, dar nu. In schimb au purat o conversatie destul de haioasa.

INVADATORII, INCONJURAtI DE POLITIE

"Ei sunt invadatorii. Noi suntem washingtonionii adevarati. Ei au venit pe teritoriul nostru. Noi suntem aici de zeci de ani de zile' . Privesc imaginea in ansamblu: protestatarii stau instalati pe toata suprafata pietei cu corturi mai multe decat corpuri sa le ocupe. Cersetorii, in schimb, au fost impinsi la periferia pietei si li s-a interzis accesul. 'Uita-te sa vezi cate masini de politie sunt in jur aici' , imi atrage atentia un cersetor mai mic de statura. Are dreptate. Un lant de masini de politie sta garda. Ii zic, macar acum stiti ca sunteti in siguranta, nu? Rasete in tot grupul de vreo 12 oameni. 'In siguranta? Cu astia? Mai bine vino spre seara, si ia-ti si camera video' , zice aratand catre apartul din mana mea dreapta. 'Si inca aici nu-i nimic. Sa te duci in McPhaerson Square, acolo e mai ceva ca-n Amsterdam!' Ce? Intreb. Rad cu totii, nu-mi spun, si-si ascund ochii in causul cotului. Deci am liber la imaginatie. Din nou, cel mai scund dintre cersetori da sa-mi explice: 'Dar sa stiti ca ei, pana la urma, au un scop bun. Ei vor ca aia bogatii sa imparta banii cu noi, astia saracii.'

Mi-a venit si mie randul sa fiu intrebata. 'Cum e sa traiesti in America?' . E bine, zic, sigur mai bine decat in Romania. 'Nu-i asa ca America e cea mai frumoasa tara din lume, nu-i asa?' , imi zice ala mai inalt, cu o fata serioasa. Ii intreb de ce nu au incredere in protestatari. 'Dar nu-i vedeti? Sunt niste copii. Fugiti de acasa. Droguri, petreceri si ... nici nu stiu ce-i aia munca, nici nu vor sa stie ce-i aia viata, stau pe banii parintilor. Pai ce corturi si saltele scumpe am vazut parcate acolo, in DC iti cumperi o garsoniera cu banii aia! Stau aici, se lafaie in corturi, se duc la Starbucks si se spala, au WiFi, email, le da voie. Dar noua? Nu ne da cheia daca mergem acolo decat daca cumperi o cafea. E scumpaaa ... cea mai ieftina e doi dolari' .

TENTATIVa LA UTOPIE

Le iau sfatul pe bune si merg spre McPhearson Square, la cateva strazi distanta si tot la fel de aproape de Casa Alba. Dar pana sa ajung acolo, dau fata in fata cu Zona Zero a cersetorilor din Washington DC. Franklin Park e copie fidela a ultimelor zile pe pamant a umanitatii. Oameni bolnavi, umflati de frig, cocosati sub povara somnului pe apucate, doborati. Pe strada, dintr-un autobuz scolar cativa voluntari impart portii de mancare. Imediat ce pun piciorul in parc, vreo cinci veverite alearga spre mine precum copiii ce nu si-au vazut parintii de o luna. Se intrec una pe alta, alearga ca niste leoparzi si sar in sus, mai-mai sa-mi apuce degetele. 'S-au obisnuit cu oamenii sa le dea mancare din mana', imi spune un alt cersetor, tot barbat. 'Noi impartim cu ele mancarea, ca doar n-o s-o aruncam la cos' , zice el si se intoarce la discutia aprinsa pe care tocmai o purta cu prietenii cand am pasit eu in parc.

Negrul dominant al Parcului cersetorilor este contrastat de multicolorul decor al Parcului protestatarilor din McPhearson. Imediat ce am tras prima fotografie ma vad acostata de un baiat, la vreo 30 de ani. Mesteca dintr-o cutie de Cheese-its, biscuiti cu sare, si-mi ofera si mie unul. Fac greseala si accept ca sa nu refuz, dupa care imi spune ca-i este foame. Ca n-a mancat ceva normal de nu-stiu-cand si ca poate am ceva banuti sa-l ajut. De foame nu pare sa fi rabdat, ca-i destul de rotofei, dar ma port frumos si-i promit ca am sa caut in portofel si-am sa vad.

Rotofeiul a venit de vreo doua luni in Washington DC. De unde? L-am intrebat. Imi explica faptul ca nu prea stie. Si cat vei mai ramane? Intreb. 'Pai raman pana la urma, ca n-am unde ma duce, omule! N-am unde! Sper sa fim aici macar pana in primavara, cand se face vreme mai buna' . Prietenul sau, remarc, isi trage fularul de pe gura cat mai sus. Sa isi acopere fata. Dupa cateva minute intra in discutie. De unde sunt, ma intreaba, si trage fularul si mai sus, spre ochi. Dupa riduri, ii dau peste 45 de ani.

CAPITALISMUL NU FUNCTIONEAZA PENTRU TOATA LUMEA

Imi povesteste ca a fost prin Romania. Bulgaria, Rusia si Ucraina. Sibiu, zice. 'Nu stiu cum traiesc oamenii aia din Romania cu pensiile alea de nimic,' spune el. Si continua despre faptul ca America ignora saracii. Corporatiile nu platesc taxe. Bush Sr. si Jr. au formulat legi care sa ii ajute pe cei bogati. Ca tara mai corupta decat America nu exista. Capitalismul nu functioneaza, imi spune. Ii explic ca nici comunismul nu prea da rezultate bune, mai ales ca am trait sub acest tip de regim. 'Dar capitalismul nu functioneaza pentru toata lumea', imi explica. Dar ce functioneaza pentru toata lumea? Intreb, fara sa primesc raspuns.

