x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Casa in dar pentru familia din cavou

Casa in dar pentru familia din cavou

17 Apr 2004   •   00:00

Dupa ce a citit in Jurnalul National povestea familiei care locuieste intr-un cavou, o femeie din Timisoara vrea sa daruiasca acestora un camin uman. Batrana este dispusa sa le ofere celor doi casa ei parinteasca, deoarece are gradina si tot ce este nevoie pentru a trai decent.

Jurnalul National a relatat chiar inainte de Sfintele Pasti despre familia Vultur din Bistrita care locuieste de sapte ani intr-un cavou din Cimitirul Municipal. O cititoare fidela a Jurnalului National a fost impresionata de povestea celor doi. Viorica Craciunescu, din Timisoara, ne-a contactat la redactie pentru a oferi familiei Vultur casa parintilor ei din judetul Caras-Severin. Doamna Craciunescu spune ca locuinta respectiva are o gradina mare cu pomi si vita-de-vie.

Ce ne prisoseste trebuie sa dam celor care nu au

„Nu mi-a venit sa cred ca, de sapte ani, nu s-a gasit nimeni care sa ajute familia respectiva sa se mute intr-o casa normala, in care sa poata locui in conditii decente. Eu cred ca, daca Dumnezeu ne-a dat noua mai mult decat avem nevoie, trebuie sa le dam celor care nu au", ne-a marturisit doamna Craciunescu, in virsta de 65 de ani, care acum este pensionara. Cititoarea noastra locuieste impreuna cu sotul ei intr-un apartament si au impreuna un copil, care este ofiter la Inspectoratul Judetean de Politie Timis. Fiul a urmat modelul tatalui sau fost ofiter MApN, are propriul apartament si mama lui sustine ca nu are nevoie de o alta casa. Toti trei au decis sa ajute familia din Bistrita care are nevoie, in opinia lor, de un trai decent.

Prima intrebare pe care ne-a adresat-o doamna Craciunescu a fost aceea daca familia Vultur are copii minori, fiindca in satul respectiv unde se afla casa, nu este scoala si familia din Timisoara era ingrijorata de faptul ca le-ar fi greu celor mici sa faca naveta. Cand au aflat ca nu, s-au linisit, iar a doua intrebare, si ultima, a fost daca familiei Vultur ii place sa munceasca, fiindca potentiala lor casa are o gradina mare, cu pomi fructiferi si vita-de-vie.

Minunea, primita cu lacrimi

Eugen Vultur a primit vestea cu lacrimi in ochii. „Vreau sa va daruiesc ceva ce stiu sa fac, sa altoiesc vreun lamai, sa va plantez o floare. Nici nu stiti ce bucurie mi-ati facut. Timisoara? Am facut scoala acolo si cunosc orasul ca-n palma", ne-a spus pe nerasuflate, incercand cu greu sa inteleaga ca nu noua trebuie sa ne multumeasca, ci familiei Craciunescu. Imediat, Eugen a inceput sa-si faca planuri cum va fi acolo, ce va face. Acum trebuie sa faca un drum la Timisoara si sa discute cu binefacatorii lui toate detaliile. „Nu credeam ca mai exista pe lume astfel de oameni. Nu sunt oameni, sunt ingeri", a spus Eugen, constient ca-n Saptamana Luminata, lui si familiei sale i s-a intamplat o minune.

Povestea care a impresionat o familie de romani

Eugen si Mariuca au ajuns atat de saraci incat au fost nevoiti sa-si petreaca pentru a saptea oara Sfintele Pasti intr-un cavou din Cimitirul Municipal. Nu este un cavou oarecare: a apartinut unui general neamt, care a murit in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, dar al carui sicriu a fost mutat intr-un mormant oarecare pentru a le face loc celor vii, vecini acum numai cu mortii.

In locul de veci al generalului

Desi are multiple calificari si a lucrat in mai multe locuri, inclusiv ca sofer la Directia de Sanatate Publica, Eugen a ramas si el pe drumuri si fara nici un leu in buzunar. Puteau merge la tara, la Frunzesti, unde aveau o casa darapanata, dar au preferat sa ramana in oras, sa-si gaseasca un loc de munca. Atunci le-a venit in ajutor un unchi care le-a permis sa se mute in cavou. Sicriul generalului putea sa stea la fel de bine intr-un mormant oarecare. La ce e buna o casa pentru un mort? Eugen povesteste ca nu are titlu de proprietate pentru cavou, dar se considera stapan pe acest loc fiindca l-a castigat cu munca lui. In schimbul „locuintei" i-a facut unchiului alte doua lucrari. Cei doi au trei copii. Despre cei mari, Eugen nu stie prea multe. Daca-l intrebi unde sunt, spune doar atat: in strainatate, dar confunda Spania cu Italia, ca si cum nici nu i-ar pasa. Isi aminteste doar ca acela mijlociu juca fotbal la Gloria si ca, in ciuda talentului, nu si-a continuat cariera inceputa la Bistrita. Mama insa, mai grijulie, stie ca acei mari sunt in Italia, dar abia isi duc zilele nici vorba sa trimita bani acasa.

