Si va fi 2007: drumul Romaniei spre UE. Si a fost 2006 cu cele mai importante campanii ale Jurnalului National. Pasim intr-un timp nou. In anul ce vine sa va dea Dumnezeu numai bine. Sa depasiti orice incercare si sa fiti cei mai buni! La multi ani!
Vremea anului vechi. vremea anului nou
Campanie - Jurnal de calatorie in lumea interzisa
Am descoperit ca mai avem ce descoperi
Praznice - 1 ianuarie, intreita sarbatoare crestina
Hai Aderare! - Devenim romani cu buletin de Europa
Adio, vize! - La drum cu cartea de identitate
Piata muncii - Intre ""Da"" si ""Nu""
Program - Orarul de Revelion
Cadouri - Descopera arta de a darui
Credinte - Cu furculita si cutitul spre Anul Nou
Munte - Partiile din Predeal au de toate pentru toti
De Anul Nou nu stingeti lumina si nu dormiti. Imaginati-va peste 250 de colindatori cu limita de varsta 25 de ani. Numai ca nu va colinda numai la sarbatori, ci tot anul, clipa de clipa. Colinda lor nu are rima, curge si vorbeste despre tot si toate. Despre Romania mai ales.
Romania cea de pe drumurile neasfaltate. Cea asezata la masa de la birtul din colt, cu lautarul la ureche. Sau cea cu rapirea din Serai pe perete. Romania cu viata intre ghisee: cozi la doctori, la medicamente compensate, la banci, la dureri, la bucurii, la sperante. Romania cu inundatiile, injuraturile, prieteniile si neprieteniile ei. Tara in care romanul cere preotului sa-i stropeasca automobilul cu apa sfintita. Vom intra in UE incaltati cu papuci din plastic si cu vaca de lant. O fi bine pentru noi? O fi rau pentru ei? Romania e⦠Ceva insuportabil, iti sta ca un spin in coasta, te chinuieste, te face sa alergi la aeroport si sa iei un avion cu orice destinatie⦠numai Romania nu! Dar in drum spre aeroport te trage inapoi ceva. Poate dorul?
ANUL. Suntem peste 250, cu limita de varsta 25. Poate cifrele nu sunt exacte, poate nu suntem tari la matematica. Poate nici nu conteaza. Tot ce conteaza este ca timp de 365 de zile, randurile nostre pentru voi, cititorii, curg ca o colinda. Nu totdeauna placuta, nu totdeauna comoda, dar totdeauna cu respect. Colinda noastra de acum e speciala si incepe cu "Scoala gazda din patut". Sfarsitul anului prilejuieste fiecaruia dintre noi, de obicei, ganduri mai mult sau mai putin serioase. Sunt clipe in care devenim filosofi si o nostalgie ciudata se cuibareste in sufletele noastre. Caci obiceiul nostru este sa lasam loc mai mult tristetii decat bucuriei. Dam importanta atator lucruri de nimic. Sa privim anul care va trece ca pe un film. Nu am ras? Nu au fost zile asemanatoare urmaririi unui hot pe scari, prin case cu usi nenumarate? Nu ne-au surprins multe schimbari? Nu am fost deziluzionati de multe ori? Si nu aparea intotdeauna rasul insotit din cand in cand de suparare si necaz? Si nu am fost uneori seriosi ca si copiii care vor sa se amestece in jocul celor mari? Nu condamnati anul ce a trecut. Fiti cinstiti: el v-a adus si bucurie si suferinta.Totul este sa stim sa situam in sufletul nostru bucuria, libertatea, surasul. Cineva spunea ca a trece dintr-un an in altul este acelasi lucru cu a trece dintr-o camera in cealalta si ca sunt oameni care folosesc noaptea Revelionului pentru a lucra la vreo descoperire stiintifica. De Anul Nou pana la ivirea zorilor nu stingeti lumina si nu dormiti. In general se zice ca Anul va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua. Sa-i iubiti pe cei din jurul vostru mai mult si mai curat, cat v-ar fi de greu. Si nu uitati sa va iubiti si pe voi, pentru ca de fapt de aici porneste totul. Sa nu renuntati la a face bucurii celorlalti. Sa va tineti promisiunile. Daca sunteti jucatori adevarati, puneti cartile pe masa. Iertati, radeti cu pofta, alintati-va, fiti mofturosi, acceptati un compliment, ascultati tacerea, alegeti-va o stea, gresiti, respirati, gasiti-va sufletul-pereche. In anul ce vine sa va dea Dumnezeu numai bine. Sa nu dezamagiti. Si sa depasiti orice incercare.
DE NEGASIT. De la anul nu o sa mai avem nevoie decat de buletin pentru a ne lua zborul spre alte tari. Ce ne cheama in afara si ce ne tine in tara? Ne cheama aventura? Ne tine frica?
Stiti ce se spune: ca dorul nostru este intraductibil, ca e pur romanesc. "Dor nu se traduce, dar situatia materiala de acasa da"; "Ma apuca cateodata dorul de oamenii pe care ii cunosc. Si atunci pic in butoiul cu nostalgie. Ma intreb oare ce mai face X, Y, oare au crescut copiii lui Z, imi lipseste de multe ori umorul prietenilor pe care nu i-am vazut demult"; "E ca si cum cineva ar iubi o femeie frumoasa, dar infidela. E o stare pe care nu o doreste nimeni. Cam asa se poate descrie, la un roman care se intoarce din Germania, sentimentul pentru tara sa". Asa converseaza pe forum romanii de peste granita.
Sa nu uitam ca, de fapt, in fiecare zi ne curge tarana tarii prin vene. Si, daca vreodata am avea nevoie de o transfuzie acolo, prin strainataturi, grupa sanguina a taranii noastre ar fi de negasit. Cu totii avem o mica Romanie in piept. La multi ani!
Dalbe
|
"Scoala gazda din patut/Florile dalbe/Si ne da un colacut/Florile, florile dalbe/Ca mamuca n-o facut/Florile dalbe/Sita deasa n-o avut/Florile, florile dalbe/Pe cand sita-o capatat/Florile dalbe/Covata i s-o crapat/Florile, florile dalbe/Cand covata o lipit Florile dalbe/Cuptorul nu s-o urnit/Florile, florile dalbe/ Cand cuptorul o pornit/Florile dalbe/Anul Nou o si zanit"
|
Binele
|
"Sa nu renuntati la a face bucurii celorlalti. Sa-i iubiti pe cei din jurul vostru. Sa va tineti promisiunile. Iertati, radeti cu pofta, alintati-va, fiti mofturosi, acceptati un compliment, ascultati tacerea, alegeti-va o stea, gresiti, respirati, gasiti-va sufletul-pereche. In anul ce vine sa va dea Dumnezeu numai bine. Sa nu dezamagiti. Si sa depasiti orice incercare!"
|