Cand Armata a trecut de partea timisorenilor

O cercetare atenta a evenimentelor din decembrie 1989 releva momentul in care militarii au trecut de partea demonstrantilor. A celor adevarati, nu a provocatorilor!

FARA COMUNISM! Din balconul Operei din Timisoara s-a dat tonul adevaratei Revolutii Romane

"ARMATA E CU NOI!" Trecerea militarilor de partea demonstrantilor a fost hotaratoare

La 20 decembrie 1989 s-a strigat pentru prima data: "Armata e cu noi!", cand militarii din Lugoj, masati in Piata Operei din Timisoara, nu au schitat nici un gest de impotrivire fata de manifestanti. Generalul Vasile Paul, pe atunci maior si comandant al regimentului, si ceilalti ofiteri au avut rolul lor. Dupa Revolutie, generalul a fost invinuit chiar de porniri sangeroase. Dupa unele marturii, deocamdata anonime, acuzatiile au fost bine concertate si regizate pentru a se ascunde faptele adevaratilor vinovati. Generalul Vasile Paul a trecut in acest an in rezerva. Cu putin timp inainte de a fi rezervist insa, a transmis Serviciului Arhive si Documentare Militara un document privind activitatea Regimentului din Lugoj in acele zile. Acest document, din care citam mai jos, poate fi consultat de orice cercetator si istoric, fiind inregistrat la nr. A477/2004.

UITAREA. "(...) Cincisprezece ani am fost sfatuiti sa tacem, «incasand» mereu (in presa, tv, mitinguri, adunari ale asociatiilor revolutionarilor si civile) acuzatii, blamari si etichetari nedemonstrate, greu de suportat pentru oamenii nepregatiti din punct de vedere profesional si psihologic. Pe buna dreptate ne simteam uitati, neglijati, marginalizati si acuzati, mereu numai noi, cei din Armata. Cadrele active si cele din rezerva se intrebau nedumerite adeseori nu cumva forte subterane, care si-au sters urmele, si-au recucerit pozitiile politice, economice si financiare, platesc acum polite Armatei pentru «tradarea» ei din decembrie 1989? Cum se face ca atunci toata populatia ne ovationa si striga: «Armata e cu noi!», iar acum multi dintre ei nu mai sunt cu Armata? Atunci ne aclamau, iar acum «arunca in noi cu pietre»? «Pe cine n-am lasat atunci sa moara nu ne lasa acum sa traim». Personal, apreciez ca lucrurile s-au sedimentat si, pentru istorie si adevar, doresc sa relatez in calitate de participant direct desfasurarea reala a evenimentelor din 20 decembrie 1989 din Piata Operei."

MISIUNE. "In dimineata zilei de 18.12. 1989, catre ora 4:00, am primit telefonic la UM 01121 Calea Girocului o misiune reala de lupta, de la lt. col. Balasz Stefan (loctiitorul sefului Biroului Organizare Pregatire de Lupta/Divizia 18 Mecanizata «Decebal»), ca incepand cu ora 7:00 sa ma dispun cu majoritatea fortelor (circa 14 ofiteri, 300 militari in termen, 6 TAB-71 si 2 autocamioane) in Piata Operei, intre magazinul Materna si Casa de moda. Inchideam intrarile catre Cercul Militar, Spitalul Militar si Piata Libertatii. In stanga mea, in zona Ceainariei, era o subunitate de la Scoala de soferi din Sacalaz, in zona Hotelului Timisoara - Spitalul de boli venerice era o subunitate din Regimentul 39 Artilerie Timisoara, iar in Piata Libertatii erau militari de la Regimentul Mecanizat din Arad. Toti militarii in termen si toata tehnica de lupta (TAB-71) aveau munitie de razboi. Am organizat activitatea, responsabilitatile ofiterilor, subunitatilor si tehnicii si la ora fixata am ocupat dispozitivul in Piata Operei. Am precizat misiunile fiecaruia si lantul de informare si comanda la fata locului."