ADRIANA MURESAN


Cum au ajuns sa locuiasca in cimitir

Eugen (57 de ani) si Mariuca (49 de ani) au ajuns sa traiasca in cavoul generalului Hugo Hubert pentru ca au ramas fara casa. Mariuca a vandut apartamentul pe care il aveau in oras la indemnul unui escroc din Zarnesti care ii propunea, la vremea aceea, sa investeasca banii intr-o brutarie. Barbatul insa a fugit cu banii ei in Italia, lasand-o pe femeia cu trei copii in strada, fara sa-i pese cat de putin de soarta ei. Data afara din serviciu in acelasi an, dupa ce lucrase mai multi ani la fabrica de matase, Mariuca s-a trezit fara nici un rost in lume, fiindca sotul ei a ramas si el fara slujba. Bolnav de guta si cu un preinfarct care i-a pus viata in pericol, Eugen nu are sanse sa fie angajat. Copilul cel mic al familiei Vultur, Daniel, este internat intr-un Centru de Plasament, la initiativa parintilor. Din cand in cand, acesta isi mai vizita parintii, dar autoritatile i-au interzis la un moment dat acest lucru spunand ca „nu are conditii". Eugen este suparat mai ales din cauza motivului invocat de comisia de la Protectia Drepturilor Copilului care i-ar fi spus ca, in cazul in care baiatul are o gagica, nu poate veni cu ea in cimitir. Autoritatile le-au spus celor doi sa-si viziteze baiatul la centrul de plasament daca vor sa-l vada. La un moment dat s-a pus chiar problema decaderii din drepturile parintesti, dar ideea nu a fost pusa in practica fiindca Eugen l-a dus de buna voie pe copil la centru ca sa aiba conditii si sa invete carte.


Primaria le-a oferit doar un bec

Dupa ce sase ani au stat in bezna si au mancat la lumina lumanarii, cei doi sunt foarte bucurosi. Primaria i-a ajutat si, pe cheltuiala statului, a facut posibil ca intunecatul cavou sa fie luminat cu un bec. Bucuria cea mai mare a familiei Vultur este ca o firma de televiziune prin cablu s-a indurat de ei si le-a adus lumea de dincolo de sticla in casa lor. Este greu de crezut ca acestia s-ar putea uita insa la firme horror. Pentru o priveliste care sa-i infioare este de ajuns sa iasa noaptea pe prispa cavoului si sa priveasca in jur. Sunt sute de cruci a caror umbra poate fi infricosatoare, ca sa nu mai vorbim de monumentul eroilor cu siluetele lui din piatra. Cei doi soti nu au insa motive de teama. Sunt inconjurati de zeci de caini, care mai de care mai vioi. Din pacate, paznicii nu si-au facut treaba asa cum ar fi trebuit fiindca, desi pare greu de crezut, locuinta celor doi a fost de curand devastata de hoti. „Mi-au furat tot ce-au gasit, mancare, lucruri. Am stiut cine a fost si m-am dus la politie. Nimeni nu m-a crezut", povesteste revoltat Eugen. Pentru ca oricum isi petrece mai tot timpul in cimitir, unde ciopleste cruci si face curatenie, Eugen crede ca ar merita sa fie platit pentru servicii de paza. Desi se fura mult din cimitir, nimeni nu pare interesat de oferta lui.

Chiar daca povestea celor doi e cunoscuta, autoritatile spun ca nu prea au cum sa-i ajute. Viceprimarul Ioan Botis, cel care le-a adus lumina in cavou, recunoaste ca familia Vultur ar fi indreptatita sa primeasca o locuinta sociala, dar spune ca primaria nu are de unde sa le dea. „Din pacate, nu indeplinesc conditiile pentru a primi un apartament construit prin ANL, iar fondul de locuinte sociale al Primariei Bistrita este epuizat de mult. Avem liste lungi de asteptare", a declarat Botis. Cei doi soti par a se fi resemnat. Cavoul a devenit casa lor.

×
Subiecte în articol: casa eveniment eugen familia cavou vultur