Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar daca biserica a adus un calendar crestin-ortodox respectat astazi in toate comunitatile traditionale, nu trebuie sa uitam ca in spatele multor sfinti crestini se ascund divinitati mito-folclorice autohtone, ale caror povesti asteapta sa fie dezlegate pentru a recupera intreaga dimensiune identitara a poporului roman.
Vom incerca o prezentare a celor mai importante sarbatori din Calendarul Popular al Romanilor, marcat de renasterea ciclica a Zeul An, de mersul Soarelui prin zodiac, de orologii cosmice ce nasc scenarii si fapturi mitice, acte de divinatie si propitiere, ceremonialuri si ritualuri ancestrale. Vom vedea cum Timpul ia chipul unor divinitati tinere la inceput de an (Sanvasii, Dragobete, Santoader, Sangiorz, Floriile, Sanzienele, Ielele), apoi se maturizeaza (Santilie, Samedru, Santandrei, Sfanta Vineri, Inatoarea, Craciuneasa), devenind Mos/Baba la sfarsit de an (Mos Niculae, Mos Ajun, Mos Craciun, Baba Dochia), cu precizarea ca, de-a lungul vremii, inceput de An Nou au fost si zilele de 25 decembrie si 1 martie.
Anul Nou al vremurilor noastre a inceput sub semnul Bobotezii si al Santionului, zile ale purificarii prin apa si foc ce inchid cercul Sarbatorilor de iarna. Ne aflam sub protectia lui Ianus, zeul cu doua fete – una intoarsa spre anul care a trecut, iar cealalta indreptata spre anul ce tocmai a venit. El ne va aduce Miezul Iernii si Circovii de Iarna, deschizand totodata ciclul de sarbatori consacrate Lupilor: Sampetru de Iarna, (16 ianuarie), Filipii de Iarna (25 ianuarie), Filip Schiopul (31 ianuarie). Penduland intre benefic si malefic, patron al iernii infrigurate si animal totem al dacilor, Lupul este venerat in calendarul popular al romanilor, fiindu-i inchinate anual peste treizeci de sarbatori.
Urmeaza luna lui Faur, cel mai mic si schimbator dintre copiii Zeului An. Patroneaza Martinii de iarna, sarbatoare dedicata Ursului, animal fabulos din mitologia noastra, care schimba anotimpurile odata cu ritmul hibernarii sale si in deplin acord cu constelatia ce-i poarta numele: Ursa Mare. Tot in Faurar sunt venerati sfinti protectori ai bolilor fara de leac printre care Haralambie, pazitorul ciumei (10 februarie), precum si enigmaticul Dragobete
(24 februarie) considerat "cap de primavara". Aceasta este ziua in care ia sfarsit lunga noapte de iarna, deschisa la Santandrei de alaiul zanelor Craiesei Eftepir si incheiata acum cu alaiul lui Dragomir cel beat de dragoste, in ziua imperecherii pasarilor padurii.
Pe 27 februarie se deschide Postul Sfintelor Pasti, cel mai mare praznic ortodox, celebrat anul acesta pe 15 aprilie. Saptamana premergatoare Lasatului de Sec poarta numele de Saptamana Alba, pentru ca se renunta deja la consumul carnii. I se mai spune si Saptamana Nebunilor deoarece numai nebunii, prostii si uratii satului lasa nunta pana in pragul Postului Mare. Inceputul Postului aduce cu sine un interval de zile festive cunoscut sub numele de Saptamana Cailor lui Santoader. Spirit demoniac, restrictiv si agresiv, Santoader isi trimite sapte nopti la rand herghelia divina la casele in care fetele si femeile nu-l cinstesc cum se cuvine, spre a le pedepsi cu cruzime. Jumatate oameni, jumatate cai, Santoaderii pot fi alungati doar cu vraji, iar pentru a scapa de vizitele lor nocturne oamenii trebuie sa respecte o serie de norme si interdictii. Calendarul popular cu data mobila cunoaste o intreaga galerie de personaje mito-folclorice demoniace, care domina primele saptamani de Post: Martea Incuiata, Miercurea Stramba, Joi-Marica etc.
