Calaul de la Otopeni nu are cazier

Macelarul Ionel Zorila, condamnat pentru moartea a 50 de militari si ranirea altor 13 in ziua de 23 de-cembrie 1989 la Aeroportul Otope-ni, nu are cazier. Masacrarea militarilor in termen de la Campina nu conteaza, pentru ca, in acte, Ionel Zorila este curat.

Moartea a 50 de militari in ’89, "ingropata" de armata si justitie. Macelarul Ionel Zorila, condamnat pentru moartea a 50 de militari si ranirea altor 13 in ziua de 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni, nu are cazier. Masacrarea militarilor in termen de la Campina nu conteaza, pentru ca in acte Ionel Zorila este curat ca lacrima.

In urma cu cateva luni v-am dezvaluit ca Ionel Zorila, calaul a 50 de militari in decembrie 1989, invarte pe degete protocolul sefului Statului Major General, pe atunci generalul Eugen Badalan. La patru ani de la pronuntarea sentintei definitive in cazul sau, Ionel Zorila avea un trai caldut, la "umbra" sefului Armatei. De atunci am declansat o serie de investigatii pentru a vedea cum a fost posibil ca, la comanda Armatei, sa se sfideze cu atata nesimtire memoria celor 50 de tineri. Ionel Zorila a fost tinut in brate fara pic de rusine de cei mai instelati dintre militari, iar justitia, asa oarba cum e la varf, a facut posibil acest sacrilegiu.

SENTINTA. La 19 februarie 2001, Completul de noua judecatori al Curtii Supreme de Justitie decidea, in Dosarul nr. 40/2000, ca Ionel Zorila este condamnat la patru ani de inchisoare pentru ca in noaptea de 23 decembrie 1989 a pornit, cu rafala sa, masacrarea, in doar cateva minute, a militarilor trimisi de Comandamentul Trupelor de Securitate sa ajute dispozitivul de aparare al Aeroportului Otopeni. In Statutul Cadrelor Militare scrie negru pe alb, la art. 89: "ofiterii, maistrii militari si subofiterii condamnati, care anterior au fost suspendati din functii, se trec in rezerva incepand cu data suspendarii". Or, Ionel Zorila avea sa treaca in rezerva abia peste doi ani, la 5 februarie 2003.

ETERNA JUSTITIE. Din momentul pronuntarii sentintei si pana in zilele noastre, Ionel Zorila a avut parte de o justitie blanda si care i-a facut toate favorurile, gratie procurorului general de la acea vreme, "maestrul" recursului in anulare, Joita Tanase. Executarea pedepsei a fost mai intai amanata de la 20 martie 2001 pana la 19 iunie 2001 inclusiv, pentru motive familiale si legate de locul sau de munca: sotia bolnava de hepatita, faptul ca are patru copii minori si pentru ca, prin punerea in executie a deciziei, "s-ar produce consecinte grave unitatii in care este incadrat, imaginea MApN fiind grav afectata in relatiile militare si politice internationale, condamnatul fiind singurul specialist in activitatea pe care o desfasoara". Pe atunci indeplinea "o functie in care avea gestiune materiala si urma sa finalizeze unele activitati aflate in derulare, cu nivel de confidentialitate ridicata", au mai motivat el si avocatul sau in cererea aprobata de judecatorul Traian Popescu, fost presedinte al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti. Ei bine, Ionel Zorila a indeplinit din 1996 functia de ofiter 2 in cadrul Biroului secretariat la Statul Major al Fortelor Terestre, pentru ca la 1 martie 1998 sa fie pus la dispozitia SMFT. Dupa o perioada de timp a fost detasat la cabinetul sefului Statului Major General.

