Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SPECIAL
Cele mai dragi cantece ale ultimului secol, puse laolalta de cititorii Jurnalului, se lanseaza intr-un CD de colectie. Astazi, la magazinul Diverta din Plaza Romania. Va asteptam cu drag!
|
ALEGEREA
DE-O VIATA
|
|
"Cititorii au votat? Ce vot? M-au votat pe mine?
Politica mea a fost muzica.Ea a fost viata mea" Maestrul Gica Petrescu, o voce inconfundabila intr-un secol de muzica romaneasca |
.
.
Gica Petrescu - Iubesc Romania si pe Cezarina, sotia mea
Atmosfera restaurantului Bulevard, candva un loc al rafinamentului desavarsit. Mestrul Gica Petrescu, cuceritor ca intotdeauna, ne-a oferit un crampei din lumea de odinioara, intr-un interviu aproape muzical, de savurat cu urechile mintii si ale sufletului. Maestrul mai are putin pana la centenar, dar vocea, umorul si curtoazia au ramas neschimbate. OTILIA VINTILA
|
|
INCANTATOR. Maestrul, indragostit de viata...
|
Jurnalul National: Viata lui Gica Petrescu e o poveste, nu-i asa? Povestiti-ne cum arata lumea lui Gica Petrescu la-nceputurile ei.
Gica Petrescu: M-am nascut in Bucuresti, intr-o casa de pe Strada Popa Nan, undeva in apropierea Foisorului de Foc. Lumea de atunci nu se compara cu cea de acum. Oamenii au devenit mai saraci si s-au inrait. Tatal meu, care de meserie era contabil (chiar unul foarte bun cu studiile facute la Geneva), iubea foarte mult muzica, si chiar canta la vioara, acompaniat fiind la pian de mama mea (cea de-a doua, pe nume Severina).
"Ramona, ochii tai m-au cucerit,
Ramona, tu esti dragostea mea mare
Ramonaaaaaa, Ramonaaaaa,
Lasa-ma ca sa traiesc
Si stai langa mine,
sa ma-nveselesc."
In aceste imprejurari, am inceput eu sa iubesc si sa fac muzica.
⦠hai sa-ti cant cevaâ¦: (Maestrul nu poate sta o clipa fara sa fredoneze refrene de altaâ dat!)
Ramona, tu esti dragostea mea mare
Ramonaaaaaa, Ramonaaaaa,
Lasa-ma ca sa traiesc
Si stai langa mine,
sa ma-nveselesc."
Daaa, vremuri frumoase⦠ajunsesem sa cant, inca de tanar, la evenimente importante: 10 mai, 24 ianuarie (Unirea Principatelor) si un mare compozitor, Ion Vasilescu, m-a auzit cantand. M-a luat la radio (atunci radioul era pe Stirbei Voda, nu pe Berthelot) sa gaseasca daca am "viza", adica daca vocea mea este buna de inregistrat. Si a gasit. "Pustiule, tine-te de muzica", mi-a zis, si m-am tinut de ea. Am facut si eu, dupa ce am studiat la Sincai, pe Serban Voda, Conservatorul "Elvira Popescu", vreme de patru ani. Am studiat vioara si chitara. Cantam la Athenee Palace intre 5 si 7, la matineu. Si domnul Bratu, unul dintre directorii principali de aici (interviul a avut loc la Bulevard, unde maestrul ia masa in fiecare zi), era acolo sef de serviciu.
V-ati pastrat obiceiurile de altadata, luati pranzul de ani de zile in acelasi restaurant, pe vremuri atat de elegantâ¦
Mult timp am mancat sus, la Casa Armatei, ca veteran si pensionar. Pe urma n-am mai fost in putere. Aveam de urcat 30 de trepte si mai mereu alunecam. Si Bratu, directorul de la Bulevard, m-a aranjat aici, sa nu mai alunec, sa-mi rup piciorul. Bratu e primul director care m-a ajutat. Asa am ajuns si mananc aici. Dumitru Stoian al doilea, Popa Ioan al treilea si Sebastian Calin, un tanar care n-are decat douazeci si ceva de ani caruia-i place muzica romantica. Toti au suflet de artist. Ti-am spus de directorii de aici, te rog sa-i scrii! Uite, o vezi pe doamna de acolo? Ea e sefa gospodinelor. Si ea ma ajuta la treburi acasa, tot pentru ca tine la mine. Sa le dea Dumnezeu sanatate. Sa fie bine si pentru ei si pentru toti romanii cu inima mare.
Romanii au votat, pentru CD-ul "Cantecele noastre, toate", care va aparea in curand, melodiile "Du-ma-acasa, mai tramvai" si "Casuta noastra". Pe un CD cu cele mai iubite piese ale noastre, dumneavoastra aveti doua. Vedeti, romanii va iubesc si ei.
Au votat? Ce vot? M-au votat pe mine?
Da, v-au votat ca artist, nu ca politicianâ¦
Ahaaa⦠unde-ai zis ca esti tu angajata?
La Jurnalulâ¦
La Jurnalul National? Daaa? Jurnalul National, buuun, e un ziar bun.
Ati fost vocea de aur pentru multe urechi importante. Glumesc. Sunt sigura ca faima dumneavoastra v-a adus alaturi de oameni de seama. Cum era lumea lor?
