Casa lui nea Mărin, plină cu oamenii buni

RECUNOŞTINŢĂ ● Băileştenii au făcut-o pe Oana Pellea cetăţean de onoare
Ultima zi augustă din calendar. Băileşti. Casa lui Amza Pellea. Multă lume, mulţi olteni. Sobor de preoţi. Mare adunare de taină acasă la nea Mărin. În bătătură, o fîntînă... "Ce seamănă cu Amza! E dintr-o bucată", spune Oana Pellea, cu o voce din care izvora bucurie. "Bolnavi de sete lingem munţi de sare / Alături, mor fîntîni în aşteptare", îmi amintesc brusc de ceea ce-mi zicea odată un prieten.

RECUNOŞTINŢĂ ● Băileştenii au făcut-o pe Oana Pellea cetăţean de onoare
Ultima zi augustă din calendar. Băileşti. Casa lui Amza Pellea. Multă lume, mulţi olteni. Sobor de preoţi. Mare adunare de taină acasă la nea Mărin. În bătătură, o fîntînă... "Ce seamănă cu Amza! E dintr-o bucată", spune Oana Pellea, cu o voce din care izvora bucurie. "Bolnavi de sete lingem munţi de sare / Alături, mor fîntîni în aşteptare", îmi amintesc brusc de ceea ce-mi zicea odată un prieten.

Au trecut aproape 25 de ani de cînd Amza Pellea a fost chemat la Cel de Sus. Noi, cei de aici, împărtăşim aceeaşi taină pămîntească, acelaşi soare care răsare şi apune în acelaşi loc, aceeaşi dragoste, aceeaşi ură, aceeaşi viaţă, aceeaşi moarte. "O moarte! Crîncenă moarte! – exclama Casanova. Lege fatală pe care natura trebuie s-o blesteme, de vreme ce nu năzuieşti decît s-o nimiceşti. Spune Cicero că moartea ne liberează de chinuri, marele acesta filozof înregistrează însă cheltuiala fără să ţină seama de cîştig (...) Moartea e un monstru care goneşte din marele teatru un spectator atent înainte ca piesa care-l interesează peste măsură să se fi sfîrşit. De n-ar fi decît atît şi tot ar ajunge să ne facă s-o urîm." Amza Pellea ne-a lăsat în sala de teatru, în timp ce el s-a dus să joace un rol într-un loc interzis nouă, cel puţin deocamdată. Din cînd în cînd, el face cîte o pauză şi vine să tragă cu ochiul, ca să vadă ce se mai întîmplă cu oltenii lui, cu oamenii care l-au iubit şi care îl mai iubesc încă.

POFTIŢI LA NEA MĂRIN! Băileştenii au pus mînă de la mînă pentru a inaugura Casa Memorială "Amza Pellea". Tot satul s-a strîns duminică la prînz pe linia lui nea Mărin. Linie în limba oltenilor înseamnă uliţa principală. Florin Piersic, Marius Tucă, Marian Râlea, Radu Berceanu, Paul Mitroi (fost avocat al poporului), finii Lila şi Liviu Dumitraşcu, nepoţi, verişori, cunoştinţe au umplut bătătura lui Amzulică. Şase preoţi au susţinut slujba de sfinţire a casei. S-a cîntat şi veşnica pomenire a lui Amza şi a Domnicăi. "Oricît voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămîn băileştean pînă în străfundul sufletului", spunea marele actor. Restul lumii şi toţi băileştenii care au venit acasă la nea Mărin au simţit că acesta este în prag şi-i primeşte pe fiecare zîmbind fericit. "Amza s-a mîndrit cu voi şi eu fac plecăciune în faţa domnului primar şi a întregii echipe, pentru că aici s-a întîmplat o minune – a declarat Oana cu lacrimi în glas. Eu vreau de 20 de ani să păşim pragul acestei case. Iată că niciodată nu e prea tîrziu. Însă trebuie aplaudaţi oamenii care fac, nu cei care vorbesc." Băileştenii i-au mulţumit Oanei, acordîndu-i titlul de Cetăţean de onoare al oraşului lor. "Pentru că m-aţi primit în rîndul vostru, sînt onorată. Am luat multe premii, dar acesta mi-e cel mai drag. Cît voi trăi o să pun şi eu umărul să vă ajut cum v-a ajutat Amza", le-a răspuns fata lui Pellea.   