IN PIATA OPEREI. "Din 18.12, ora 7:00, si pana la 20.12, ora 15:30, am condus nemijlocit Piata Operei, unde s-a circulat, s-au executat lucrari de reparatii la geamurile sparte in zona in 17.12.1989 si s-au pazit bunurile din magazine, impreuna cu vanzatorii. Militarii subordonati mie nu au retinut, arestat, ranit sau impuscat absolut nici o persoana, datorita prelucrarii lor, clarviziunii si implicarii directe si permanente in conducerea acestora de catre mine. In fata Catedralei, intre bufetul Expres si cinematograf, erau graniceri si militieni; la actuala Primarie erau militari de la UM 01133 Buzias; in zona Fantanii cu pesti, spre Cinematograful Studio si spre Clubul CFR, erau militieni si cadre din subunitatea USLA; intre Casa de Moda si Restaurantul lacto-vegetarian si intre Restaurantul Timisoara si Materna inchideau piata militienii, securitate in civil si personal din trupe USLA. In dispozitivul meu linear de pe treptele Operei au aparut din 18.12.1989 securisti in civil, militieni in uniforma si militari in combinezoane negre din trupele USLA. La 18 decembrie 1989, catre ora 17:00, am vazut de pe treptele Operei incidentul din fata Catedralei. La 19 decembrie 1989, in plina zi, langa vitrina cu sticlarie/portelanuri de vizavi de magazinul Materna, a explodat o petarda artizanala, iar de la primul etaj de deasupra acestui magazin (Materna) a cazut un ochi de geam, in timp ce un locatar in etate deschidea fereastra. Deoarece jumatatea din dreapta a dispozitivului a deschis instantaneu focul, fara comanda, asupra cladirii de unde a cazut geamul m-am deplasat imediat in acea zona, am oprit focul, am cercetat situatia si am clarificat lucrurile. Gloantele au lovit peretele de la ultimul etaj de deasupra magazinului Materna, fara a rani pe cineva sau macar a sparge vreun geam. Deoarece batranul a coborat imediat in zona noastra, am stat de vorba cu el si ulterior am prelucrat cazul cu ofiterii din zona, luand masuri de nerepetare a unor situatii asemanatoare. Individul care a explodat petarda artizanala a fost gasit si retinut de Militie."

ARESTATII. "In aceeasi zi, din zona parculetului din spatele Restaurantului lacto-vegetarian au fost adusi de catre Militie doi tineri si o fata, fiecare in varsta de circa 20-23 ani. Au trecut cu ei prin dispozitivul meu, catre intrandul blocului de vizavi de casieria Operei. De curiozitate, m-am dus sa vad ce se intampla cu ei. Au fost legitimati si perchezitionati de Militie: toti erau romani de nationalitate maghiara, din zona Targu-Mures, iar la perchezitie s-au gasit asupra lor doua petarde artizanale (tub de plastic de circa 20-25 cm lungime, umplut cu praf de pusca cu fitil in el), precum si cate un cutit lung de circa 25 cm la fiecare. Au fost urcati intr-un ARO al Militiei si dusi din zona."

DISPOZITIVELE. "In cursul zilei de 19 decembrie 1989, in calitatea mea de comandant de regiment si de responsabil al celui mai important loc posibil de adunare a demonstrantilor, am fost informat despre actiunile probabile din ziua de 20 decembrie 1989. Se vorbea de manifestatii de masa, de iesirea organizata a muncitorilor de pe platformele industriale ale orasului si a populatiei, in zonele centrale, deci precis si in Piata Operei. Precizez ca tot din 18 decembrie 1989, ora 7:00, celelalte forte ale Regimentului 90 Mecanizat au fost duse si dispuse static, pana in 20 decembrie, ora 16:00, tot prin acelasi ordin telefonic al lt. Col. Balasz Stefan, la: Uzina de Apa Plopi (cpt. Neagu Adrian cu un pluton de militari); Uzina electrica din fata fabricii de bere (cpt. Tuca Dorin, cpt. Sfetcu, cu circa 50 militari si 6 TAB-uri); Fabrica de paine din Circumvalatiunii (cpt. Biris Dorinel, cpt. Pruneanu, cu circa 50 de militari). In nici unul dintre aceste locuri nu au avut loc accidente, raniri, retineri sau arestari, datorita conducerii de catre mine, prin radio si uneori personala, a dispozitivelor. Daca Timisoara a avut apa, lumina, paine si liniste in acele zile in zonele mentionate, ni se datoreaza si noua. Ulterior, in toate aceste zone, s-au inregistrat altercatii, raniti si morti."

