Casa cu sapte orfani

Copiii care au ramas fa-ra tata in urma tragediei de la Mina Anina vor fi "copiii Guvernului", zicea Basescu in ziua tragediei. Sapte copii are Guvernul la familia Schneider. Duminica seara, cand au fost adusi mortii la familiile lor din Anina, autoritatile au pregatit un spectacol sinistru cu sirene de masini.

O sufragerie mobilata ca orisice sufragerie, un tablou pe perete, din acela tip - portret de nunta: cu sotul si sotia care stau tampla in tampla si zambesc. In mijloc e intinsa o masa pe care va sta sicriul. Un copil de 14 ani, baiatul cel mai mare al lui Virgil Schneider, tremura. "Imbraca-te, ca ti-e frig." "Nu mi-e frig, mi-e frica." "Cum sa-ti fie frica. Dar tu vei fi barbatul in casa. Capul familiei. Trebuie sa fii cel mai curajos." Copilul, Alex Schneider, ofteaza si impinge pieptul inainte. Ofteaza si bunica copilului. "Cat o sa fiu eu, Alex, nu o sa fii singur", ii zice de pe un alt scaun prietenul mortului, un ortac de 33 de ani. Vorbeste mai tot timpul despre mina si despre blestemata conducere. "Un abataj luase foc acum cativa ani. L-au inchis si apoi au vrut cei din conducere sa-l redeschida, ca era carbune acolo. Sa deie productie. Si cand l-au redeschis, peretii de carbune erau toti aprinsi. Era jar de jur imprejur. Era IAD. Stii ce-i aia IAD? Colegul statea la spatele meu cu furtunul de aer sa ma racoreasca, in timp ce eu incarcam." Fetitele mai mari ale lui Virgil, una de 12 ani, cealalta de 10, urmaresc discutia. "Mai vine tata?", intreaba cea mare. "Trebuie sa dea la televizor. Sa se duca cineva la vecinul, ca astia de la Antena dau in direct cu coloana. Sa vada pe unde sunt." "Hai si noi la televizor", zice fiica Alexandra. "Nu-nu! Tu nu ai voie la televizor acum. La desene va las, dar..." Fetita pune barbia in piept. Colegul lui Virgil imi face semn cu mana. "In mina cine a avut tupeu sa spuna lucrurilor pe nume era invitat la jurist, la directorul general de la Sucursala Miniera Banat si amenintat ca va fi dat afara. Sindicatul, in loc sa ne ajute pe noi, ajuta unitatea." "Cand o sa fiu mare, nu vreau sa ma fac miner. Vreau sa fiu fotbalist", viseaza Alex. "Da, fotbalist sa te faci!", zice minerul. "Dar si aici trebuie bani multi", completeaza. "Lasa, ca a zis Basescu ca o sa aiba grija de voi. Ca o sa fiti copiii Guvernului", incercam noi sa-l incurajam pe copilul de 14 ani. "De la zis pana la facut...", ne-o intoarce baiatul. Asa obisnuia sa zica si tatal lui. Multe li s-au promis minerilor. Putine s-au facut.

PARADA. Mortii au fost adusi la Anina intr-un alai de masini, care au acoperit cu sirenele lor bocetele rudelor

CIRC CU SIRENE. In fata blocului s-au adunat cateva zeci de oameni. Au auzit ca in cateva minute trebuie sa apara sicriul cu Virgil. Un vuiet de sirene se aude de undeva din departare. Nimeni nu credea ca sirenele acelea au legatura cu aducerea celor sapte morti de la Resita. Dar aveau legatura. O dubita de jandarmi vine in viteza si parcheaza langa blocul familiei Schneider. Are o sirena pornita care-ti tiuie in timpane. O alta sirena suna de pe un autoturism al politiei. "Masina de jandarmi, mai incolo. Masina de jandarmi, mai incolo!", striga unul dintre politisti in portavoce. Atmosfera linistita de dinainte, cand lumea vorbea in soapta, parca pentru a nu tulbura somnul celui care avea sa vina, se transformase intr-o parada militara. Nu te mai auzi om cu om si nimeni din cei adunati la scara blocului nu intelege cui foloseste sa se aduca mortii in zgomotul asta. "Asta nu se face, NU SE FACE!", striga oarecum speriat de nu stiu ce superstitie un batran tuciuriu, cu barba alba, presedinte de filiala la Partida Rromilor. Una dintre masinile funerare se desprinde de coloana de automobile si parcheaza la scara. Oamenii se ingramadesc in jurul sicriului din portbagaj. Sunt multe bocete, multe tipete, asa ca nu sesizezi cand sirenele jandarmilor se indeparteaza, iar zgomotul lor este preluat, cu aceeasi intensitate, de plansete. Virgil Schneider este purtat de apropiati pe holul scarii, unde cu o ora inainte se jucau baietii cei mici ai lui, de 4 si 5 ani. Copiii au fost urcati la o vecina, sa nu vada imaginile traumatizante din apartamentul cu numarul 3. Sicriul este adus in sufrageria umpluta pana la refuz de multime. Peste 30 de oameni ingramaditi plang laolalta. Plange si-un fotoreporter. Nu mai poate vedea nimic prin obiectivul camerei. In capatul holului, departe de restul lumii, doua fetite ale lui Schneider plang infundat. Cu ochii plini de lacrimi te privesc tinta de fiecare data cand te uiti la ele. Alex plange rau. De cand lumea a inceput sa strige disperata: "Mooooare! Nu-o lasati sa moara pe batrana", baiatul isi tine continuu in brate bunica. "Nu plange, ca mi-e frica, vomit. Mor!" Iar batrana se opreste brusc din plans pentru a-si mangaia nepotul si pentru a-l linisti.

SALVARE. "Ma vrea sa vin la eeeel! Ma vrea la el", striga sotia celui mort. "Sa cheme cineva o salvare!", se aude de undeva. Nu te dumiresti de ce si suni la numarul de urgenta 112. "Rudele unuia dintre minerii morti se simt rau. Avem nevoie de o salvare." "E ranit?" "E mort, doamna! Rudelor le e rau." "Bine ca au avut grija sa vina politia si jandarmeria cu sirene, dar n-au adus si ei o salvare", acuza cineva. Totusi ambulanta vine in cinci minute si asistenta intra intr-un alt apartament, unde a fost dusa vaduva suferinda. Pentru durerea din suflet se administreaza calmante. Daniel Ciobanasu, ortacul care tinea inainte lungile discutii despre minerit in sufragerie, iese afara. Dupa ce a avut grija ca bunul lui prieten sa ajunga in mijlocul familiei, isi aprinde o tigara, face o socoteala si concluzioneaza: "Ma pis pe ea de mina!".

IADUL
"Un abataj luase foc acum cativa ani. L-au inchis si apoi au vrut cei din conducere sa-l redeschida, ca era carbune acolo. Sa deie productie. Si cand l-au redeschis, peretii de carbune erau toti aprinsi. Era jar de jur imprejur"
un miner de 33 de ani

DREPTURI
"In mina cine a avut tupeu sa spuna lucrurilor pe nume era invitat la Sucursala Miniera Banat si amenintat ca va fi dat afara"
un miner de 33 de ani

RASU’-PLANSU’
"«Rudele unuia dintre minerii morti se simt rau. Avem nevoie de o salvare.» «E ranit?» «E mort, doamna! Rudelor le e rau»"
dialog reporter - dispecer 112