Bucurie - Sapte zile pline de lumina si sperante

Saptamana Luminata, perioada imediat urmatoare Sarbatorii Pastilor, este o vreme a bucuriei, a comuniunii profunde cu Dumnezeu si cu semenii precum si a multumirii aproapelui nostru. Despre toate acestea ne-a vorbit Parintele Mihail Stanciu, staretul Manastirii Antim din Bucuresti.

Realitatea Invierii lui Hristos, Biserica Ortodoxa o traieste si o actualizeaza atat in cultul liturgic, cat si in viata credinciosilor care prin Sfintele Taine se unesc si se aseamana cu Mantuitorul Hristos. De aceea canta: "Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam! Pastile, Domnului, Pastile! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta." Iar o alta cantare din Slujba Invierii spune: "Ziua Invierii! Si sa ne luminam cu praznuirea, si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere. Si asa sa strigam: «Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!»."

"Dupa Slujba (Utrenia) Invierii urmeaza Sfanta Liturghie, iar credinciosii ravnitori care s-au pregatit prin post si rugaciune se impartasesc cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos cel Inviat. Toata viata noastra, de fapt, este o pregatire pentru Invierea si viata noastra vesnica impreuna cu Hristos in Imparatia Sa. Apoi, in toata saptamana se canta acest Canon al Invierii, al bucuriei, si de aceea se si numeste Saptamana Luminata", spune parintele.

La miezul zilei de Pasti, se savarseste Slujba Vecerniei, numita si "a doua Inviere", slujba unica prin faptul ca se citeste Evanghelia in mai multe limbi: greaca, latina, ebraica etc. Este vorba de raspandirea vestii ca Hristos a inviat la toate neamurile, veste pe care Apostolii au propovaduit-o in lumea intreaga ca adevar fundamental (dogma) al credintei crestine.

MASA BOGATA. "Bucuria acestui praznic se reflecta si printr-o masa mai bogata, printr-o impartasire, dar tot cu un gand euharistic (multumitor), din bunatatile pamantului binecuvantate de Dumnezeu. Si prin aceasta, Biserica marcheaza importanta si bucuria Sarbatorii Pastilor care circumscrie intreaga viata a crestinilor. Curatenia sufletului si a casei, masa bogata si darnicia (milostenia) acestor zile de sarbatoare reprezinta o marturie a inundarii sufletelor noastre de lumina si bucuria iubirii lui Dumnezeu, iubire care ne misca si pe noi sa ne iubim unii pe altii, sa ne impartasim bucuria comuniunii care inviaza sufletele din egoism si uitare", spune staretul Mihail.

Poporul roman are multe obiceiuri legate de praznicul Invierii (pelerinaje, oua incondeiate, colinde, balade), dovedind prin aceasta varietate bogatia sufletului sau adapat de la izvorul vietii - Hristos. "Ii indemn pe crestini si cu aceasta ocazie sa se bucure de faptul ca sunt partasi bunatatilor duhovnicesti ale ortodoxiei romanesti atat de frumoase, sa continue traditia stramosilor nostri, aducand propria lor contributie la imbogatirea ei printr-o viata curata, inseninata de lumina iubirii lui Hristos si a semenilor."

ZILELE LUMINATE. In fiecare zi a Saptamanii Luminate, Biserica Ortodoxa are ritualuri specifice.

Luni si marti se savarseste Slujba Utreniei si a Liturghiei, exact ca in duminica Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. "In unele manastiri si biserici parohiale se face si slujba Lititiei (o procesiune unita cu Sfintirea mica a apei) in care preotii si credinciosii se roaga Domnului pentru ocrotirea tarii, pentru buna sporire si imbelsugarea roadelor pamantului", spune preotul.

Marti dimineata, la Sfanta Liturghie se pregateste Sfanta Impartasanie pentru cei bolnavi, ea se sfaramiteaza si se pune in cutii speciale. De miercuri, slujbele se savarsesc ca in zilele de rand de peste tot anul, iar cantarile poarta mesajul Invierii Domnului Hristos si al chemarii credinciosilor la Inviere:

"Crucii Tale celei facatoare de viata neincetat inchinandu-ne, Hristoase Dumnezeule, Invierea Ta cea de a treia zi o slavim. Ca printr-ansa ai innoit firea oamenilor cea stricata, Atotputernicule, si suirea la ceruri ne-ai aratat, ca un singur bun si de oameni iubitori" (Slujba Vecerniei)

In Vinerea Luminata a Pastilor, Biserica sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, o sarbatoare inchinata Maicii Domnului prin care Mantuitorul Hristos a venit in lume si a daruit vindecare neamului omenesc.

"Cu adevarat esti izvor de apa vie stapana! Ca bolile cele cumplite ale sufletelor si ale trupurilor le speli numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorat pe Hristos, apa de mantuire" (Slujba Utreniei). In aceasta zi se savarseste sfintirea apei unita cu Sfanta Liturghie. Aceasta aghiazma poate fi folosita de credinciosi in fiecare zi pentru intarire sufleteasca si tamaduire trupeasca.

Sambata este o zi "obisnuita", se fac slujbele obisnuite de peste tot anul.

Prima duminica de dupa Pasti este cunoscuta si sub numele de Duminica Tomei. Aceasta marcheaza momentul intalnirii dintre Sfantul Apostol Toma si Mantuitorul Iisus Hristos, intalnire care ii da si apostolului "necredincios" dovada Invierii Domnului. "Toma nu era necredincios, dar, stiind ca invierea este un lucru supranatural, supraomenesc, a cautat dovezi. Iisus nu a invatat niciodata «crede si nu cerceta» si nici Biserica Drept Maritoare nu a blocat tendinta cautarilor omenesti, ci, dimpotriva, le-a incurajat in scopul incredintarii adevarului."