PLANUL "ZZ". "In seara zilei de 19 decembrie 1989 am discutat cu cpt. Adam Tudorel, de la Consiliul Politic al D. 18 Mec., stirile ascultate la radio si traduse (radio Kossuth, radio Belgrad si radio Europa Libera) constientizand situatia si momentul pe care il traim. Tot la 19 decembrie 1989, seara, am aflat de la maiorul Ilie Popescu, care-l insotea pe generalul Ilie Ceausescu, de planul «ZZ», de intentia de rasturnare de la putere a lui Nicolae Ceausescu si de dezmembrare a Romaniei (telegrama atasatului militar roman de la Belgrad). In ansamblu era ceva de necrezut, dar, cunoscand ce se intamplase si in celelalte foste tari socialiste din Europa si vazandu-i in zona pe numerosii turisti sovietici, sarbi, unguri, realizasem ca si noi urmam un plan, dar nu stiam cum se va actiona. Ofiterii de contrainformatii si cei de la Consiliul Politic Superior ne avertizau de existenta in oras a unor masini cu diplomati veniti din Bucuresti si a primilor straini (francezi) care venisera de peste granita."

STATIA RADIO. "Eram timisorean din 1956, aveam familia in zona Piata Unirii (desi eram comandant la Lugoj), realizam ce se intampla in Europa, stiam in linii mari ce forte sunt in Timisoara, cunosteam cele intamplate la Elba in prezenta generalului maior Gusa si, vazand agitatia din zona Comandamentului D. 18 Mc., mi-am dat seama de momentul istoric ce urma. Aveam legatura radio din 19 decembrie 1989 cu detasamentele mele si cu Comandamentul Diviziei (prin statii radio portabile STORNO) si, vazand vizitele dese in dispozitive ale ofiterilor din esaloanele superioare si confuzia unor ordine primite, mi-am impus sa fiu lucid si extrem de atent la ceea ce urmeaza. Mai ales ca la 19 decembrie 1989 primisem din ordinul generalului Chitac 20 de grenade lacrimogene, cu precizari privind modul de intrebuintare asupra multimii si de folosire a mastii de gaze (pe care le-am pus in doi saci de merinde, in TAB-ul lt. maj. Romanescu, cu precizarea sa ramana acolo si sa nu fie folosite, lucru care s-a si intamplat). In general, aflasem tot ce s-a intamplat in acele zile si, pentru a evita implicarea militarilor mei in alte misiuni ocazionale, nu m-am dus la nici o adunare cu comandantii in toata perioada 18 decembrie, ora 7:00 - 2 decembrie, ora 15:30, ordinele primindu-le ulterior, prin ofiteri de legatura sau intreband prin statia radio. In noaptea de 19/20 decembrie 1989 am controlat personal si ulterior prin radio toate detasamentele si militarii din Piata Operei, calmandu-i si indemnandu-i la luciditate si executarea intocmai a ordinelor primite de la mine a doua zi. In dimineata zilei de 20 decembrie 1989 a venit la mine o echipa de la Posta mare, cerandu-mi aprobarea sa intre in Opera si sa instaleze o statie de radioamplificare si un microfon in balconul acesteia, aprobarea pe care le-am dat-o."