Şi Florin Piersic a luat cuvîntul şi nu i-a mai dat drumul minute bune. "Este prima oară în viaţa mea, vă rog să reţineţi că am o vîrstă tînără, mulţi spunîndu-mi că, deşi am 72 de ani, eu arăt de 71, aşadar vă spun cu toată sinceritatea că e prima dată cînd regret din toată inima că m-am născut la Cluj, şi nu la Băileşti" – şi-a făcut intrarea căpitanul Preda Buzescu. Au urmat aplauze. Piersic şi-a deschis sufletul, povestind într-o goană nebună toate clipele minunate trăite împreună cu prietenul său, Amza Pellea. Toţi oaspeţii au stat neclintiţi, hrănindu-se cu vorbele unui Piersic de aur.

"ESTE AICI!" Primarul Costel Pistriţu, împreună cu o echipă de oameni gospodari şi inimoşi, a reuşit să-i dea viaţă căsuţei în vîrstă de 100 de ani. S-a muncit zi şi noapte pentru ca totul să fie pus la punct. Ceasul din cămăruţa lui nea Mărin arată ora 7:25. La această oră, în dimineaţa zilei de 12 decembrie a anului 1983, se stingea din viaţă Amza Pellea. Două opinci stăteau lîngă un pătuc, aşteptînd parcă să fie încălţate de nea Mărin. Paporniţa cu praz în ea şi binecunoscuta servietă a "miliardarului" îşi au locul lor. Pereţii sînt vii, datorită pozelor din arhiva familiei Pellea. "Ce bine mă simt aici! Se pare că tata este de acord cu tot. Îi place aşa cum e. N-aş mai pleca, îl simt că este aici cu noi", spunea Oana cu doar o zi înainte de inaugurare. Abia sosise acasă la Amza şi tot Băileştiul prinsese de veste. Pînă şi tanti Tanţa Zdrăngănici (o rudă personificată de Amza în scheciurile cu nea Mărin) a venit într-un suflet de la cîmp să dea ochii cu ea. A pupat-o, a pipăit-o bine, ca să vadă cît s-a împlinit, a schimbat cîteva vorbe, apoi a plecat liniştită într-ale ei.

CU GRIJĺ. Am văzut oameni frumoşi, fericiţi că i-au făcut un bine lui nea Mărin şi implicit lor înşişi. Amza le-a dat oltenilor un suflet care să simtă mîndria că ei sînt urmaşii lui. În schimb, băileştenii au deschis Casa Memorială "Amza Pellea". Este o reparaţie morală, recunoscîndu-se astfel valoarea unui om care a lăsat ceva posterităţii.  

Odată, Oana Pellea mărturisea că cea mai mare realizare a ei este că i-a ales părinţi pe Amza şi pe Domnica. Se plimba prin cămăruţe, privea pozele, cu grijă parcă, să nu-l deranjeze pe tata, care stătea la birou. Pe faţa ei se putea citi frumuseţea vieţii lui Amza. Aceeaşi frumuseţe am zărit-o şi pe faţa băileştenilor. Kahlil Gibran spunea că frumuseţea este viaţa arătîndu-şi sacrul ei chip, că frumuseţea este eternitatea contemplîndu-se într-o oglindă, iar noi, oamenii, sîntem eternitatea şi tot noi, oglinda.

SPIRITUL ROMÂNILOR
"Dacă există un spirit al românilor, Amza Pellea face parte din acest spirit. Multe am putut învăţa de la omul şi actorul sufletelor noastre. Cel mai important lucru pe care-l  ştiu şi pe care-l respect este că atunci cînd eram student, Amza ne-a învăţat să fim buni români"
Marian Râlea

APLAUZE
"Amza s-a mîndrit cu voi şi eu fac plecăciune în faţa domnului primar şi a întregii echipe pentru că aici s-a întîmplat o minune. Eu vreau de 20 de ani să păşim pragul acestei case. Iată că niciodatănu e prea tîrziu. Însă trebuie aplaudaţi oamenii care fac, nu cei care vorbesc. Cît voi trăi o să pun şi eu umărul să vă ajut cum v-a ajutat Amza"
Oana Pellea