Atat Calendarul roman cat si un stravechi calendar agrar, consemneaza ziua de 1 martie ca fiind inceput de An Nou. Este ziua in care firul vremii, tors de Baba Dochia, se impletea in culorile celor doua anotimpuri: alb si negru, iarna si vara, zi si noapte, moarte si viata. Vreme inainte, cele doua fire rasucite de lana alba si neagra se daruiau atunci cand pe cerul lui Mart stralucea Luna Noua. Apoi firul negru a fost inlocuit cu cel rosu, spre a fi daruit de 1 martie, inainte de rasaritul Soarelui, in chip de martisor.
Ce-a de-a patra luna a anului, Prier, se deschide cu o zi enigmatica si zurlie, situata sub semnul ludicului, al amagirii, al jocului. Nu se stie ce vechime are "pacalitul" de la 1 Aprilie, nici daca a aparut la noi sau a fost imprumutat, insa cu siguranta este consecinta vremii inselatoare a acestei luni, inscriindu-se totodata intr-un stravechi scenariu ritual de innoire a timpului, in care oamenii se jucau cu ei si cu lumea, explorand forta lucrurilor facute pe dos la inceput de an nou roman. Urmeaza o sarbatoare interesanta, Sambata lui Lazar (7 aprilie), grefata si ea pe incantatiile unui ceremonial de renastere a naturii, prin moartea si invierea unui zeu autohton al vegetatiei: Lazarel/Lazar/Lazarica.
Una dintre cele mai asteptate duminici de peste an este cea a Floriilor (8 aprilie), ziua tuturor florilor. Sarbatoarea, astazi eminamente crestina, poarta amintirea vechilor festivitati romane dedicate zeitei Flora, cea care aducea primavara si daruia oamenilor mierea, impreuna cu toate semintele florilor.
In ultima saptamana a Postului, numita Saptamana Patimilor, timpul se degradeaza progresiv, sufletele mortilor se intorc acasa, iar Mantuitorul este tradat, chinuit si ucis. Dupa trei zile de haos si intuneric, in care omenirea ramane fara protectie divina, se infaptuieste miracolul Invierii Domnului (15 aprilie), urmat de actele de purificare din Saptamana Luminata. In toata aceasta perioada se fac sacrificii animale, se prepara alimente rituale, se aprind lumini, se crede ca animalele vorbesc si comorile ard. Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca, la fel ca in cazul tuturor sarbatorilor de la noi, si in aceasta zi miracolul Invierii lui Iisus Hristos s-a suprapus peste rituri stravechi de renastere si reinviere, provocate de explozia de lumina si viata a primaverii. Nu intamplator, opt zile mai tarziu, pe 23 aprilie este sarbatorit Sangiorz, "sfantul al mai mare peste campuri", protector al cirezilor si turmelor. Arhetip al vechilor eroi civilizatori, este considerat, alaturi de Samedru, "strajer al timpului", cel care deschide Anul Nou Pastoral, impartindu-l in doua anotimpuri: vara si iarna.
A treia saptamana de dupa Pasti (30 aprilie – 6 mai) aduce unele dintre cele mai fascinante si misterioase obiceiuri din Calendarul popular al Romanilor: Paparudele si Caloianul. Studii etnologice comparate au demonstrat ca in vechime acestea au constituit ritualuri de initiere pentru tinerele fete, care, in timp, s-au transformat in ceremonialuri agrare de primavara.
Rusaliile (3 iunie), sarbatoare tinuta cu mare fast la 50 de zile dupa Sfintele Pasti, se regaseste in mitologia romana ca zi in care se aduceau ofrande florale sufletelor celor plecati. Preluata de geto-daci, aceasta sarbatoare italica a rozelor suporta transformari sub influenta cultului solar, Rusaliile fiind imaginate drept zane moarte fecioare care, dupa ce isi parasesc mormintele in Joia Mare si petrec Pastile cu cei vii, nu mai vor sa se intoarca in lumea lor. Taranii se tem nespus de ele, le aduc ofrande, poarta pelin la brau si usturoi in san, infig un craniu de cal in stalpul portii si intra in jocul magico-ritual al Calusului, convinsi ca doar asa le pot imblanzi si trimite de unde au venit.