ORDINUL. "Catre ora 10:00 am fost informat prin statia radio si printr-un ofiter de legatura de la comandament despre plecarea muncitorilor de pe platformele industriale catre centrul orasului. Cei trei comandanti de detasamente subordonati, de asemenea, m-au informat despre zgomotele care se auzeau si despre trecerea coloanelor de demonstranti prin apropierea zonei lor. Catre orele 10:30-11:00, realizand momentele cruciale care urmau sa aiba loc, m-am deplasat la Comandamentul D. 18 Mc., la generalul maior Guse Stefan. Era in camera actualului Ofiter de Serviciu din Comandament impreuna cu generalul locotenent Chitac. I-am raportat ce stiam despre afluirea muncitorilor catre centru, i-am reamintit ca avem munitie de razboi, armamentul incarcat si grenade lacrimogene, ca ordinele erau destul de confuze, iar starea de spirit nu tocmai corespunzatoare, ca sunt timisorean si eu si altii din dispozitiv, aveam familiile in oras, unde circulau tot felul de zvonuri privind situatia familiilor noastre, si l-am rugat sa imi precizeze foarte clar ceea ce urmeaza sa facem, deoarece ne va judeca istoria daca gresim. Generalul maior Guse era extrem de obosit; m-a ascultat, dupa care mi-a ordonat sa trec imediat la comanda directa a dispozitivului sa astept ordine, urmand sa tin legatura permanent cu domnia sa prin ofiterul de transmisiuni din anticamera. Am realizat indecizia dansului in prezenta celorlalte persoane din camera si m-am intors destul de descumpanit la subordonati. In lipsa mea, un locotenent-colonel de la Consiliul Politic Superior avusese o discutie foarte dura cu capitanul Calin, caruia-i ordonase cum sa foloseasca forta/focul la apropierea demonstrantilor. Acest ofiter exceptional i-a comunicat ca nu executa decat ordinele comandantului direct si i-a cerut ordin scris pentru ceea ce i-a ordonat. A fost amenintat cu trimiterea in fata Tribunalului Militar. Mi-am adunat imediat ofiterii, am prelucrat cazul si le-am expus discutia avuta cu generalul maior Guse. Militia si Securitatea in civil si personalul USLA tocmai plecau discret din dispozitiv si din zona, lasandu-ne singuri in fata populatiei care urma sa vina. Am realizat starea de spirit si tensiunea subordonatilor si de comun acord dar pe raspunderea mea, le-am ordonat sa descarce imediat tot armamentul, sa-l verifice si sa introduca incarcatoarele/benzile in genti/cutii, iar mitralierele de pe TAB-uri sa le ridice la 45 de grade."

"TATAL NOSTRU". "In circa 15 minute, 300 de pistoale-mitraliera, 6 mitraliere de companie, 6 mitraliere de 14,5 mm si 6 mitraliere de 7,62 de pe TAB-uri au fost descarcate si verificate. Am ordonat ca fiecare sa-si ia in primire subordonatii, sa-i conduca direct si sa fie atenti la ordinele si semnalele pe care le dau. I-am raportat prin statia radio generalului Guse de plecarea din dispozitiv a celorlalte forte si de zgomotul care se auzea, pe masura ce demonstrantii se apropiau dinspre Gara de Nord, Podul Maria si Podul Mihai Viteazu. Mi s-a ordonat sa raman pe loc si sa raportez permanent evolutia situatiei. Tensiunea era extrem de mare, nestiind cum va reactiona masa de demonstranti la contactul cu noi. Catre ora 12:00, coloanele de pe cele trei directii s-au intalnit in fata Catedralei. Era o masa imensa de oameni: au ingenunchiat, au rostit in cor: «Tatal nostru», dupa care si-a reluat deplasarea catre Opera. Din nou am raportat situatia si am primit ordin sa raman pe loc. Nu mai era nimeni in zona decat «marea» enorma de oameni care inainta si cei 320 de soldati si ofiteri pe care-i comandam eu. Demonstrantii erau organizati, aveau banderole, oameni de ordine, drapele, lozinci."

