Butea feciorilor

Ficiorii tropaie, rad sanatos si-si dreg glasul c-un inceput de cantec. Se sfatuiesc ce-or sa spuie cand vor bate la usa aluia pe care l-au ales sa fie gazda obiceiului ajuns pana la ei din batrani.

'Butea feciorilor din Cut' e deodata cu Mos Vreme, cred cei de pe-aici, si obiceiul se trece de la o ceata de flacai la alta, dintr-un an in altul. Ca obiceiu-i viu si azi oleaca de 'vina' are si parintele Adrian Nistor. El i-a strans pe toti, tineri si batrani, pe langa casa parohiala si-a-ntemeiat un ansamblu folcloric cu care au obtinut deja primele premii. A facut parintele si muzeu, in vechiul coanac din Cut, dar despre asta va voi vorbi eu mai multe altadata

Ei, dar nu-i rost de istorii, ca, iata, am si ajuns. Unde? Cum unde? Acasa la tetea Tiberiu, gazda de anul trecut al 'Butei' si, dac-o vrea, o fi poate si gazda de anul asta.
'Buna sara!'. 'Buna sara, mai ficiori! Da’ cu ce treaba pe la ograda noastra?' 'Noi, ficiorii din sat, care inca nu ne-am dus in armata, am zis ca si anul asta sa nu lasam sa se strice traditia cu butea ficiorilor. Stiti ca, de cativa ani, la noi in sat s-o reluat traditia. Si noua ne-o placut anu’ trecut de dumitale ca ai fost gazda faina, dumitale cu lelea Ana. V-am ruga, dac-ati vrea, tetea Tiberiu, sa ne fiti si anul asta gazda.' 'Sigur, cum sa nu! Bucuros!' 'Multamim fain!'

Mos Tiberiu ii cerceteaza pe tineri: 'Da’, ba ficiori, vad ca sunteti frumosi si aratosi. Eu va intreb daca v-ati randuit, ca va trebui sa va alegeti un ghirau, un crasmar mare, un crasmar mic. No, v-ati gandit voi la ghirau? Cam pe cine ati vrea voi? Dar sa fie un fecior asa, destoinic, sa nu va faca de rusine'. 'No, ba ficiori, cum am zis alalta-sara, il punem pe al al lu’ Didi pe post de ghirau?' 'Il punem!', raspund toti intr-un glas. 'No, bade, toti am decis sa-l punem ghirau pe al al lu Didi, ca e fecior fain, e cu carte si are si voce buna. Dumitale ce crezi?' 'Bine, bine v-ati gandit. Noi ii cunoastem pe parintii lui. Oameni de treaba, cumsacade, harnici. Da io zac ca daca l-ati ales, sa se-arate cu ceva, ca doar il vede satu’. No, ghirau, cu ce te-arati tu la ficiorii astia?' 'No, oi da si eu o herie de vin si o herie de ghinars. Numa sa ajung si eu la pivnita, ca o inchis-o mama cu lacatu’.' 'Pai, mai ia si tu matura si mai matura, ca asa ajungi si tu pe-acolo.' In casa batranului, acolo unde se va aseza butea cea mare, in care ficiorii pun de strang vinul de baut in serile reci, la claca, in tinda acelei case s-asaza mai departe rosturile cetei. S-aleg crasmarii, care aduc 'danii', 'herii' dupa 'herii' de vin si de vinars. 'Sa puteti sa petreceti in serile astea si, bineintales, sa nu va stricati nici vocea', zice Avram, crasmarul mare.

Rostul adunarilor e ca feciorii sa-nvete colinde si alte cantari ale obiceiurilor de iarna, sa nu care cumva sa greseasca, atunci cand va veni vremea sa bata pe la portilor oamenilor, in Ajun de Craciun. Crasmarul mic, baiatul cel rasarit 'al lu’ Sanu', se-asaza invatacel pe langa ghirau si crasmarul mare, ca, de, o sa-i vina si lui randul sa fie in fruntea cetei. 'No, ce sa mai zicem? Ne bucuram ca v-ati ales ghirau, crasmar mare, crasmar mic. Da’ are si muierea mea ceva de zis', intervine si gazda. Femeia le da o traista frumoasa, in care s-adune banii, iar unuia mai voinicut, vinovat de-a fi intarziat la repetitii, ii da o 'streaita' si mai mare, in care sa puna colacii si 'tapaii'.

Toate-s asezate, de-acuma. Doar ca feciorii trebuie sa-si aduca si fete – sa canta si sa vina cu bucate – iar maicutele lor (si-ale baietilor, si-ale codanelor) vor veghea ca hainele sa fie curate si calcate, cu pliuri stransa dupa modelul de-i zice 'in curca', adica infoiat ca un curcan ce se fuduleste.

In linistea satului Cut – situat nu departe de Sebes, in judetul Alba – se aud dintr-o data vocile fetelor care canta colinda. 'Nascut-o Sfanta Marie,/ nascut-o Sfanta Marie/ S-o nascut un fiu frumos/ S-o nascut un fiu frumos/ L-o numit Iisus Hristos (bis)/ Care din cer o venit (bis)/ Si pe noi ne-o mantuit (bis)/ Veniti cu tot sa-l marim (bis)/ Si-n cantari sa il cinstim (bis)/ Ca e fiu de imparat (bis)/ Dumne­zeu adevarat (bis). Glasurile cristaline se sting in raset usor, de fetiscane, rusinate de privirea unui baietan. 'Multumim, voua', zice tetea Tiberiu, gazda cetasilor cu butea. 'Foarte bine. Acuma sa va auzim si pe voi, mai ficiori, sa vedem cum va purtati cu colinda.'

Grav, puternic, de-ajunge cantecul pana-n tariile cerului, baietanii canta si ei. 'Acum am vazut mi­nune/ Care ingerii ne spune/Acum toate s-au plinit/ Precum a fost prorocit/ Nascutu-s-a Mesia, Hristos,/ Toate s-a’-mplinit frumos/ Unde este acum un om/ Precum a fost Solomon/ Ca sa-i cantam Aleluia/ Din cantarile acestuia/ Vom canta acum si noi/ Din flueiere si cimpoi/ Vino fratiorul meu,/ Vino tu iubitul meu,/ Vino la gradina sa,/ Ca-nflorit Iudeea/ Si se scoala Iudea,/ Se duce la Maria/ Se duce la Palestina,/ Unde-a stralucit lumina./ Sa mergem la Viflaem/ Minunea sa o vedem/ Sfanta Fecioara si mama/ A nascut fiu far’de tata./ Cel ce da lumii viata/ Il tine Fecioara-n brata/ Acelui sa ne-nchinam,/ Cu ingerii sa-i cantam./ Slava tie in vecie,/ Domnul laudat sa fie/ Aleluia! Aleluia!/ Lui Dumnezeu aleluia...'

'Foarte bine ati colindat. No, cred ca nu va faceti de rusane prin sat si la oameni, mai ales la biserica, cand va duceti, sa va potriviti glasurile si sa nu ragusiti ca acolo iara vine multa lume si vrea sa va auda cantand bine. No, daca ati onorat ograda noastra, eu sa va servesc cu vin de la noi, facut de mine si muierea mea...'
Butea feciorilor din Cut e-un obicei care se porneste cam o data cu postul, sa aiba baietanii vreme pana-n Craciun sa pregateasca toate colindele stiute si... sa se desfete in vorba cu fetele. Si pentru ca postul se tine cu mancare subtire, obiceiul depaseste granitele Nasterii Domnului si tot tine pana la Boboteaza, cand... vinul se preface-n apa. Apa sfanta, de Botez.