Am cunoscut multi politicieni. Cand am fost la Londra, intr-una dintre calatorii, am auzit de la Margaret Theatcher ca "dimineata trebuie sa mananci ca un lord, la pranz ca un print si seara ca un cersetorâ¦". Cu mine s-a purtat foarte frumos si Iliescu, de la care am primit si diploma de cetatean de onoare pentru muzica frumoasa dusa peste mari si tari. Pentru ca asa a fost.
Am facut si un film, foarte bun, "Muzica e viata mea", regizat de Iulian Mihu, film care a rulat la Aro si la Scala. Ca actor, am fost angajat la Teatrul "Tanase" 65 de ani, am jucat si la Teatrul Odeon si in film. Insa⦠am avut succes, dar am cazut, mi-a placut muzica si am suferit⦠Dumnezeu e cel mai mare ajutor. Au urmat turnee in toata Romania, si apoi in multe colturi din lume. Am avut concerte, in Franta, Germania, Anglia, Italia, America. Am fost si in Israel, acolo, unde se intampla acuma multe lucruri rele.
Care au fost vocile care v-au sedus pe dumneavoastra, maestre?
Jean Moscopol, Maria Tanase. O mare voce⦠Iarasi un mare compozitor si un mare prieten care m-a ajutat mult in viata - si pentru muzica, si pentru studii - a fost Henry Malineanu, ai auzit de el, nu? Mare compozitor! Cat am cantat cu el si cate imprimari si cate recitaluri! El a scris:
Si ce-as m-as fi facut in viata fara tine,
N-as fi avut pe lume nici un rost,
M-as fi plictisit de mult,
De ce-as mai fi trait,
Daca n-ai fi fost tuuuu."
"Daca n-ai fi fost tu,
Si ce-as m-as fi facut in viata fara tine,
N-as fi avut pe lume nici un rost,
M-as fi plictisit de mult,
De ce-as mai fi trait,
Daca n-ai fi fost tuuuu."
Cum e muzica de azi, pentru maestrul Gica Petrescu?
Mie imi placea muzica, si nu erau manele atunci. Ma bucur foarte mult ca totusi muzica melodica place foarte mult si acum. Am acasa foarte multe felicitari de la tineri care iubesc muzica melodica si nu numai picioarele aruncate in sus. Unii chiar au inregistrat melodii de-ale mele. Mi-am intrebat un prieten foarte vechi si bun de-al meu, fost contabil la televiziune si care acum lucreaza la radio: "Mai Stefanica, ce-i cu astia de dau atatea picioare goale si aruncate in sus? Pai, mi-a raspuns el, vor sa fie moderni si sa intram mai repede in NATO. Dar deie Domnul sa fie bine pentru Tara Romaneasca pe care eu am iubit-o si o am in suflet, pentru orasele noastre, si pentru Bucuresti, capitala tarii. Eram cu iubita mea sotie Cezarina in Canada, la Montreal. Aveam vreo 30 si ceva de aniâ¦
|
|
DRAGOSTE. Mult iubita sotie a ramas in suflet
|
Era o femeie aleasaâ¦
Aleasa. Iubita mea Cezarina era o femeie frumoasa si buna. Si foarte citita. Studiase medicina si conservatorul. Nu stiu cate femei aveau pe vremuri atata scoala. De la ea am invatat sa-mi port de grija, era un medic bun. Dar sa va povestesc despre calatoria din Canada. Cezarina a intalnit acolo o colega plecata si ni s-a oferit sa ramanem. La un moment dat cantam la Capsa newyorkeza. Aveam foarte mult succes acolo.
De ce n-ati ramas?
Ni s-a propus, dar sotia mea era foarte patrioata. Si eu eram patriot. Ea a zis, si bine a zis, ca "daca e sa mor, sa mor in tara mea". Asa s-a intamplat. S-a stins. S-o odihneasca Dumnezeu. Imi pare rau ca nu am cartea vietii mele. A inceput sa o scrie tatal meu, a continuat-o mama. Asa ati fi aflat mai multe despre povestea noastra. Iubesc Romania, mi-i drag Bucurestiul. N-as putea sa traiesc in alta parteâ¦
|
PATRIOTI
|
|
Cezarina a intalnit in Canada o colega plecata si ni s-a oferit sa ramanem. La un moment dat cantam la Capsa newyorkeza. Aveam foarte mult succes acolo. Ni s-a propus, dar sotia mea era foarte patrioata. Si eu eram patriot. Ea a zis, si bine a zis, ca "daca e sa mor, sa mor in tara mea". Asa s-a intamplat. S-a stins. S-o odihneasca Dumnezeu.
|
|
UMOR
|
|
Mie imi placea muzica, si nu erau manele atunci. Ma bucur foarte mult ca totusi muzica melodica place foarte mult si acum. Am acasa foarte multe felicitari de la tineri care iubesc muzica melodica si nu numai picioarele aruncate in sus. Unii chiar au inregistrat melodii de-ale mele. Mi-am intrebat un prieten foarte vechi si bun de-al meu, fost contabil la televiziune si care acum lucreaza la radio: "Mai Stefanica, ce-i cu astia de dau atatea picioare goale si aruncate in sus? Pai, mi-a raspuns el, vor sa fie moderni si s-a intram mai repede in NATO.
|