CONTACTUL. "Am chemat ofiterii la mine, le-am ordonat sa intoarca cele 6 TAB-uri cu fata catre Piata Libertatii si sa ordone punerea pistoalelor-mitraliera la picior. Au trecut imediat la executare, iar eu m-am deplasat prin spatele dispozitivului pentru a-i incuraja si a ma convinge, pentru ultima data, ca totul e sub control. Zgomotul era infernal, iar tensiunea in randul subordonatilor, enorma. Vedeam in adancime pana la cele doua poduri de peste Bega si, dupa parerea mea, puteau fi in toata zona peste 100.000 de oameni. Am raportat trecerea demonstrantilor de Fantana cu pesti si apropierea de Ceasul din fata Operei. Demonstrantii au realizat ca aveam armele la picior si de acum se apropiau ferm de cordonul nostru. La circa 10 metri de noi, vazand soldatii si ofiterii nemiscati si incordati, dar cu armele la picior si TAB-urile de la colturile strazilor intoarse si gata de plecare, au realizat ce gandim si pentru prima data am auzit celebrul strigat «Armata e cu noi!» din piepturile a zeci de mii de oameni. Era o atmosfera infernala, aproape imposibil de descris. Ofiterii au discutat aproape o ora cu demonstrantii din fata: eram filmati, fotografiati, imbratisati. Nu ne-a jignit, bruscat, injurat sau agresat absolut nimeni."

LIDERII. "In fata mea la intrarea pe Strada Alba Iulia, pe balustrada de la Pasajul scarilor, l-am vazut pentru prima data pe Ion Marcu, imbracat in celebrul lui cearsaf alb, cu parul si barba in vant si cu o sticla in mana stanga. Nu-l cunosteam, realizam ca este unul dintre lideri si l-am rugat insistent sa coboare, pentru a nu se intampla ceva care sa tensioneze lucrurile. M-a ascultat, dupa care m-am deplasat catre dreapta dispozitivului, unde maiorul Bunea, capitanul Calin si alti ofiteri avusesera discutii cu Lorin Fortuna (care dorea sa intre prin fata in Opera), Claudiu Iordache (care a patruns ulterior prin intrarea actorilor), Petrisor Moraru si altii, despre care am auzit ulterior."

SPRE CONSILIU. "Le-am spus celor din primul rand ca in Opera a fost instalata o statie de radioamplificare inca de dimineata, pe care ei au folosit-o mai tarziu in conducerea Revolutiei (...). Deoarece usile Operei erau inchise s-a fortat accesul prin fata si prin lateral, dar o mare parte din demonstranti cereau sa treaca spre Piata Libertatii si de aici catre Consiliul Judetean de Partid. Stapaneam situatia in Piata Operei, dar nu stiam care este situatia in adancime in Piata Libertatii si mai incolo, catre Comitetul Judetean de Partid. Am raportat situatia generalului Guse si am cerut aprobarea sa dau drumul masei de demonstranti catre Piata Libertatii, unde era Comandamentul D. 18 Mc., Comenduirea garnizoanei si Casa Armatei. Am primit aprobarea prin radio, de la ofiterul de transmisiuni din anticamera generalului Guse, le-am comunicat-o liderilor din fata, rugandu-i sa ma asculte si sa ma urmeze, deoarece in fata erau militari si tehnica si cu alte subordonari (Regimentul Mecanizat din Arad)."

INCORDARE. "O parte din demonstranti s-au urcat pe TAB-urile lt. maj. Romanescu si lt. Manga, iar ceilalti, pe jos, pe langa ele si cu mine in frunte, au pornit spre Piata Libertatii. La mijlocul Strazii Alba Iulia era un cordon de militari si doua TAB-uri, tot de la UM 01140 Lugoj. Nu aveam cu ei decat legatura de vedere si am preferat sa merg eu in fata coloanei de demonstranti, pentru a evita orice incident. Eram un comandant ascultat si urmat de subordonati, dar am preferat sa previn orice disfunctionalitati sau incidente neprevazute. La iesirea spre Piata Libertatii a trebuit sa facem fata unei situatii neprevazute. In mijlocul pietei era instalata o autostatie radio R-130, cu catargul desfasurat, de la Regimentul Mecanizat din Arad, pe care o pazea un militar de la aceasta unitate, care nu imi era subordonat si care nu stia ce se intamplase in Piata Operei. La aparitia noastra a introdus cartus pe teava, a indreptat arma spre noi si ne-a somat sa ne oprim. Multimea amutise, iar cadrele de la Muzica militara si din Comandamentul Diviziei 18 Mecanizate, aflate in zona pietei, au incremenit. Un foc tras, un incident mortal puteau arunca multimea in aer, cu urmari greu de anticipat. Am iesit singur in fata, cu mainile ridicate, i-am spus cine sunt, i-am explicat ce se intampla si l-am rugat sa nu faca uz de arma. M-am apropiat calm de el (tremura tot), i-am pus mana pe arma fara sa i-o iau, i-am descarcat-o si i-am introdus incarcatorul in geanta, spunandu-i ca nimeni nu o sa treaca prin zona autostatiei lui. M-am deplasat rapid la militarii din zona si impreuna cu subofiterii muzicanti si unii ofiteri din Divizia 18 (maiorul Carp, plt. maj. Reisner, maiorul Varga, maiorul Taga) am organizat cordoane pentru trecerea multimii, evitand zona autostatiei si intrarile in cele trei cladiri militare."