Sarbatorile verii
La 40 de zile dupa Inviere, Calendarul Crestin praznuieste marea sarbatoare a Inaltarii Domului, iar Calendarul Popular – Ispasul si Pastile Cailor, incheind astfel ciclul sarbatorilor pascale. Urmeaza ultima saptamana importanta a calendarului mobil (11-17 iunie), o saptamana in care fiecare zi poarta un nume, iar numele ei, pana nu demult, era respectat si temut: Lunea incurcata, Martea Trasnetelor, Miercurea Stramba, Joia Manioasa...
Imediat dupa solstitiul de vara, moment ce marcheaza apogeul drumului solar, vin Sanzienele cu noaptea magica a cerurilor deschise si a dragostei. Sarbatoare solara si lunara totodata, ramane tributara atat focului, prin facliile aprinse de feciori si rotite dupa cum merge Soarele pe cer, cat si apei, prin ritualul scaldarii in roua, practicat de tinerele fete. I se mai spune Dragaica, Ziua Soarelui, Ursina, si are loc pe 24 iunie.
Zeii focului
Urmeaza luna lui Cuptor, a spicelor coapte si a secerisului, a Racului ce da inapoi ca zilele de dupa solstitiu, a Leului mandru cu coama de aur. Patronul suprem al acestei luni e justitiarul Santilie, zeitate solara ce se preumbla pe cer intr-o trasura cu roti de foc, purtata de cai inaripati si trasneste dracii descarcand fulgere din bici. Celebrat pe 20 iulie, este anuntat inca de la inceputul lunii prin Ana-Foca (1 iulie) si sarbatoarea Pricopul (8 iulie), zi in care se crede ca s-a inecat Luna pe cand trecea o punte de ceara, incercand sa ajunga la Soare spre a-i fi mireasa. Urmeaza Ciurica, o divinitate cumplit de razbunatoare, apoi Circovii de Vara, Paliile (19 iulie), Sfantul Foca (23 iulie), Ilie Palie (21 iulie) si Pantelimon (27 iulie). Este perioada cea mai torida a anului, marcata de nenumarate si severe interdictii de munca, cu scopul de a feri recolta de primejdia secetei si a focului, iar oamenii de "betesuguri arzatoare".
Inceput de An Nou Biblic
Calendarul Popular ii atribuie primei zile a lunii lui Gustar stravechi valente totemice. Ziua Ursului, impuiatul Ursilor, sunt denumiri care au ajuns pana la noi, relicve ale unor sarbatori precrestine care coincideau cu inceperea perioadei de imperechere a ursilor. Totodata, este ultima zi in care se mai poate lua mierea din stupi, acest aliment sacru din vechime capatand in asta zi proprietati apotropaice si de vindecare. Pentru crestinii ortodocsi, 1 august inseamna inceperea Postului Santamariei Mari, iar ziua de 6 august le aduce Schimbarea la Fata a Mantuitorului, revelare a esentei Sale divine. La fel ca in cazul tuturor marilor zile de peste an, sarbatoarea s-a suprapus peste una mai veche, Probejenia, zi in care se schimba culoarea codrului, se racesc apele, copacii plang pentru ca nu-si mai vad crescand lastarii, iar berzele pleaca purtand pe aripile lor randunelele...
Pregatita printr-un post cu reguli stricte in care se fac pelerinaje la manastirile cu hramul Adormirii Maicii Domnului si se pomenesc mortii, Santamaria Mare lumineaza data de 15 august a Calendarului Romanilor. Pana pe 8 septembrie, de Nasterea Precestei (Santamaria Mica), avem un interval de timp extrem de dinamic numit "intre Santamarii", in care este situat si Anul Nou Biblic, cu incepere la 1 septembrie, cand se presupune ca a inceput Facerea Lumii. Este perioada in care se pregatesc stupii pentru iernat, se leaga magic vita-de-vie pentru a nu fi pradata de pasari, se incep semanaturile de toamna, se coboara oile de la munte...