Dau sa ma afund mai mult in cartierul de corturi cand, in spatele meu, il aud pe amic cerand bani de la un turist. 'Suntem flamanzi. Un dolar face diferenta. Macar un dolar.' As fi vrut sa-i sugerez sa schimbe taberele, sa se mute cu cersetorii, dar mi-am dat seama ca e o mare diferenta: cersetorii nu mi-au cerut nimic. Si cersetorii nu au corturi si saltele de dormit.

Amicii cersetori cu care vorbisem mai devreme au avut dreptate. Tabara din McPhearson e mult mai mare, pare si mai bine organizata. O librarie, pe colt, intr-un cort, de unde fiecare poate imprumuta o carte. Nu e musai sa o returnezi, sunt donatii. Un alt cort expune cateva piese de imbracaminte. Un el si o ea cauta printre umerase, cerceteaza si decid impreuna ca nu. Mai spre vale, un cort mai marisor, asa, face reclama la ceainerie, sau Tea shop. Reclama spune ca magazinul e in nevoie de: ceai, zahar, aragaze si combustibili si aproximativ 100 de cesti. A! Imi zic, deci e un priect in faza de demarare. La colt de alei o masa e inconjurata de un grup de barbati stand la taclale. Vorbesc unii cu altii la fel cum vorbesc actorii pe scena. Mai in jos, o scena aprinsa: cativa barbati joaca sah. Le urmaresc miscarile, insa conversatia lor are mai mult sens decat miscarile. Vizavi, un afis anunta ca e bucataria comunitara. E goala si murdara. Un polonic din plastic cu doua linguri de spaghetti, niste verdeturi si multa, multa mizerie. Normal, imi zic, daca nu prea se gasesc femei pe aici sa curete. Ca doar nu s-or apuca barbatii acum sa faca curatenie in urma lor!

SUPORT PE FATA, SABOTAJ PE SPATE

Dincolo de aerul un pic mai vibrant al acestei tabere de protestatari, sentimentul de apatie e dominant. Protestatarii au venit cu de toate: unii au venit cu intentia de a schimbat lucrurile in bine. Altii au venit cu intentia de a profita de a gasi companie de drum. Unii au venit cu intentia de a profita. Altii au venit cu intentia de a crea haos. Unii au venit fara idei. Altii au venit c prea multe.

Cert este ca, asa cum sunt, protestatarii ce pretind ca reprezinta 99% din populatia Americii nu si-au pierdut visele. Si, in timp ce Barack Obama –presedintele american, si Nancy Pelosi – membra a Senatului ce si-a declarat suportul total pentru protestatari, petrec anul nou in camere de hotel de zeci de mii de dolari pe noapte, protestatarii continua sa rabde. In ciuda faptului ca au fost numiti 'Persoana Anului' de catre celebra revista Time, protestatarii continua sa esueze in a atrage destul suport incat sa fie luati in seama. In mod serios. Vedetele de la Hollywood – care si ele fac parte din categoria celor bogati - pretind ca sunt de partea protestatarilor. Diversi oameni de afaceri pretind ca sunt de partea protestatarilor si se arata dispusi da deschida portofelul si sa doneze bani Fiscului. Pana acum, insa, nici unul dintre politicienii si afaceristii simpatizanti ai miscarii Occupy nu a facut un pas concret in a-si sustine declaratiile de sprijin. Si atunci, Occupy nu ramane decat un magnet pentru cei fugiti de-acasa si visatori ce continua sa ocupe cu corturi goale parcurile ce, pana curand, apartineau cersetorilor. Cei 1% din cei 99%.

LA NEW YORK, POLITIA A ARESTAT 68 DE PROTESTATARI

Politia din New York a anuntat ca a arestat 68 de militanti din cadrul miscarii Occupy Wall Street, in timp ce incercau sa se intruneasca in Manhattan, in noaptea de sambata spre duminica, relateaza AFP, preluata de Mediafax.

Una dintre persoanele arestate este acuzata ca a infipt o pereche de foarfece in mana unui politist, potrivit aceleiasi surse. "Sunt 68, inclusiv persoana arestata pentru agresiune", a declarat un purtator de cuvant al politiei din New York, duminica seara.

Cateva sute de militanti din cadrul miscarii anticapitaliste Occupy Wall Street (OWS), care contesta puterea elitelor financiare si politice din tara, au intrat in parcul Zuccotti - pe care membrii miscarii il ocupau inainte de a fi evacuati in noiembrie - pentru a petrece Revelionul acolo.

O serie de incidente au izbucnit in momentul in care unii militanti au incercat sa ridice barierele metalice plasate in jurul parcului.

Politia a intervenit imediat, iar confruntari cu manifestantii anticapitalisti au izbucnit duminica dimineata.

Miscarea Occupy Wall Street tinde sa se diminueze in Statele Unite de cand simpatizantii sai au fost inlaturati din parcurile si pietele din diferite orase in care manifestau.

×