Luni, dupa Duminica Tomei se face prima pomenire a mortilor (parastas) cunoscuta si sub numele de Pastele Blajinilor.

In Saptamana Luminata, slujba de inmormantare contine cantari ale Invierii Domnului, datatoare de nadejde pentru cei care se roaga pentru cel adormit.

PARTASIE
"Ii indemn pe crestini si cu aceasta ocazie sa se bucure de faptul ca sunt partasi bunatatilor duhovnicesti ale ortodoxiei romanesti atat de frumoase" - parintele Mihail Stanciu

L-a spovedit pe Cioran pe patul de moarte

Ioachim, care inseamna "Dumnezeu a indreptat", este numele episcopului vicar al Romanului. A "indreptat" comunitatea ortodoxa din Franta. A convertit multi straini la ortodoxie, l-a spovedit pe Cioran pe patul de moarte si a ridicat la 70 de kilometri de Paris prima manastire romaneasca din Franta. Iata, pe scurt, povestea celui care in Franta era Pere Joachim.

"La inceputul lui ’91, la 8 ianuarie, eram deja in Gara de Est de la Paris. Am amintirea ca am fost primul calugar trimis in Occident dupa ’90. Am fost pregatit la scoala duhovniceasca a manastirilor Sihastria, Bistrita si Tarcau, iar cultural am acumulat tot ce s-a putut de la Iasi. Cred ca aveam deja o stabilitate cand am ajuns in Occidentul secularizat si am inceput sa-mi structurez identitatea intr-o lume ostila. Pot spune ca am devenit mai ortodox la Paris", marturiseste Pere Joachim. A gasit in Franta o comunitate romaneasca in declin. "Fiind calugar, am avut ideea de a ne organiza o manastire. Asa s-a nascut prima manastire romaneasca din Occident", spune vladica Ioachim. Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, I.P.S. Daniel, il trimisese la studii in Franta.

Numai Dumnezeu stie cum gasea arhimandritul Ioachim timp si pentru lucrarea de doctorat la Institutul "Saint Serge", dar si pentru a face misiune printre romani si francezi deopotriva, cand incepuse si ridicarea manastirii de la Rosiers. Palmele care la spovedanie se asezau pe crestetele ortodocsilor, trudeau si in gradina de zarzavat.

Dar cum se strangeau in jurul sau credinciosi de toate nationalitatile, a organizat o parohie francofona in Paris. "A avut mare impact faptul ca slujeam in franceza."

Episcopul vicar de astazi de la Roman se uita prin albumele cu fotografii si luminile din ochi ii joaca din ce in ce mai tare: "Uite, asta e evreu, l-am botezat. S-a casatorit cu o ucenica a mea. Uite un musulman. A venit si el la Ortodoxie. Tot eu l-am botezat", spune vladica Ioachim, incercand sa ne lamuresca de ce sunt atat de atrasi de ortodoxie occidentalii. "Acesti oameni simteau ca se implinesc in Biserica Ortodoxa. Am avut prilejul sa botezam foarte multi adulti, printre care se numara rusi, albanezi, bulgari. In unele tari, regimul comunist a fost atat de auster, incat am intalnit in Franta multi imigranti care nu erau botezati. Si veneau din tari cu traditie ortodoxa." Preasfintitul Ioachim a pierdut sirul celor pe care i-a adus la dreapta credinta. "Sa tot fie vreo 80." Toti cei care se converteau aveau cautari spirituale si descopereau comunitatea ortodoxa romaneasca.

La Manastirea "Buna Vestire" de langa Paris si-au trudit mainile numerosi studenti romani. Printre ei, Cristian - nepotul parintelui Galeriu. Maiestrul Gheorghe Zamfir a dat doua concerte in cele mai mari catedrale ale Parisului. Banii adunati din vanzarea biletelor au fost donati manastirii. Regele Mihai a trecut si el pe acolo. Cu pasi bine masurati, la Rosiers s-au ridicat cladirile unei adevarate manastiri.

Isi aminteste despre momente duhovnicesti petrecute in Franta, dar si despre un fapt care ii poate surprinde pe "impatimitii" cititori ai lui Emil Cioran. Fiind bolnav, Cioran i-a rugat pe studentii de la Medicina care il ingrijeau in spital, alaturi de medici, sa cheme un preot sa se spovedeasca. Da, ati citit bine, sa se spovedeasca! Si cum unii dintre studenti erau apropiati ai lui Pere Ioachim au mers si l-au adus la patul muribundului. A ascultat pacatele marturisite de cel care fusese chinuit o viata de intrebari in legatura cu divinitatea si sensul vietii si i-a dat iertarea Domnului. La scurt timp, Cioran a murit. Probabil impacat cu Dumnezeu si cu sine.

Aceasta este pe foarte scurt povestea Prea Sfintitului Ioachim, nepotul duhovnicului Ioanichie Balan de la Manastirea Sihastria. Are multi inaintasi monahi, inclusiv sora sa, Iosefina Giosanu, este stareta la manastirea Varatec. Prea Sfintitul Ioachim si-a petrecut anii adolescentei pe langa parintii Paise Olaru, Cleopa Ilie si Petroniu Tanase si a fost primul calugar al unei manastiri romanesti dupa 40 de ani de prigoana comunista. Este si primul arhiereu roman hirotonit in mileniul III. (Monica Dumitrescu)