Ziua Sarpelui, prag intre vara si iarna
Marea sarbatoare ortodoxa praznuita pe 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci, este consemnata in Calendarul Popular sub numele de Ziua Sarpelui, prag intre vara si iarna, guvernat de nenumarate legende si ritualuri stravechi in care amintirea animalului totem este inca vie. In vechime anul era impartit in doua anotimpuri: vara, cu incepere de Alexii (17 martie) si iarna, ce vine o data cu "inchiderea pamantului", la 14 septembrie. Situate in preajma echinoctiilor de primavara si toamna, ambele sarbatori se situeaza sub semnul sarpelui, zeitate preistorica ce marcheaza pragurile dintre cele doua anotimpuri principale, prin intrarea si iesirea din hibernare. Datorita faptului ca isi schimba pielea, sarpele este considerat simbolul renasterii ciclice a naturii, a vietii care se reinnoieste, a eternitatii.
Despre Brumarel se spune ca ar fi un fecior frumos cu inima de gheata si ca atunci cand trece calare peste dealuri, munti si campii, iarba ingalbeneste in urma lui, copacii isi leapada frunzele, florile mor. In Calendarul Popular al Romanilor prima saptamana a lunii octombrie se cheama "Saptamana lui Procoava", dupa numele sfantului care acopera iarna pamantul cu zapada, celei de-a doua i se spune "Saptamana Satului" si sta sub semnul lucrului din gospodarie, cea de-a treia e cunoscuta ca "Saptamana a Lucinului", in amintirea zeului protector al lupilor, iar ultima e Saptamana lui Samedru, zeitate insemnata a Panteonului romanesc, peste care s-a suprapus praznicul Sfantului Mucenic Dimitrie.
Lasatul Secului de Dulcele Toamnei
Lunii noiembrie i se spune Brumar, Promorar sau Vinar. Este vremea in care mustul se transforma in vin, licoarea betiilor rituale inchinate zeului trac Dionysos. Una dintre cele mai importante sarbatori este Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, numita in Calendarul Popular "Arhanghelii". In satele noastre sarbatoarea tine trei zile, de pe 8 pana pe 10 noiembrie, timp sacru in care femeile impart de pomana, aprind lumanari si indeplinesc randuiala cuvenita Mosilor de Arhangheli.
Vestind nu numai Nasterea Mantuitorului ci si sfarsitul anului, Postul Craciunului poarta amprenta unor stravechi sarbatori solare dominate de ritualuri de purificare, de magie premaritala, de numeroase practici oraculare si de propitiere. Lasatul Secului de Dulcele Toamnei are loc pe 13 noiembrie, zi hotar ce deschide un interval de timp marcat de o intensa sacralitate. Cele mai importante sarbatori ale postului lui Brumar sunt Ovidenia (21 noiembrie), cand comorile ascunse ard cu flacara albastra, cerurile se deschid, fetele isi pot vedea ursitul iar femeile dau de pomana "lumina de veci", si Santandreiul (30 noiembrie), ce sta sub semnul vrajilor si al practicilor magice de alungare a strigoilor.
Timpul imbatranit aduna colindatorii
In Calendarul Popular, lunii Decembrie, se spune "Indrea", "Undrea" sau "Andrea" si este cea care patroneaza sarbatorile in cinstea mortii si renasterii Zeului An. Timpul imbatranit aduna colindatorii in ziua de Mos Nicolae pentru a ordona haosul provocat de agonia sa. Eficienta rituala a colindelor este de netagaduit. Batranul An moare si renaste de Craciun, reface echilibrul lumii si al vietii, revigoreaza timpul si fertilizeaza pamantul, iar in drumul lui circular si fara de sfarsit aduna povesti nemaiauzite despre stravechi zeitati autohtone, despre timpul cel mai bun pentru culesul plantelor magice, pentru petit si logodit, pentru aflarea ursitei si dezlegarea norocului...
Citește pe Antena3.ro