RETRAGEREA. "La balconul Comandamentului Diviziei au aparut generalul Guse si ceilalti generali si ofiteri din comandament. Entuziasmul era extraordinar: i-au salutat, aclamat si au strigat tot timpul cat s-a trecut prin zona: «Armata e cu noi!». Pe TAB-urile unitatii mele si in special pe jos au trecut prin Piata Libertatii catre Comitetul Judetean zeci de mii de oameni pana in jurul orei 15:00. Catre orele 14:30-15:00, generalul Guse l-a trimis la mine pe aghiotantul sau, capitanul Gheorghe Ionel, cu urmatorul mesaj: «Felicitari, Paule! Daca as fi avut 3-4 comandanti de unitati ca tine, alta ar fi fost situatia aici, in aceste zile. Dupa degajarea strazilor, duci toata tehnica si toti militarii la UM 01185», lucru pe care l-am facut pana catre ora 16:30 (...)."

PE GRANITA. "Seara am vizionat la tv mesajul Comandantului Suprem, urmarind insa tot ce se intampla in Piata Operei, prin telefoanele primite de la familiile unor ofiteri care locuiau in zona. Mi-am imbarbatat ofiterii si subordonatii si am luat legatura telefonica cu familia prevenind-o sa se autoprotejeze. La 21 decembrie 1989 am primit indicativul alarmei de lupta generale si misiunea de a ma deplasa intr-un raion de aparare precizat, pe granita de vest. Am intocmit documentele de lupta necesare pe harta si mi-am incolonat unitatea pentru a iesi din UM 01008. La poarta am fost ajuns de un ofiter care mi-a transmis ca ordinul se contramandase in ultimul moment. Am verificat cele spuse si am predat completarile ridicate, la depozitul UM 01008. La 22 decembrie 1989, dupa plecarea lui Nicolae Ceausescu cu elicopterul, catre ora 14:30 am primit ordin sa-mi adun efectivele si tehnica si sa ma deplasez la Lugoj. Am plecat pe itinerariul Gara de Nord, viaduct, Calea Aradului, Bulevardul Leontin Salajan, in aclamatiile celor care ne intalneau fara nici un incident. La Lugoj, deoarece erau disfunctionalitati in conducerea unitatilor din garnizoana, impreuna cu lt. col. Gorovei din UM 01428 am organizat activitatea pe cartiere, poligoane, imprejurimi, verificand orice informatie. Din momentul prezentei mele in zona, in Lugoj nu s-a intamplat nimic deosebit. Nu au avut loc retineri, arestari, raniri, problemele solutionandu-se cu calm si rabdare, pentru a evita orice evenimente deosebite."

PROFITORII

"Napoleon Bonaparte spunea: «In revolutii sunt doua feluri de oameni: cei care le fac si cei care profita de ele». Revolutia a reusit datorita trecerii Armatei de partea populatiei revoltate, iar semnalul si exemplul concret l-am dat noi, UM 01140 Lugoj, in 20 decembrie 1989, in Piata Operei din Timisoara"

FARA URME

"Pentru disculparea adevaratilor vinovati si asigurarea timpului de stergere a urmelor, s-a aruncat vina pe oricine era cunoscut, inclusiv pe mine. Noi stim de catre cine, stim de ce, stim cum si stim prin cine s-a facut si se face inca acest lucru" - Vasile Paul, general in rezerva