SUSPENDARILE. Prin adresa nr. 267/C/998/P/2001 a Parchetului Curtii Supreme de Justitie s-a comunicat suspendarea executarii pedepsei, conform Art. 412, al. 1 din Codul de Procedura Penala (care statueaza dreptul Procurorului General de a decide astfel), de la 19 iunie 2001 pana la 22 august 2001. Cu acelasi numar, acelasi procuror general Joita Tanase dispune si suspendarea executarii din 22 august 2001 pana la 17 octombrie 2001. Dupa acea data, Zorila a formulat o contestatie la executare pentru aplicarea Decretului de gratiere nr. 137/1997, de care nu se tinuse cont. Contestatia la executare i s-a admis si in temeiul art. 2 din Legea 137/1997 i s-a redus pedeapsa de la patru la doi ani de detentie. Celelalte dispozitii ale CSJ au fost mentinute. In sentinta initiala nu se mentioneaza si degradarea militara care se aplica in cazul pedepselor mai mari de zece ani. Trecerea in rezerva o putea dispune doar ministrul Apararii Nationale. Adica Ioan Mircea Pascu, al carui consilier a fost generalul Iosif Rus, comandantul Aviatiei Militare din decembrie 1989 si cel care ii adusese la Otopeni pe militarii masacrati de Zorila si ai lui. Asadar, lui Zorila i s-a suspendat succesiv, pana la 20 ianuarie 2002, executarea pedepsei de catre procurorul general. Apoi, prin adresa nr. 267/C/P/2001 din 27.02.2002, s-a dispus de catre procurorul general, printr-o adresa semnata de procurorul-sef de sectie, Emil Butuceanu, suspendarea executarii pedepsei pana la 27 martie 2002.

RECURSUL IN ANULARE. Parchetul General a promovat la 25 iunie 2002 recurs in anulare impotriva sentintei nr. 5 din 3 aprilie 2000 a CSJ si a deciziei nr. 20/19 februarie 2001, data de CSJ in completul de noua judecatori. In urma acestui fapt, tot dosarul a fost trimis de parchet la Curtea Suprema de Justitie si s-a dispus suspendarea executarii hotararilor judecatoresti numai pe latura penala, pana la judecarea recursului in anulare. La 27 ianuarie 2003 se respinge recursul in anulare al procurorului general.

CAZIERUL. Asadar, Ionel Zorila este nevoit, la 5 februarie 2003, sa treaca in rezerva. Potrivit presedintelui Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, intre 10 si 15 februarie 2003, TMTB a facut comunicarile privitoare la sentinta catre: IJP Vaslui, pentru operarea in cazier, Centrul Militar al Sectorului 5 Bucuresti, Politia Capitalei - Serviciul de evidenta informatizata a persoanei si la Sectia Financiara, in debit. Pentru pedeapsa de doi ani ramasa, i s-a aplicat Legea 543/2002, care, prin art. 1, gratia in intregime pedepsele de pana in cinci ani. Prin urmare, dosarul Zorila a fost inchis, el fiind gratiat total. Gratierea nu presupune insa si "albirea" cazierului. Deci acum trebuie sa aiba trecut in cazier pedeapsa chiar si asa, gratiata. Ei bine, desi presedintele TMTB ne-a declarat ca s-au facut respectivele comunicari pentru a se opera schimbarile de rigoare, conform Ministerului Administratiei si Internelor, Ionel Zorila n-are cazier.

Dovada

Incredibil. Serviciul Cazier al politiei nu il are inregistrat pe Zorila. Directia Informare si Relatii Publice a MAI ne-a transmis ca "decizia penala nr. 207/19 februarie 2001 a Curtii Supreme de Justitie - complet de noua judecatori, a fost comunicata MAI - IJP Bacau - Serviciul cazier judiciar, in luna martie 2004, pentru Draghin Dumitru si IJP Olt - Serviciul cazier judiciar pentru Ghita Grigore". "Ulterior, aceasta decizie penala a fost inaintata si luata in evidenta Inspectoratului General al Politiei Romane - Directia cazier Judiciar - Statistica si Evidente operative, in aprilie 2004. Precizam ca pentru Zorila Ionel nu a sosit o decizie", se mai arata in raspunsul MAI la intrebarile noastre. Practic, Ionel Zorila parca nici n-a fost condamnat pentru moartea a 50 de oameni. Ba mai mult, s-a reangajat la MApN ca expert civil, beneficiind de obladuirea a doi fosti sefi ai Statului Major General, generalii Mihail Popescu si Eugen Badalan, carora le-a facut protocolul. De asemenea, a primit, la trecerea in rezerva, plati compensatorii de 24 de solde, adica peste 200 de milioane de lei. Toate acestea fara nici un pic de rusine.